DUNAREA - Artera navigabila, abordare sistemica

DUNAREA - Artera navigabila, abordare sistemica

Dunarea strabate zona centrala a Europei realizand prin cele doua canale:

o           Rin - Main - Dunare si

o           Dunare - Marea Neagra legatura intre portul Rotterdam (Marea Nordului) si portul Constanta (Marea Neagra). Desi concepute si realizate ca doua lucrari distincte, Canalul Dunare - Marea Neagra, dat in functiune in anul 1984 si Canalul Rihn-Main Dunare, dat in functiune in anul 1992, formeaza Artera navigabila a Dunarii. Prin realizarea acestor doua canale Artera navigabila Dunare - Rhin a devenit un ansamblu interdependent al carui impact depaseste limitele tarilor riverane, inscriindu-se ca un factor de strategie la nivel european si chiar mondial[1].

Fluviul Dunarea poate fi considerat un suprasistem, iar Artera navigabila a Dunarii, un sistem. Analiza dinamicii sistemului determina atat examinarea conexiunilor interne, cat si a celor externe.

Artera navigabila a Dunarii este un sistem dinamic , deoarece evolutia si viabilitatea acestuia sunt determinate atat de modificarile care se produc in cadrul sistemului, cat si de relatiile acestuia cu mediul; este un sistem deschis in care procesele interne se afla in interrelatie directa cu mediul.

Astfel, chiar si pentru o analiza partiala, Artera navigabila a Dunarii trebuie considerata ca un intreg, ca un ansamblu interdependent rezultat din realizarea celor doua canale.

Din a doua jumatate a secolului al XX-lea, s-a impus o noua metoda de cercetare stiintifica (sistemica), opusa alternativei "mecanicism - organicism", prin Teoria Generala a Sistemelor. Aceasta propune studiul sistemelor deschise ca ansambluri organizate, care schimba fara discontinuitate materie si energie cu mediul exterior.

Teoria Generala a Sistemelor cerceteaza principii si legi caracteristice sistemelor in general, identificate in orice domeniu (fizic, biologic, social sau conceptual etc.), utilizand metodologia triadei "sistem - structura - functie". Astfel, sistemul este definit ca ansamblu de elemente interactive, un intreg organizat, cu proprietati specifice si functii proprii, deosebite de ale elementelor care il compun, o formatie distincta si (in)dependenta de mediul inconjurator, delimitata in functie de obiectivele cercetarii.

Obiectele sistemului (subsistemelor) sunt, la randul lor, totalitati structurale , in interiorul carora legile sistemului nu sunt identice cu cele ale elementelor componente.

Complementul conceptului de sistem este acela de mediu , in care se includ elementele din afara sistemului, care-l influenteaza sau sunt influentate de el.

Trebuie mentionat ca efectele schimbarii la unele componente ale sistemului (subsistemului) induc, la randul lor, schimbari in celelalte variabile dependente ale acestuia, generand o complexitate greu de controlat.

Asigurarea "starii de sanatate" a unui sistem organizat implica diagnoza starii sale de functionare si identificarea influentelor din exterior, eventual, pentru elaborarea strategiei alternative ca solutie de adaptare la schimbare.

Modelul explicativ al sistemelor include atat interrelatiile intre subsisteme si sistem, cat si natura binara a fiecarui element in parte, care poarta in el sursele ordinii si dezordinii. De aceea, se respinge focalizarea pe unul sau doua cauze majore, dar se examineaza numeroase evenimente care ar putea sa declanseze forme de (inter)actiune in sistem. Sau altfel spus, asa cum anticipa si savantul roman Grigore Antipa ". Dunarea este cea care deschide cel mai larg, mai comod si mai interesant camp de activitate cercetarilor de stiinta pura si aplicata. Mai mult inca, Dunarea cu bazinul apelor ei este ea singura un adevarat laborator de stiinta experimentala; caci acest mediu, continuu activa si schimbator, supune ochiului nostru fenomene sub aspectele cele mai variate, permitand sa le observam in toata maretia lor."

1.1 Factorii care actioneaza asupra echilibrului sistemului

Trei categorii de factori actioneaza asupra echilibrului sistemului: mediul natural, dezvoltarea economico-sociala si zonele exterioare interconectate ale sistemului.[2]

Analiza actiunii determinata de mediul natural deschide posibilitatea evaluarii entropiei inregistrate de sistemul Arterei navigabile a Dunarii, sub impactul unor factori naturali sau care se manifesta sub aceasta forma, ca rezultat al unor actiuni umane asupra mediului, insuficient analizate sub aspectul unor posibile consecinte negative, cum ar fi: poluarea, aluviunile, inundatiile, diferentele sensibile privind nivelul apelor pe anumite portiuni ale fluviului, calitatea apei, eroziunea solului, inaintarea apei in dauna plajelor, blocarea circulatiei nisipurilor determinata de constructia unor hidrocentrale, baraje, variatia de temperaturi pe anotimpuri si zone, inghet etc. Toti acesti factori reduc, separat sau impreuna, prin actiunea lor, in diferite proportii, capacitatea reala de navigatie pe Dunare.

Dezvoltarea economico -sociala este factorul principal care controleaza si asigura echilibrul acestui sistem dinamic si deschis al Dunarii in conditiile declinului economiei, fenomen care s-a inregistrat in tara noastra dupa anul 1989. Acest factor a devenit element pentru utilizarea capacitatii de navigatie a fluviului. In aceeasi categorie se inscriu blocarea navigatiei in urma scufundarii unor nave (bratul Sulina), precum si unele conflicte armate (fosta Federatie Iugoslava)."

Zonele exterioare interconectate sistemului reprezinta o varietate de factori a caror dinamica este influentata de functiile pozitive sau negative ale sistemului Arterei navigabile Dunare-Main-Rhin. Dintre acestia se pot mentiona: Delta Dunarii si alte obiective de interes turistic, porturile si orasele riverane Dunarii, infrastructura din apropierea Dunarii si, in mod deosebit, reteaua rutiera internationala (finantata in proportie de circa 50% din fondurile Comunitatii Europene), zona Marii Negre si a Marii Mediterane, puncte importante de interferenta a transporturilor pe calea ferata si rutiera, activitatea economica a tarilor riverane Dunarii etc.

Analiza Diagnostic presupune si evaluarea lucrarilor realizate la cele doua extremitati ale Arterei navigabile a Dunarii, sub impactul unor factori (de)favorizanti naturali, economico-sociali etc.

Un prim rezultat al acestui demers este realizarea legaturii fluviale dintre Marea Neagra si Marea Nordului, portul Rotterdam cu portul Constanta. Astfel, tarile din Europa Centrala pot avea acces direct la Marea Neagra si, de aici, la Canalul Suez. Noua ruta comerciala , Canalul Suez -Europa Centrala via Constanta, fata de ruta veche (cea care traverseaza intreaga Mare Mediterana si ocoleste Peninsula Iberica), prezinta avantajul scurtarii drumului cu opt zile, inclusiv costurile aferente. In plus, porturile Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila pozitie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient (I. Seftiuc, Romania si problema stramtorilor).

In contextul integrarii europene, solutia pentru rezolvarea problemelor complexe ale Arterei navigabile a Dunarii[3] este organizarea acesteia in sistem de cooperare economica regionala la nivel european.

Integrarea regionala este noua forma de dezvoltare a activitatii economice, o tendinta generala, dar nu generalizata, diferita de la o regiune la alta. Uniunea Europeana prezinta o modalitate integratoare, puternic conturata si consecventa, care promoveaza o piata unica, o moneda unica si structuri unitare de conducere.

Toate aceste observatii vor putea selecta, in continuare, optiunile privind optimizarea activitatii in domeniul navigatiei fluviale.