Metode de analiza fizico-chimica a ceramicii (difractometria, analiza pigmentilor, analize matematice pe marginea formelor ceramice

Metode de analiza fizico-chimica a ceramicii (difractometria, analiza pigmentilor, analize matematice pe marginea formelor ceramice

Prin ceramica intelegem toate pastele argiloase fasonate si arse de catre om si in mod particular olaria (ceramica) care, incepand din Neolitic, a jucat si joaca un rol important in studiul culturilor si al succesiunii aspectelor (faciesurilor) lor. Un bun document, cu o valoare cronologica sigura, trebuie sa fie un obiect fragil, a carui fragilitate insasi este garantata de scurta durata a utilizarii (uzitarii) lui. In acelasi timp, acest obiect aproximativ usor de fabricat, si plasticitatea materiei sale (din care este creat) favorizeaza imaginatia creatoare si, in consecinta, o evolutie rapida a formelor in timp si variatia lor importanta in spatiu. Daca este dificil de precizat data de inceput a ceramicii din cauza numeroaselor tentative care au precedat adaptarea ei definitiva, este, de asemenea, si mai dificil de a determina (preciza) motivatiile care l-au impins pe omul preistoric sa fabrice recipiente (vase) de pamant ars. Obtinerea ceramicii reprezinta o tehnica ce a cunoscut de-a lungul vremii in mod sigur, ameliorari considerabile, acestea ducand mai ales catre 'mode de ardere'. O buna ardere da unui produs finit (terminat) o mult mai mare rezistenta si permite micsorarea (usurarea) vasului dandu-i o mai mare capacitate (continut). Culturile cu ceramica mai putin ingrijita erau succedate adesea de altele cu o ceramica de o mare finete, chiar si pe vasele de uz curent.

Studiile de ordin macro- si microscopic, chimic si fizic, care aduc date importante asupra structurii interne a materialelor arheologice, pot reconstitui aspecte importante in ceea ce priveste identificarea materiilor prime din care au fost realizate acestea, a surselor de provenienta, a proceselor si metodelor de prelucrare, confectionare si utilizare a lor si, in ultima instanta, chiar asupra conditiilor in care aceste obiecte si-au incheiat existenta utilitara si/sau in care ele s-au pastrat (conservat), in diferite medii, de-a lungul anilor, pana la descoperirea lor. In spatiul occidental studiile cantitative si mineralogice, de ordin fizico-chimic, asupra materialelor ceramice au inceput inca de la jumatatea secolului, prin studii de specialitate vizand diferite esantioane ceramice (Matson 1960; Brown 1961; Shepard 1976; Hays, Hassan 1974; Camps 1982. La ora actuala se inregistreaza progrese insemnate pe aceasta cale, practic nemaiexistand nici o abordare arheologica din cadrul careia sa lipseasca determinarile cantitative pe marginea analizei esantioanelor ceramice reprezentative, studiile de aceasta natura regasindu-se - am putea mentiona, in forme de prezentare exceptionale - in prestigioase publicatii de specialitate, ca de exemplu Archaeometry, Current Anthropology, (analizele de spectrografie etc. pana la cele mai moderne tehnici si metode actuale, care abordeaza studiul ceramicii din perspective si cu tehnici diferite - tehnologie, modelare, degresanti, analiza pastei - structura, textura, coloranti, arderi, tratamente post-ardere, tectonica, conservare, etc ).

Studiul analizelor ceramicii joaca un rol deosebit in precizarea legaturilor cronologice, culturale, economice si sociale, precum si in intelegerea si reconstituirea etapelor confectionarii si obtinerii ei. Datele adunate din analize pot fi cuprinse in baze de date sau informatii din care se pot face analize cantitative sau calitative in functie de baza.

Analiza chimica a pastelor ceramice nu este o metoda de cercetare aparuta recent, ea este aplicata deja din sec.XIX, insa indeosebi asupra ceramicilor nobile, care confecþionate la roata si arse in cuptor, si foarte rar asupra ceramicilor preistorice. Ea prezinta de asemenea insuficienta datorata mai els de scaderea temperaturilor de ardere si asupra modificarilor chimice intervenite in timpul sederii sub pamant. Analiza triacida, asociata cu 'rearderea' si combinata cu examenul microscopic pe lame subþiri aduce rezultate interesante care nu sunt inca exploatate in mod complet in cadrul ceramicii preistorice. Simpla inregistrare a datelor analizei nu este suficienta pentru a caracteriza cu precizie suficienta un ansamblu ceramic sau un esantion de cioburi. Mai multe metode, procedee au fost propuse mai recent. Porozitatea si permeabilitatea nu necesita pentru a fi masurate un material important: pe cioburile in prealabil uscate intr-o etuva la 120 grade Celsius, intr-un timp constant - in general 2 ore - lasam sa cada o picatura de apa distilata si calculam timpul scurs pentru absorbirea in intregime a acesteia. Acest moment este definit de dispariþia intregului luciu (stralucire) data de pelicula de apa de pe suprafaþa pastei. Un alt procedeu aplicabil numai vaselor intregi, consta in a masura viteza de penetrare a apei in pori si timpul scurs pentru a atinge o saturatie in asemenea fel incat greutatea vasului nu se mai modifica (nu mai creste).

Examenul asupra degesantilor (minerali, organici, vegetali etc.), cere o mare rabdare aduce uneori precizari neasteptate, astfel putem nota in acelasi zacamant faptul ca vesela se repartizeaza in mai multe serii de forme bine diferentiate si ca degresantul difera de asemenea si el.

Analiza pastei trebuie sa permita recunoasterea tuturor materialelor alese de olar in constituirea pastei sale, dar in mod egal si de cele care se adauga fie accidental in cursul fabricatiei fie in timpul arderii sau a utilizarii veselei: elemente vegetale (aduse de vant), fragmente de oase, tesaturi de sfoara si de tesaturi, carbune si altele. Ea (analiza) trebuie de asemenea sa scoata in evidenta modificarile suferite de ceramica in decursul ingroparii si a sederii milenare intr-un sol adesea eterogen. Aceste modificari, multa vreme neglijate sau ignorate, provoaca uneori modificari, sensibile ale olariei. Clorurile, gipsul, altereaza, uneori in profunzime ceramica, ce devine foarte usoara si slab rezistenta la curatire. Variatiile mari de temperatura, in mod special inghetul modifica in aceeasi masura cioburile, pana la un punct la care uneori numai examenul microscopic permite sa se afirme apartenenta la acelasi ansamblu ceramic a cioburilor protejate sau a celor supuse la aceste alterari. Interesul examenului microscopic al pastei nu lasa deci nici o indoiala. El este riguros si completeaza, in mod avantajos, examenul macroscopic, care este mult mai subiectiv.

Studiile de arheometrie, la care s-au adaugat si studiile de ordin fizico-chimic si experimental, au dezvaluit aspecte inedite ale acestui produs ce a insotit evolutia omului de-a lungul ultimilor 10.000 de ani. Colaborarea dintre specialistii unor institute prestigioase din tara, indeosebi din marile centre universitare (Cluj, Iasi, Bucuresti), s-a concretizat prin aparitia unor studii si articole de specialitate asupra unor esantioane reprezentative ceramice apartinand diferitor culturi si epoci. Se cuvine in acest context sa amintim si revista Archaeometry in Romania, editata cu ocazia Conferintelor Nationale anuale, pe tema aplicatiilor metodelor fizice in arheologie (arheometrie), gazduite de Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca.

Mai mult, in cadrul unor simpozioane si conferinte de specialitate, fie din domeniul arheologiei, fie din acela al disciplinelor tehnice, isi fac loc, tot mai frecvent, comunicari pe marginea unor aspecte rezultate in urma cercetarilor de ordin interdisciplinar asupra ceramicii arheologice.

Analiza prin difractie de raze X, permite identificarea compusilor minerali prin masurarea unghiurilor la cere apar maximele de difractie pe baza carora se pot determina distantele dintre planurile cristaline existente in compusii respectivi. In timpul arderii, mineralele prezente in argile sufera transformari calitative caracteristice, legate in primul rand de pierderea apei de hidratare, intre 110-600⁰C, urmate de transformarea mineralelor initiale in alti compusi, fenomene ce au loc treptat, la o temperatura caracteristica. Aceste procese sunt ireversibile si nu se repeta in intervalul de temperatura parcurs. Pot fi astfel identificate posibilele surse de argile utilizate in producerea ceramicii, precum si temperaturile (pragurile de temperaturi) la care a fost arsa argila pentru a deveni ceramica.

Analiza pigmentilor este o alta directie in analiza ceramicii, de natura si provenienta acestora depinzand, nu de putine ori, definirea unor fenomene culturale (ex. Ceramica pictata a culturii Cucuteni; ceramica pictata cu bitum Turdas-Taualas; ceramica grafitata gumelniteana si/sau celtica etc.).