CUCERIREA INDEPENDENTEI ROMANIEI

CUCERIREA INDEPENDENTEI ROMANIEI

CAROL I

Dupa abdicarea lui Cuza, Marile Puteri care nu fusesera de acord cu Unirea urmareau dezmembrarea tanarului stat roman.

Oamenii politici au hotarat aducerea la tron a unui principe dintr-o familie domnitoare a Europei apusene. Astfel, Romania ar fi castigat prestigiul si sprijinul unor tari puternice.

Cel care si-a luat pe umeri aceasta responsabilitate a fost principele german Carol de Hohenzollern Sigmaringen.

La 10 mai 1866, el a devenit domnitor si a depus juramantul de credinta fata de noua sa patrie, declarandu-se din acel moment "roman".

PROCLAMAREA INDEPENDENTEI ROMANIEI

Romania si noul sau domn nu mai puteau suporta rusinea de a fi supusi turcilor.La fel au simtit si popoarele din sudul Dunarii, care s-au rasculat in1875si 1876 impotriva dominatiei otoma-ne.Turcii au inabusit revoltele sarbilor si ale bulgarilor cu cruzime.

Atrocitatile impotriva ortodocsilor le-au dat rusilor ocazia sa atace Imperiul Otoman. In realitate, Rusia urmarea sa ramana singura mare putere in S-E Europei.

In primavara anului 1877, Romania a permis trecerea armatelor rusesti pe teritoriul sau. Turcia a considerat acest fapt ca o tradare si a inceput bombardarea oraselor romanesti de la Dunare. Armata noastra a raspuns in acelasi mod.

In urma starii de razboi create, la 9 mai 1877, Parlamentul tarii a proclamat independenta Romaniei prin vocea ministrului de externe Mihail Kogalniceanu. Acest act a starnit entuziasmul tuturor romanilor, inclusiv al celor din Transilvania, Basarabia si Bucovina. A doua zi, bacauanii au trimis o telegrama la Bucuresti, manifestandu-si adeziunea.

Deoarece Marile Puteri nu recunosteau inca independenta Romaniei, ea trebuia castigata prin lupta.

RAZBOIUL PENTRU INDEPENDENTA

In iunie 1877, armata romana a sprijinit trecerea rusilor peste Dunare, in Bulgaria. Aici insa, pe inaltimile Plevnei, armata turca condusa de Osman-Pasa crease o puternica bariera de redute (intarituri) in fata carora rusii au suferit grave pierderi.

La apelul disperat al comandamentului rus, armata romana a trecut Dunarea cu un efectiv de 60 000 de ostasi si 180 de tunuri. Principele Carol a preluat comanda fortelor ruso-romane de la Plevna.

La 30 august 1877, dupa mai multe atacuri, romanii au reusit cucerirea redutei Grivita I. Eroismul lor a uimit intreaga Europa, insa a fost platit cu 2 600 de morti si raniti. Acest asalt a dovedit ca Osman-Pasa nu putea fi invins decat prin incercuire si infometare.

Dupa trei luni de asediu, Osman-Pasa a incercat sa rupa incercuirea, dar a fost invins si ranit. El s-a predat colonelului roman Cerchez, in semn de respect pentru armata romana.

Rusii si-au reluat inaintarea spre Constantinopol, iar romanii au atacat Vidinul, un ultim punct de rezistenta al turcilor la Dunare. Cucerirea satului Smardan a fost o alta proba de vitejie a armatei noastre.

La inceputul lui 1878, Turcia a cerut pace si razboiul a luat sfarsit. Numerosi bacauani au participat la razboi. Primul soldat roman cazut la sud de Dunare a fost din Calugara, Bacau. In lupta s-a evidentiat si maiorul C. Ene (tot din Bacau ) .

URMARILE RAZBOIULUI

Marile Puteri s-au intrunit la Berlin si au recunoscut independenta Romaniei, precum si revenirea Dobrogei la patria-mama.

In schimb, Rusia a pus stapanire pe sudul Basarabiei, dovedindu-ne inca odata intentiile ei ascunse in privinta Romaniei.

In anul 1881,Carol I a fost proclamat rege, incoronandu-se cu o coroana de otel turnata dintr-un tun turcesc, capturat in timpul razboiului.

INSEMNATATEA RAZBOIULUI

Cucerirea independentei a fost opera intregului neam romanesc, indiferent daca unii au luptat cu arma in mana, iar cei ramasi acasa au contribuit cu bani, alimente si imbracaminte.

La Plevna, Rahova, Vidin si Smardan au luptat si voluntari romani din Transilvania, Banat si Bucovina, cu speranta ca ziua marii uniri si a deplinei libertati nu putea fi departe.

Picturile lui Grigorescu, poeziile lui Alecsandri si Cosbuc, povestirile lui Sadoveanu sunt monumente de recunostinta pentru eroii cunoscuti si necunoscuti din 1877. Ei au deschis drumul dezvoltarii libere a Romaniei, insa guvernantii de atunci au uitat sa le rasplateasca jertfa.

Povestea caprarului

de George Cosbuc

Cand ne-au respins de la movila,

Cazuram multi pe - acele lunci,

Si-ntreg un regiment atunci,

De ce - a vazut, a plans de mila.

Si, iata-n urma tuturor

Un biet caprar, avand un frate

Ucis, s-opri sa-l ieie-n spate,

Si-apoi spre sir porni cu zor.

Dar lunecand pe iarba uda

Fiind si slab, cazu-n curand,

Iar noi strigam sa intre-n rand;

El a ramas nevrand s-auda.

Dar turcii vin, tot vin, un roi,

Si tot mai larg li-e-n urma pasul -

Acum nici nu ne-aude glasul,

Acum el e pierdut de noi.

Dar iata-l, cade! L-a lovit

Pesemne-un plumb din multa ploaie,

Pe spate-acum murind se-ndoaie,

Dar l-am vazut cum s-a-nvartit

Spre frate-sau, cazand deodata

Cu fata-n jos, parand c-ar vrea

Sa-l apere pe mort asa.

.

Infiorat si-acum imi bate

Cu jale inima, cand scriu:

Strivit de turci, sa mori de viu,

Veghind la capul unui frate!