ANARHISMUL. BAKUNIN, PROUDHON, KROPOTKIN, CHOMSKY

Anarhismul. Bakunin, Proudhon, Kropotkin, Chomsky

Miscarea anarhista din secolul al XIX-lea se inscrie intr-o traditie foarte veche, a-i carei predecesori au fosi cinicii din Antichitate, continuati de primele comunitati crestine, grupul "diggers" din Revolutia engleza, etc. Principiul fundamental al anarhismului este lupta impotriva autoritatii sub orice forma s-ar prezenta aceasta, singura putere efectiva fiind cea a individului.

Intre autorii unui proiect anarhist, inaintea celor de inspiratie de socialista, se numara Friedrich Nietzsche (1844-1900), care in lucrarile Vointa zeilor, sau cum sa filozofam cu ciocanul, si Vointa de putere (el a intitulat-o "O rasturnare a tuturor valorilor"), publicata postum, considera ca:

Idolii care trebuie zdrobiti sunt intruchiparea credintelor metafizicii lui Platon - atat credinta teoretica in adevar (inlocuita dupa declinul filozofiei cu stiinta), cat si credinta practicatǎ in "platonismul pentru popor" care era religia crestina. Ambele dau dovada de nihilism, pentru ca neaga viata si sunt o manifestare a resentimentului;

Genealogistul (cel care-si asuma distrugerea traditiilor) trebuie sa dezvaluie interesele inconstiente (instinctele sau fortele vitale) care duc la un adevar mai profund, absolut;

Astfel, orice invatamant stiintific sau etico-politic este falsificator.

Provenit din mediul socialist, Pierre-Joseph Proudhon (1809-1856), isi porneste argumentarea anarhista de la observatia ca muncitorii lupta impotriva opresiunii in general, fara a face deosebire intre datele economice, sociale sau politice. Contradictia intre muncitori si capitalisti vine de la simpla constatare a primilor ca proprietatea este un furt. Situatia trebuie rasturnata prin revolutie, care trebuie sa-si propuna sa distruga din temelie toate relatiile sociale (economice, politice). Lucrarile sale importante sunt: Ce este proprietatea? (1840), Idee generala asupra revolutiei in secolul al XIX-lea (1851), Despre principiul federativ (1865), Despre capacitatea politica a claselor muncitoare (1865). In principiu:

Trebuie expropriati capitalistii care detin marile unitati industriale, dar nu urmat de etatizare - care n-ar face decat sa restaureze dinamica opresiunii;

Socializarea presupune ca producatorii sa fie stapani pe activitatea lor, chiar daca valoarea produselor va fi stabilita de conventii nationale care vor revizui constant preturile;

Trebuie mentinut statutul privat al artizanului, micului comerciant si mici proprietati agricole;

Competitia economica trebuie limitata prin fixarea de reguli care sa excluda orice posibilitate de monopol; trebuie imbinat colectivismul (aplicat marilor intreprinderi de interes national) cu mutualismul (care asigura investivitatea si autoorganizarea muncitoreasca) si sectorul privat;

Familia si natiunea sunt fundamentele societatii, dar deasupra lor este inutil sa se constituie statul. Puterea centrala trebuie sa fie emanatia comunelor (si aici instituie principiul federativ), regiunilor si intreprinderilor ("colective"sau "mutuale'"; singurul ei scop trebuie sa fie acela de coordonare si orientare;

Raman interese diferite in societate, dar conflictele se vor rezolva prin impunerea "vointei generale" cu putere de lege, dupa discutarea divergentelor in organisme de mediere;

Astfel respinge aparatul de stat, dar si Biserica, si capitalul, si nu recunoaste autoritatea nici unui partid.

Pe linia gandirii lui Proudhon scrie si Mihail Bakunin (1814-1876), care accentueaza o latura agresiva si abrupta. Adeptii lui Bakunin in Internationala I, in conflictul care l-a opus lui Marx, au fost anarhistii spanioli, catalani si jurasieni. Din ideile sale:

Pozitia initiala a omului este de animalitate; negatia starii sale cu ajutorul gandirii e revolta; negarea negatiei inseamna implinirea libertatii umane prin distrugerea limitelor impuse de gandire;

Religia (si ideea de Dumnezeu), statul (si autoritatea unui principiu politic), proprietatea (si sistemele politice corespunzatoare) au contribuit la emanciparea omului fata de trecutul sau animal. Azi acestea sunt frane in calea emanciparii umane;

In Etatism si anarhie (1874): Marx greseste cand vede tendinta naturala a statului de a disparea; dimpotriva, statul are tendinta de a dobandi tot mai multa putere, de a-si accentua controlul asupra cetatenilor. Statul muncitorilor nu va diferi esential de cel al burgheziei, chiar ar putea fi mai opresiv, - pentru ca muncitorii nu sunt organizati si activi pentru a se putea opune cresterii puterii statului.

Aceasta tema este dezvoltata de Piotr Kropotkin (1842-1921), print rus care a renuntat la titlu pentru a-si exprima solidaritatea cu clasa muncitoare, in lucrarea Ajutorul reciproc (1902):

Statul in orice forma (autoritate centralizata, administratie, legislatie, reprezentarea cetatenilor) se opune dezvoltarii libere a omenirii. Dictatura proletariatului nu va putea aduce decat dictatura unei birocratii asupra proletariatului;

Comunismul anarhist trebuie sa se fondeze pe comuna libera si intreprinderea gestionata in colectiv;

Din Originea speciilor a lui Charles Darwin trebuie retinut ca supravietuirea este rasplata celor care invata cum sa coopereze si sa se angajeze in ajutorarea reciproca;

Organizarea statului trebuie sa respecte principiul descentralizarii, pe baza celulei de baza care este comuna autarhica (unele sugestii de descentralizare chiar s-au aplicat in Spania la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator).

In Statele Unite ale Americii, cea mai cunoscuta teoreticiana a anarhismului, inspirata masiv de scrierile lui Kropotkin, a fost Emma Goldman (1869-1940), a carei lucrare fundamentala ramane Anarhism si alte opere (1911), publicata la Editura Mother Earth - denumirea grupului anarhist pe care l-a fondat. Din ideile sale, care anticipeaza in buna masura feminismul:

Denunta casatoria, monogamia si standardul sexual discriminator, ca fiind defavorabil femeii;

Critica familia patriarhala ca sursa a dependentei si inegalitatii feminine;

Analizeaza dominatia masculina in biserici, inchisori, valorile morale si estetica burgheza;

Treptat, opera sa a capatat o nuanta liberala, mai ales dupa deziluzia observarii la fata locului a Rusiei Sovietice, unde a trait in anii 1919-1921. Dupa incheierea razboiului civil din Spania, se pronunta pentru schimbarea societatii printr-un program progresiv de "educare a individului".

Una dintre cele mai importante voci contemporane in domeniul anarhismului este Noam Chomski (1928 - ), a carui idee fundamentala este capacitatea individului de a distinge binele si raul, in contrast cu neincrederea individului in toate institutiile umane. De aici rezulta:

Singurul fel de guvernare admisibil este al "guvernarii corecte", care nu-si trage autoritatea din popularitate sau putere, ci din corectitudinea cauzelor pe care le imbratiseaza;

Un guvern care respecta libertatile cetatenilor trebuie sa fie de tip rural, in care cetatenii participa laolalta asemanator cu adunarile primariei, si stabilesc agenda guvernarii de jos in sus;

Capitalismul este un sistem primejdios de guvernare, care deposedeaza indivizii de roadele muncii lor;

Atunci cand suficient de multi oameni vor auzi adevarul despre guvernarea in care traiesc, se vor ridica intr-o revolutie pasnica si o vor dobori;

Statele Unite sunt o democratie extrem de limitata:

Toate guvernele sunt corupte sau corupatoare, dar atentia sa se indreapta asupra S.U.A. in calitate de cetatean;

Acolo oamenilor li cere sa ratifice deciziile care au fost deja luate, agenda fiind stabilita de doua partide politice aflate la putere;

Programul partidelor politice este stabilit de marii oameni de afaceri, si inevitabil isi propune mentinerea unui procentaj imens din resursele lumii sub controlul unui numar restrans de mari corporatii americane;

Guvernul foloseste un sistem de control al gandirii pentru a manipula populatia, bazandu-se pe intelectuali si mass-media. Idea este dezvoltata in Spre un nou razboi rece (1982);

Dizidentii sunt redusi la tacere; ziaristii care spun adevarul vor fi lasati in curand fara slujba, pentru ca toate ziarele sunt sub controlul corporatiilor, implicate in teroare si crima. El insusi este cenzurat in toata presa oficiala;

In Anul 501. Cucerirea continua (1993) sustine ca S.U.A. aniverseaza cinci secole de teroare si opresiune, incepand cu masacrarea amerindienilor si pana la Razboiul din Golf;

S.U.A. nu au intentii de anexare a altor state, dar fura resursele acestor tari.