POLUAREA SOLULUI: organica, industriala, radioactiva

POLUAREA SOLULUI

Poluarea solului se datoreste indepartarii si depozitarii neigienice a reziduurilor lichide si solide rezultate din activitatea omului, a dejectelor animale si cadavrelor acestora, a deseurilor industriale sau a utilizarii, necorespunzatoare in practica agricola, a unor substante chimice.

Luand in considerare diversele surse de poluare a solului ca si elemente poluante, s-au descris mai multe tipuri de poluare, care in mare, pot fi clasificate in : poluare organica, poluare industriala, poluare radioactiva si poluare agricola.

1. Poluarea organica

Poluarea organica se datoreste, in principal, reziduurilor menajere si zootehnice, dar si unor reziduuri industriale provenite mai ales de la intrepirnderile alimentare.

Ea persista pe sol un timp limitat datorita marii capacitati a solului de degradare a acestor substante prin intermediul microorganismelor telurice. Prin aceasta descompunere a materiei organice si transformarea sa in substante minerale, se realizeaza un ciclu natural al elementelor chimice care trec astfel din sol in plante si animale, respectiv om, pentru a reveni sub forma organica in sol si a relua ciclul. In mod deosebit acest ciclu este caracteristic pentru azot si pentru carbon dar si pentru alte elemente care dealtfel urmeaza indeaproape acelasi ciclu.

Procesele de degradare a substantelor organice din sol sunt asemanatoare cu cele din apa, dar se petrec la niveluri mult mai intense, datorita numarului mare de germeni care actioneza in sol. In functie de cantitatea de substante organice, structura si calitatile fizice ale solului, ca si unii factori meteorologici, prcesele de descompunere a poluansilor organici se pot desfasura aerob sau anaerob. In cazul unei poluari foarte intense si a unui sol putin bogat in aer se petrec porcese anaerobe, pe cand in sol bine aerat sau la cantitati reduse de poluanti au loc procese aerobe. Dealtfel, cele doua tipuri de procese se potdesfasura succesiv, cele anaerobe trecand in cele aerobe pe masura reducerii poluarii organice, sau se pot petrece concomitent in cazul unei

poluari medii. Procesele anaerobe nu conduc descompunerea pana la compusi finali, aceasta ramanand la unii produsi intermediari, pe cand cele aerobe produc totdeauna o descompunere completa. La procesele anaerobe si aerobe iau parte un numar mare de germeni din care putini sunt strict anaerobi sau strict aerobi, marea majoritate a germenilor telurici fiind aerobi si anaerobi facultativ.

Procesele de descompunere a substantelor poluante din sol se petrec, in general, in straturile superioare (10-20 cm) unde poluantii sunt retinuti prin puterea selectiva a solului. Aceasta prima faza este urmata de cea a degradarii propriu-zise sau la faza biochimica (enzimatica).

Diversele substante organice in functie de constitutia lor chimica, intr-o prima faza pana la glucoza, iar in cea de a doua pana la CO₂ si H₂O. In cursul descompunerii apar o serie de compusi intermediari ca acizii : gluconic, oxalic, fumaric, succinic (in cazul descmpunerii aerobe), acetona, acid acetic, acid butiric, acid lactic, acid propionic (in cazul celei descompunerii aerobe).

2 Poluarea industriala

Poluarea industiala poate oferi o componenta organica, dar de cele mai multe ori are un continut bogat in substante chimice potential toxice. Studii efectuate in acest sens cu sprijinul O.M.S. au dus la concluzia ca poluarea industriala reprezinta o puternica sursa de raspandire pe sol a unor produsi chimici toxici care pot fi concentrati de diverse organisme din lantul alimentar al omului.

Se considera ca cel putin 50% din materiile prime utilizate in industrie contribui la formarea deseurilor industriale, din care in jur de 15% pot fi considerate ca toxice sau nocive pentru organismul uman.

Pe de alta parte insa, poluarea industriala cu substante toxice creeaza premiza trecerii acestora in apele subterane sau de suprafata ca si in culturile vegetale cu influente inca neestimate asupra sanatatii populatiei. S-au descris astfel de situatii in care incarcarea plantelor comestiile in polaunti chimici a crescut ca urmare a poluarii solului.

Totodata intreprinderile industriale pot contribui la poluarea chimica a solului prin depunerile de poluanti raspinditi in atmosfera, ca in cazul plumbului, mercurului sau fluorului. In jurul fabricilor de super-fosfati au fost descrise cazuri de fluoroza la animale.

3 Poluarea radioactiva

Poluarea radioactiva a solului este de data mai recenta si consta din depunerile radioactive si depozitara pe sol a reziduurilor cu continut bogat in izotopi. Cei mai preiculosi radionuclizi sunt cei cu viata lunga ca strontiu 90 (26 de ani) si cesiu 137 (30 de ani), dar importanta au si iodul 131 , baru 140, ruteniu 160 si altii emisi de reactoarele nucleare si care contribui la radiatia gama globala.

In principal, strontiu radioactiv se concentreaza in sol in cantitate mai mare, ca urmare a precipitatiilor abundente. El este mentinut in straturile superioare prin forte electrostatice de unde este antrenat in cazuri de eroziune.

In ceea ce priveste cesiu radioactiv, acesta este, de asemenea, retinut in sol de unde poate trece la anumite plante ca licheni, care an zonele nordice constituie alimentul de baza al renilor. Din determinarile facute in perioada 1962-1963 asupra laponilor, consumatorilor ai carnii de ren, s-a constatat o incarcare in cesiu radioactiv de zece ori mai mare decat a altor grupe de populatie nordica.

In ultimul timp se acorda importanta si carbonului 14 care ia nastere in aer sub actiunea radiatiilor cosmice, plecand de la azot. El se poate depozita in sol de unde intra cu usurinta an ciclul metabolic al plantelor ajungand ulterior la animale si om; nu se poate sti in prezent daca poate atinge niveluri suficiente pentru a avea efecte nocive.

Poluarea radioactiva a solului ca urmare a produsilor de fisiune, a dus in emisfera nordica la cresterea cu 10 pana la 3% a radioactivitatii naturale si poate constitui in curand o preocupare din cele mai importante. Dealtfel, inca de pe acum o serie de autori au propus determinarea radioactivitatii solului ca indice de poluare radioactiva solului ca indice de ploluare radioactiva pentru antreg mediul anconjurator.

4 Poluarea cu produsi utilizati in agricultura

Poluarea cu produsi chimici utilizati in agricultura reprezinta in prezent una din cele mai importante, dar si cele mai controversate probleme de sanatate. Asa cum arata si O.M.S., in trecut

materiile nutritive utilizate in agricultura reprezentau un ciclu clar definit, trecand din sol in plante, din plante la animale si revenind din nou in sol. In ultimul timp insa acest ciclu a fost "circulat" prin utilizarea unor substante chimice, in mare parte de sinteza, pentru obtinerea unor cantitati superioare de produse agro-alomentare. Este vorba de ingrasaminte, de biostimulatori, de antidaunatori, etc.

Cea mai mare parte a acestor substante fiind de natura organica sufera, la randul lor, in sol un proces de descompunere sau biodegradare. Ele sunt metabolizate de microorganismele din sol care au o mare capacitate de adaptare, utilizandu-le ca elemente nutritive. Ca urmare a acestui fapt, produsele chimice utilizate in agricultura si patrunse in sol dispar astfel incat solul poate fi din nou tratat. Aceasta situatie insa nu este generala pentru toate produsele chimice, unele fiind mai usor, iar altele mai greu biodegradate. Astfel, compusii cu plumb sau mercur (organo-metalice) ca si sarurile acidului arsenic se descompun greu si au tendinta de a se depozita persistent in sol. In acelasi sens, produsele organo-clorurate de tip DDT, HCH, lindan, eldrin si altele se descompun greu si ca urmare a acestui fapt raman in sol produsi de degradare timp indelungat, fapt ce eticheteaza aceste substante cu o mare remanenta in sol. In cazul unor cercetari efectuate cu pesticide organo-clorurate dupa 5 ani s-a gasit pana la 5% din cantitatea initial utilizata. Mai mult chiar, pentru unele din aceste substante nu se cunoaste precis daca produsii intermediari de descompunere au actiune mai toxica sau mai putin toxica decat cea initiala. In aceste conditiiposibilitatea de adsorbtie in plante este posibila numai in momentul tratarii sau imediat dupa acestea, ci si dupa un timp foarte indelungat. Ca urmare a patrunderii lor in produsele agro-alimentare se favirizeaza trecerea in regnul animal si in ultima instanta la om.

Grupa substantelor organo-clorurate se poate concentra, de asemenea, in diverse produse si in organismul uman, in mod deosebit in tesutul adipos unde pot fi dozate prin recolte efectuate la autopsii sau intraoperator. Determinarile efectuate in diferite tari au aratat concentratii foarte variate. Se pare insa ca aceste concentratii nu pot fi puse in legatura nici cu cantitatea de pesticide utilizate si nici cu timpul decind sunt folosite; factorul care determina aceasta concentratie fiind modul cum sunt utilizate.

Pentru evitarea acestor situatii se recomanda rationalizarea utilizarii pesticidelor, prin folosirea de cantitati strict necesare, in momentele cele mai prielnice, alternarea in timp a diverselor substante, evitarea celor greu biodegradabile si asocierea lor cu mijloace biologice de combatere a daunatorilor agricoli.

DETERMINARI EXPERIMENTALE

Determinarea marimii granulelor din sol prin metoda sitelor

Se constata ca in zona Piata Mihai Viteazul predomina nisipul si pietrisul grosier. In zona Feroviarilor predomina pietrisul cat si in Manastur.

Determinarea permeabilitatii solului

Pe parcursul unei ore se observa ca permeabilitatea probei de sol din Manastur este de 130 ml, iar dupa 24 de ore permeabilitatea este de 3120ml, ceea ce inseamna ca solul este slab permeabil fata de permeabilitatea probei de sol din cartierul Gheorgheni care dupa o ora este de 200 ml, iar dupa 24 de ore este de 4800 ml. Astfel se observa ca solul din cartierul Gherogheni este mai permeabil fata de solul din cartierul Manastur.