Caracteristicile definitorii umanismului Renasterii

Caracteristicile definitorii umanismului Renasterii.

In evolutia culturii si civilizatiei europene, Renasterea a fost definita, initial, de Jacob Burckhardt prin continutul celor doua trasaturi esentiale: umanismul si arta. Acestea au readus in cultul creatiei omul si au asigurat caracterul unitar valorilor culturale in aceasta epoca istorica.

Orizontul umanismului renascentist s-a deschis in Italia ca urmare a ingemanarii geniului creator italian cu spiritul antichitatii, explicat de Burckhardt prin procesul de individualizare a omului in perioada Renasterii.

Manifestarea umanismului renascentist in secolele XIV-XVI a fost determinata de:

1. Afirmarea individualismului ca principiu si criteriu de definire a continutului valorilor create in toate sferele activitatii umane;

2. Proclamarea suveranitatii ratiunii ca expresie a increderii omului in facultatile lui creatoare, in capacitatea de cunoastere si progres;

3. Spiritul laic (pozitiv si rationalist) devine preponderent in sfera umanismului civic al Renasterii;

4. Experienta si practica se impun ca principale metode de verificare a adevarului cunoasterii;

5. Promovarea virtutilor personalitatii creatoare a libertatii individuale creeaza un nou mediu social si o noua mentalitate;

6. Atitudinea critica si spiritul erudit s-au transformat in atribute esentiale ale umanismului renascentist;

7. Cultul muncii, spiritul de prevedere si organizarea eficienta au stat la baza creatiilor valorice a Renasterii;

8. Realismul politic s-a impus in spatiul italian ca idee originala in conceptia florentinului Nicolo Machiavelli despre organizarea societatii si arta de a guverna;

9. Dezvoltarea constiintei nationale si a limbilor nationale devin dimensiuni valorice ale culturii si mijloace lingvistice ale popoarelor europene;

10. Amplificarea si largirea gamei de investitii si inovatii tehnice in domeniile productiei economice, inclusiv a noilor tehnici artistice (arhitectura, sculptura, pictura, etc.)

11. Realizeaza la nivelul cunoasterii inceputul viziunii moderne de armonie intre dimensiunea spirituala (teoretica) si dimensiunea realista (aplicativa) prefigurand interactiunea creatoare dintre stiinta si tehnica;

12. Restituirea studierii limbilor clasice (greaca, latina, ebraica) in universitati si in noile institutii academice;

13. Inlocuirea privilegiului feudal din nastere cu valoarea intrinseca a personalitatii umane,

14. Prefigurarea unui ideal educational care sa vizeze integralitatea personalitatii umane.