ASPECTELE GEOLOGICE ALE SANATATII MEDIULUI

ASPECTELE GEOLOGICE ALE SANATATII MEDIULUI

Rata mortalitatii in anumite regiuni este mai mare decat in altele si o anumita boala poate fi suspectata de relatia cauza - efect.

Factorii culturali pot influenta dezvoltarea geografica a unei anumite boli. De ex. cancerul la stomac in Japonia (deoarece japonezii prefera sa manance traditionalul orez, sub forma de pudra; la macinarea sa se foloseste azbestul, care este cancerigen) sau otravirea cu plumb in Imperiul Roman (romanii produceau mult Pb, care era folosit in vasele din care beau vin, in cosmetice si medicamente). Temperatura, umiditatea si precipitatiile constituie factori importanti in controlul climatic al caracteristicilor unor boli, de ex. malaria.

Distributia in natura a elementelor este marcata de predominanta primelor 26, cele usoare, in litosfera si biosfera (Fig. 13.2, Tabel 13.2 si Tabel 13.3).

Migrarea elementelor pe numeroasele cai din litosfera, hidrosfera, biosfera si atmosfera este cunoscuta sub numele de ciclu geochimic. Prin intermediul acestor cai de acces, procese naturale ca dezagregarea, eroziunea sau activitatea vulcanica, combinate cu poluarea de catre om, determina eliberarea a numeroase substante / elemente chimice in mediul inconjurator. Ele se concentreaza sau se disperseaza prin alte procese naturale cum ar fi levigarea solurilor (indepartarea naturala a substantelor solubile), acumularea si depunerea de substanta in sol / roca, activitatea biologica.

Fiecare element, major (H, Na, Mg, K, Ca, C, N, O, P, S, Cl) sau minor (elemente urma) din tesutul animal sau vegetal are un intreg spectru de influentare a vietii. Graficul concentrarii unui element raportat la un organism anume este exprimat in Fig. 13.3. Pentru diverse elemente, concentratiile urma pot fi benefice pentru viata; in schimb, concentratii din ce in ce mai mari pot provoca imbolnaviri sau chiar moartea unor plante sau animale. Elementele minore importante in acest sens sunt iodul, fluorul,. zincul

sau seleniul (Fig. 13.4, 13.7, 13.8).

Activitatile extractiva, industriala si agrara au condus la eliberarea in natura a unor materiale toxice asociate cu aparitia diverselor boli. De ex. afectiuni osoase la oameni sau disfunctii metabolice la bovine.

Relatia dintre boala cronica si mediul geologic (structura, compozitia litologica, particularitatile geochimice ale terenului respectiv) este complexa. Uneori nu reprezinta dovezi explicite despre raportul intre cauza si efect. Totusi studiindu-se corelativ geologia regiunii, mediul geochimic si incidenta unei boli s-au realizat interpretari demne de semnalat in aria de dezvoltare a unor boli cu frecventa mare. ca cele de inima sau cancerul. Incidenta bolii de inima este aparent asociata chimismului apelor, respectiv duritatea apei si concentratia de sulfat si bicarbonat. Un studiu efectuat in statul Georgia (SUA) in raport cu geologia regiunii a aratat ca o deficienta constanta in elemente urma (de ex. Mn, Cr, V, Cu) se coreleaza direct cu o rata anormala de imbolnaviri cardiace.

Studiile asupra incidentei cancerului in interdependenta de substratul regiunilor respective indica o corelare directa cu factori ca abundenta unor elemente urma si continutul de material organic in sol. Uneori si solurile saline pot influenta rata imbolnavirii de cancer (Fig. 13.15, 13.16, 13.17).

Problematica radiatiilor in contextul sanatatii este importanta. Toate cele trei tipuri de radiatii, particulele alfa si beta si razele gama sunt nocive (Fig. 13.20). Riscul este in raport de tipul de radiatie emis, perioada sa de injumatatire si activitatea chimica, in general izotopii de joasa energie si timp de injumatatire mic sunt mai putin periculosi decat cei de energie mare si timp de injumatatire ridicat. Izotopi ca cei ai radonului sub forma gazoasa sau usor absorbiti de apa sunt foarte periculosi. In SUA se estimeaza ca peste 20.000 de cazuri mortale de cancer la plamani pe an sunt datorate gazului radon din incaperi inchise (fig. 13.22).

O intrebare fundamentala in capitolul expunerii la radiatii este aceea legata de doza la care riscul este evident. Raspunsul este dificil de dat, desi numeroase cazuri au putut fi testate pana in prezent. Se estimeaza, in principiu, ca exista o relatie liniara intre expunere si risc si ca depasirea unui prag de radiatie cauzeaza afectiuni serioase vietuitoarelor. Desigur ca pentru nivele inalte de radiatie exista anumite praguri stabilite prin testari. Controversate sunt doar dozele mici, ale caror efecte trebuie corelate cu timpul si cu procedura statistica referitoare la problematica sanatatii.

Gazul radon in locuinte genereaza o importanta problema de sanatate si protejare a mediului. Factorii ce controleaza cresterea dozei de radon in incaperi inchise sunt de natura geologica, concentrarea radonului selectiv in roci si soluri, umiditatea solului, tipul de constructie si variatiile sezoniere legate de anotimp. Studiile recente asupra tehnologiei de fabricare a materialelor de constructii indica progrese referitoare la posibila rezolvare a acestei probleme (Fig. 13.26, 13.27, 13.28).

PARTEA IV