Canalul Dunare-Marea Neagra

Canalul Dunare-Marea Neagra

Ideea aparii unui canal navigabil care sa elimine "marele cot al Dunarii" este foarte vechi si a fost probabil sugerata de faptul ca, la niveluri ridicate, apele fluviului patrundeau adanc in teritoriul dobrogean, in special pe valea Caras (vezi harta 4.3)[1] .

In perioada 1848-1849, savantul roman Ion Ionescu de la Brad a intocmit un amplu studiu privind dezvoltarea Dobrogei la cererea autoritarilor turcesti. Savantul roman, cu aproximativ 10 ani inaintea realizarii Canalului de Suez, argumenteaza necesitatea realizarii "unei cai navigabile mai sigure si mai scurte intre Cernavoda si Constanta".

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in anul 1949, s-a trecut la realizarea canalului pe baza de consultanta sovietic a si fora asigurarea conditiilor de executie corespunzatoare. Traseul acestui proiect urma pana in zona Poarta Alba talvegul Vaii Caras, iar in continuare Valea Nazarcea.

Guvernul din acel timp si reprezentantii Partidului Comunist au folosit prilejul realizarii acestui obiectiv pentru organizarea unei colonii de munca fortata si eliminarea adversarilor politici, astfel incat "Canalul" a ajuns in acel timp locul unor tragedii umane. Lucrarile la acest proiect au fost sistate in 1953 din lipsa mijloacelor tehnice si financiare, iar supaturile realizate in perioada 1950-1953 au fost valorificate din 1959, in cadrul "Complexului de irigatii Mircea Voda", ulterior numit "Sistemul de irigatii Caras", cu o suprafata finala de cca. 180 mii ha.

Studiile intocmite in anii 1972-1973 au evidentiat necesitatea amenajarii unor importante capacitati portuare noi, precum si oportunitatea realizarii "Sistemului de navigatie Dunare-Marea Neagra". Canalul Dunare Marea Neagra si lucrarile conexe acestuia s-au executat in perioada 1976-1984. Pentru executie au fost prevazute tehnologii moderne, cu utilaje specializate, de mare productivitate. Incepand din anul 1983, pe masura finalizarii lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra, s-a trecut la realizarea ramurii de nord a Sistemului Dobrogean de Canale Navigabile si anume la constructia Canalului Poarta Alba-Midia, Navodari. Acesta se desprinde din canalul principal la km 36, inscriindu-se pe firul Vaii Nazarcea.

Canalul Dunare-Marea Neagra, intre Cernavoda si Constanta Sud, a fost deschis navigatiei la sfarsitul lunii mai 1984, iar la finele lunii octombrie 1987 a fost dat in functiune si Canalul Poarta Alba-Midia, Navodari.

Astazi, Dunarea, cel mai important fluviu din Europa, este legat atat cu portul maritim Constanta, cel mai mare port la Marea Neagra, cat si cu portul si platforma industriala de la Midia.

Functiunea principala a Canalului Dunare-Marea Neagra este aceea de cale navigabila care permite:

racordarea Sistemului Transeuropean de Navigatie la un port de prima marime - Constanta;

scurtarea distantei de transport intre Cernavoda si Constanta cu aproximativ 400 km, fata de ruta Sulina;

micsorarea costului total al transporturilor pe mare;

atragerea unui important volum de trafic extern, din tarile Europei Centrale;

accesul direct al tarilor Europei Centrale in zona libera Constanta Sud.

Harta 2.1 Cursul navigabil al Dunarii intre Sulina si Kelheim

Harta 2.2 Porturile fluviale si maritime din Romania

Harta 2.3 Canalul Dunare - Marea Neagra