Tectonica placilor

Tectonica placilor

Prin cercetari s-a ajuns la concluzia ca scoarta terestra este alcatuita din mari unitati numite placi litosferice cu arii de zeci de milioane de km² , ce inglobeaza atat domenii oceanice cat si continentale. Initial litosfera pamantului (patura superioara rigida constituita din scoarta si partea extrem periferica a mantalei) a fost impartita in sase placi : euro-asiatica, africana, australiana, antarctica, pacifica si americana. Ulterior au fost separate in interiorul placii pacifice alte doua placi - Nasca si Cocos-, placa americana a fost despartita in doua de placa Caraibilor, iar cercetari ulterioare au mai conturat o serie de micro-placi. (fig. 9).

Fig. 9. Placile litosferei majore.

Placile nu sunt fixe, ci se deplaseaza datorita unor curenti de convectie existenti in astenosfera (patura plastica din regiunea superioara a mantalei). Curentii de convectie sunt curenti termici ce se produc intre doua zone suprapuse cu temperaturi diferite ; materia in zona inferioara, cu temparatura mai mare, mai fluida si mai usoara tinde sa patrunda in zona mai rece de deasupra, a carei materie mai grea coboara. (fig.10). S-a constatat ca in dreptul dorsalelor medio-oceanice fluxul termic este mai ridicat, aici se ridica magme bazice din astenosfera, dorsalele fiind si zone de generare a placilor litosferice.

Fig. 10. Sectiune schematica pentru reprezentarea teoriei deplasarii placilor litosferei.

In fose se produce subductia (afundarea) placilor litosferice in astenosfera, de-a lungul unui plan inclinat de 50-55 grade (planul Benioff) unde vor fi resorbite si asimilate. Patrunderea placilor in fose este o patrundere mecanica contactul dintre placa subdusa si cea sub care intra se face cu acumulari de energie, cu fracturari si ridicare de temperatura. De-a lungul planului Benioff se produc descarcari de energie, care dau deformatii elastice (cutremure), in placa sub care se face subductia se produc fracturari ce creeaza posibilitatea manifestarilor vulcanice.

O consecinta a deplasarii placilor litosferice o constituie deriva continentelor (continentele actuale s-au desprins dintr-un singur bloc de uscat ce exista in precambrian, procesul continuand si astazi), fenomen observat inca din 1911 de catre A.Wegener.