Constantin al VIII-lea (1025-1028)

Constantin al VIII-lea

Vasile al doilea moare in mod neasteptat tocmai cand se pregateste sa plece spre Italia, unde vroia sa-si uneasca armata cu cea a lui Vasile Boyoannes, in vederea curatirii teritoriilor bizantine de arabi. El avea 68 de ani. Nefiind casatorit nu avea copii si succesor la tron vine fratele sau Constantin, care ii fusese asociat inca din copilarie. Acesta traise toata viata in umbra lui Vasile, ramanand strain afacerilor publice, neluand din putere decat avantajele si placerile, dupa cum se exprima Charles Diehl. In rest a fost un "mare prieten al placerii si mesei", pasionat dupa intrecerile din hypodrom si circ, de spectacole si cheltuitor. Ii plac foarte mult jocurile cu zarul, incat atunci uita totul chiar si de masa, placerea sa favorita. Se spune ca ambasadorii, pe care trebuia sa-i primeasca si sa trateze cu ei afaceri publice erau neglijati. Absorbit de placeri nu a observat cum i-a trecut viata fara sa se gandeasca macar la casatoria celor trei fiice ale sale. Cea mai mare, Evdochia, a intrat in manastire, fiindca o boala din copilarie, variola, ii desfigurase fata. Celelalte doua surori, Zoe si Theodora se maturizasera incet in obscuritatea gineceului si nici unchiul lor Vasile, care le iubea, dar mult prea ocupat, nu a observat cum ele devenisera destul de coapte. Zoe avea 50 de ani iar Teodora nu mult mai putin.

Imbolnavindu-se si simtindu-si sfarsitul aproape, Constantin s-a trezit din lunga nepasare si a hotarat sa-si asigure succesiunea la tron prin casatoria uneia dintre fiicele sale, Zoe si Teodora, care sa dea sotului legitimitatea domniei. A fost ales in acest scop Roman Argyr, care indeplinea atunci functia de prefect al orasului Constantinopol. Acesta era un om de origine nobila si cu infatisare frumoasa desi avea peste 60 de ani; din nefericire era insurat, isi iubea sotia, iar aceasta il adora. Aceasta dificultate nu l-a oprit pe Constantin al VIII-lea. Cand vroia ceva avea procedee expeditive si argumente fara replica: el dadu lui Roman sa aleaga intre divort si pierderea ochilor si pentru a-i infrange mai repede rezistenta, mai ales pe a sotiei sale, el ordona, simuland o manie violenta, sa aresteze imediat pe prefect. La aceasta veste sotia lui Roman, foarte emotionata, intelese ca trebuie sa dispara, daca vroia sa-si salveze sotul; ea se inchise intr-o manastire si Roman se casatorise cu Zoe (Fig. Byz. p.300), chiar daca intre ei era relatie de rudenie, peste care patriarhul Alexie a trebuit sa treaca "in interesul statului". Trei zile mai tarziu, 11 nov 1028, Constantin al VIII-lea murea cu sufletul linistit si cele doua fiice impreuna cu ginerele sau puneau stapanire pe imperiu.

In scurta domnie de mai putin de trei ani, Constantin ia masuri in administratia imperiala care schimba ordinea lasata de celebrul sau frate. Conducerea guvernului revine in mainile eunucilor, pe care ii izgonise Vasile iar cei mai buni militari si functionari sunt schimbati cu indivizi mediocri si incapabili. Sever si chiar dur s-a aratat Constantin in pedepsele grave date cu usurinta celor slabi, care mergeau pana la orbire si nejustificate, fiindca se bazau pe calomnii si lipsa de discernamant.