ANGHELII SI IMPERIUL ROMANO-BULGAR AL ASANESTILOR

ANGHELII SI IMPERIUL ROMANO-BULGAR AL ASANESTILOR

Dupa inlaturarea la tron si uciderea lui Andronic I Comnenul, tronul a revenit celui care atatase poporul la rascoala impotriva fostului suveran, anume Isaac Anghelos, care va lua numele de Isaac II (1185-1195).

Noul basileu este o figura lipsita de stralucire. Iubitor de viata usuratica si de lux, cheltuitor si lipsit de preocupari mai inalte, Isaac al II-lea a dovedit uneori curaj, luptand in fruntea trupelor. Situatia pe care a mostenit-o si complicatiile care s-au ivit in anii urmatori s-au dovedit prea apasatoare pentru posibilitatile noului imparat care nu le-a putut face fata decat in mica masura. A avut totusi norocul sa-i respinga pe normanzii care atacasera Thesalonicul, la sfarsitul domniei lui Andronic I. o armata bizantina sub conducerea lui Alexios Branas a biruit, la Dinitritza, pe navalitori in nov 1185, silindu-i sa paraseasca teritoriile ocupate in Peninsula Balcanica. Normanzii vor mai ocupa in continuare, in Marea Ionica, doar insulele Cefalonia si Zanie. Din nefericire pentru Isaac Anghelos o primejdie mai serioasa se ivea in Balcani. Este vorba de marea rascoala a vlahilor si a bulgarilor, inceputa in 1185-1186 care a dus la intemeierea asa numitului imperiu romano-bulgar sau a celui de-al doilea imperiul bulgar, cum i se spune astazi. Rasculatii erau bogati posesori de turme si cirezi din muntii Haemus (Balcani), pe de o parte vlahi, pe de alta bulgari. In fruntea lor s-au asezat fratii Petru si Asan, pe care istoricii ii socotesc in general vlahi, adica de aceeasi obarsie si de aceeasi limba cu romanii din stanga Dunarii.

Primii asanesti (Petru si Asan daca nu si fratele lor mai tanar Ionita, zis si Caloian), protesteaza la curtea imperiala din Constantinopol fata de noile impozite randuite, foarte impovaratoare pentru localnici. Se spune ca Petru si Asan dorisera sa devina si ei proniari ai imparatiei, ceea ce li se refuzase. Oricum ei au fost infruntati si loviti in timpul audientei la imparat. Intorsi la ei in patrie, asanestii pun la cale o puternica rascoala care a pornit de la Tarnovo, noua capitala a statului care va lua in curand fiinta. in luptele care se duc intre vlaho-bulgari si bizantini, acestia din urma dobandesc la inceput unele biruinte. rasculatii sunt insa ajutati de cumanii din Nordul Dunarii si bizantinii sunt infranti. Incercarile Imperiului Bizantin de a relua ofensiva vor esua in anul 1190 la Verria si in 1194 Arcadiopolis, Asan este incoronat tar la Tarnovo. Biserica Bulgara devine o biserica nationala care se desprinde de Constantinopol.

In acest rastimp, insa, Bizantul se vede pus in fata unor alte amenintari. O noua Cruciada (a III-a) se organizeaza in Apus sub conducerea imparatului Apusului Frederic I Barbarossa a principelui mostenitor (apoi rege) al Angliei, Richard Inima de leu si a regelui Frantei Filip August. Cruciada este provocata de cucerirea in anul 1187 a Ierusalimului de catre Saladin, sultanul Egiptului si al Siriei, intemeitorul dinastiei Eibizilor in anul 1173. Dintre cruciati, Richard si Filip August pornesc pe mare spre locurile sfinte. Frederic I Barbarossa strabate pe uscat continentul. In 1188 el incheiase, la Nurenberg o conventie cu Isaac II pentru ajutoare de dat trupelor sale, cand vor trece pe teritoriul bizantin. In 1189 trupele lui Frederic I trec in Peninsula Balcanica, unde sunt atatate impotriva Bizantului atat de sarbi cat si de vlaho-bulgari.

Neintelegerile dintre cei doi imparati si neincrederea pe care o nutreau reciproc (Isaac Anghelos trata, pe ascuns, cu emisari ai sultanului Saladin) duc la un conflict. Frederic I Barbarossa va putea trece cu trupele sale in Asia Mica unde isi gaseste o moarte neasteptata (in iunie 1190, se ineaca in raul Salef). Celelalte capetenii ale cruciadei vor lupta ceva vreme in Siria, mai ales Richard, cu succese modeste si fara sa poata elibera Ierusalimul.

In 1193, Isaac I Anghelos trebuie sa faca fata si pretentiilor marelui jupan sarb Stefan Nemania, care se proclamase neatarnat si cucerise intinse teritorii jugoslave in nordul si vestul Rasciei (provincie sarbeasca de unde se ridicase el). Bizantul va infrange pe Nemania, care va trebui sa recunoasca in continuare suzeranitatea bizantina. In 1195 Isaac II cade prada unui complot urzit de propriul sau frate Alexios III care inlatura de la tron, il orbeste si il arunca in temnita impreuna cu fiul acestuia, Alexios al IV-lea. Noul basileu este o figura si mai jalnica decat Isaac; la cusururile aacestuia se mai adauga perfidia si lasitatea. El se va mentine totusi pe tron pana in 1203. in acest rastimp noul stat romano-bulgar este zguduit de rivalitati intre capetenii, care duc la asasinarea lui Asan (1196) si a lui Petru (1197) de boieri, pe care Bizantul cauta sa-i atraga de partea sa. In acelasi timp intre bulgari se observa si tendinte separatiste proprii regimului feudal.

Succesorul lui Petru este insa un om energic, fratele sau mai mic, Ionita, care domneste 10 ani (1197-1207). In acest timp, Ionita primeste coroana regala din partea papei, iar capul bisericii din Tarnovo, se desparte de Bizant si este ridicat la treapta de arhiepiscop.

In 1201 Alexios III Anghelos este obligat sa recunoasca noul stat vlaho-bulgar. In Serbia se produce o evolutie asemanatoare, statul sarb ajungand independent sub Stefan, "primul incoronat", fiul batranului Stefan Nemania, care abdicase. si de data aceasta titlul de rege capatat de Stefan este acordat de papalitate care concureaza Bizantul in lumea slava din Balcani.

O primejdie mai mare intampina Alexios III din partea urmasului la tron a lui Frederic I Barbarossa noul imparat Henric VI care se considera mostenitor al statului normand (era ginerele regelui Gulielm II) si intelege sa revendice de la bizantini acele teritorii din Peninsula Balcanica, pe care normanzii le cucerisera in trecut chiar pentru putina vreme. Alexios III se vede silit sa plateasca imparatului apusean un tribut de 1500 livre de aur pe an si basileul va trebui sa puna un impozit special pentru a putea face fata acestei grele si umilitoare poveri. Alexios traia deci terorizat de pretentiile si planurile militare ale lui Henric VI si a respirat mai usor dupa moartea timpurie a acestuia (1197).

In curand scaunul papal va trece in mainile celui mai mare papa pe care l-a cunoscut Evul Mediu, si anume, papa Inocentiu III (1198-1216). Acesta intra in legaturi si cu Alexios III cerandu-i sa-si intensifice stradaniile in lupta impotriva musulmanilor si sa ia parte la cruciada pe care o planuia papa.