Neagoe Basarab

Neagoe Basarab

Domnitorul Tarii Romanesti (1512 - 1521). Ctitorul bisericii de la Curtea de Arges.

Inceputurile domniei. In privinta originii lui Neagoe Basarab, unii istorici il socot fiu legitim al lui Basarab cel Tanar (Tepelus), cu o sora a Craiovestilor, Neaga; altii il considera fiu nelegitim al aceluiasi, Neaga fiind nu sora, ci sotia lui Parvu Craiovescu. Izvoare contemporane - Viata Patriarhului Nifon, un raport al beglerbegului Rumeliei si un memoriu al unor boieri pribegi adresat Portii - inlatura cu totul paternitatea lui Tepelus, si-l arata pe Neagoe ca fiu al lui Parvu Craiovescu. La fel citim si intr-un act de la Mihnea Turcitul, din 17 mai 1589, ca si in Letopisetul cantacuzinesc. Oricare ar fi adevarul, un fapt ramane sigur: Neagoe era inrudit de aproape cu Craiovestii, nepot drept lui Barbu, banul Olteniei, lui Radu si Danciu. Cu ajutorul acestora si a begului dunarean Mehmet, a luat domnia la 23 ianuarie 1512, dupa decapitarea lui Vladut.

Letopisetul cantacuzinesc consemneaza, intr-o varianta a sa, ca Neagoe ar fi avut remuscari pentru uciderea predecesorului sau: "Dupa aceea tare s-au cait Basaraba voda pentru moarte lui Vladuta voda si au chemat patriarsi si vladici si episcopi si egumeni si tot cinul preutasc si calugaresc si au venit toti in cetatea Targovistii, in sfanta mitropolie, de au facut rugaciuni si slujbe dumnezaesti si au dat multa milostenii la multi oameni". Cainta va fi existat, dar, odata cu ea, si folosul faptei savarsite!

De relevat si relatarea aceluiasi letopiset ca noul voievod n-ar fi vrut sa ia carmuirea, dar tara l-a ales si el s-a supus acestei vointe (temei in plus pentru noua stapanire): "Iar el (Neagoe - n.n.) nici intr-un chip nu vrea sa sa plece sa fie domn ci cu glas mare zise catra tot narodul: Puneti alt pre carele veti vrea dempreuna si cu sfatul nostru, iar pre mine ma ertati, ca nu voi fi. Iar narodul tot striga si zicea catra dansul: Iata, nu va Dumnezeu sa fie altul, nici noi, ci nurnai tu sa fii noao domn Deci si Neagoe sa pleca glasului naroadelor si lua coruna si scaunul a toata Tara Rumaneasca (subl. noastra). Si indata facu judecata si dreptate intre oameni". (Referire la impartirea dreptatii-una din indatoririle principale ale sefului statului, pe linia traditiei politice bizantine).

Ocupase cateva dregatorii, mare postelnic (1501-1509) si mare stolnic (1510-1511, noiembrie). Sigiliul sau din acesti ani reprezinta un corb pe un scut.

Opozitii interne. "Cu toti vecinii a fost impacat" afirma cronica. De fapt carmuirea sa n-a fost, in primii ani, linistita. Bogdan (cumnat cu Radu cel Mare), instigatorul lui Vladut impotriva lui Neagoe, este prins si "multe munci (chinuri - n.n.) au luat pana si-au dat si sufletul". Unii boieri fug in Transilvania, Moldova si la Poarta. Altii sunt ucisi: intre ei Oancea, fost mare logofat1, un Danciu parcalab, Stanislav stolnic, un Stanciu paharnic, un alt parcalab Cazan, apoi Gheorghe, Stanimir, Dan "si multe alte persoane de seama si a trecut prin sabie si vreo 3.000 de oameni" scriu intr-o cerere (arz) catre sultan mai multi boieri adversari ai lui Neagoe si ai Craiovestilor. Cifra de 3.000 nu corespunde desigur realitatii; dar precizarea nominala a celor ucisi arata ca represiunea a avut oarecari proportii.

N-au lipsit pretendentii. Fiul lui Mihnea cel Rau, Mircea (numit si Milos), refugiat peste munti, trimite iscoada in Muntenia cu "carti" "pe la boieri" pentru a-i ridica impotriva lui Neagoe. Domnul scrie brasovenilor (15 septembrie 1512), imputandu-le sprijinul acordat rivalilor sai: "Nu v-a fost de ajuns ca ne-ati trimis in vara aceasta domnitor peste cap, si nu v-a fost de ajuns ca hraniti cu painea voastra pe vrajmasii nostri, ci ati trimis si prin alte tari, ca sa-mi aduceti vrajmasi pe cap". In 1516, inainte de 27 mai, un alt "domnisor" incearca sa apuce scaunul, venind tot din Transilvania: Neagoe il prinde si il inseamna la nas.

Relatiile cu Moldova si cu Transilvania. Dinspre Moldova, raporturi incordate la inceput. Aci se refugiaza o parte din boierii lui Vladut. Bogdan al III-lea, casatorit cu Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rau, da sprijin cumnatului sau, Mircea (Milos), care se retrasese, de altfel, in cetatea Ciceiului, feuda a voievodului Moldovei. Surse polone din vara anului 1512 noteaza ca Bogdan al III-lea "s-a varat intr-un razboi impotriva voievodului Munteniei". Ca raspuns, Neagoe ajuta in 1514 pe un Trifaila "ce se numiea fecior de domn": dar pretendentul este batut aproape de Vaslui si decapitat. Ulterior pacea a fost restabilita; Neagoe si Stefanita trimit, impreuna, un acelasi sol, la suveranul pontif, la Roma (vezi mai jos).

Cu Transilvania, determinante raman, ca de obicei, evolutia legaturilor comerciale si eventualul sprijin aflat de adversarii politici ai domnului peste munti. Cu Brasovul, conflictul politic (vezi supra) se accentueaza de indata ce Neagoe ia cu autoritate apararea intereselor comerciale ale propriilor sai supusi. Domnul fixeaza brasovenilor sa vanda si sa cumpere numai in Targoviste, Targsor si Campulung, motivand: "daca vom slobozi pe negutatorii domniei voastre sa cumpere si sa vanda prin orasele noastre, atuncea saracii si negustorii nostri (adica din Tara Romaneasca - n.n.) cum se vor mai hrani si cui vor vinde pestele si cum se vor inlesni sa se plateasca de dajdea domniei mele?" Libertatea de miscare a sasilor poate fi acordata, dar numai in conditii de perfecta reciprocitate: "daca voiti a slobozi negutatorilor nostri (munteni - n.n.) ca sa cumpere si sa vanda pretutindeni in tara voastra, atunci noi inca vom slobozi negutatorilor domniei voastre" In 1517, prin tratatul munteano-ungar (vezi mai jos) extins - precizeaza textul si asupra Brasovului si Tarii Barsei - brasovenii pot face comert "cu bucata si cu ridicata" - platind fireste vama cuvenita - dar tot numai la Targoviste, Campulung (Dlagopole) si Targsor; prin alte "scaune" n-au voie sa circule cu marfa; cei ce incalca clauzele vor fi judecati si pedepsiti "fiecare dupa fapta sa". Si in raporturile cu sibienii regasim aceeasi grija a domniei pentru apararea intereselor de negot ale supusilor sai munteni.

Tot in timpul lui Neagoe are loc si o precizare a hotarului dintre Oltenia si Transilvania. O comisie inixta asaza pe teren din nou semnele, incepand de la Olt spre apus si pe temeiul acestei lucrari se da hrisovul din 9 iulie 1520: este prima hotarnica pastrata astazi privind o parte din granita Tarii Romanesti. Aceea mai veche, din timpul lui Mircea cel Batran, in care se arata traseul dinspre Moldova, s-a pierdut sau n-a iesit inca la iveala.

Relatiile cu Poarta, sporirea haraciului. Fata de Poarta Otomana, Neagoe Basarab a pastrat raporturile anterioare, adica plata haraciului pentru pastrarea pacii: "de vreme ce au cunoscut ca intr-alt chip nu sa vor odihni" (Radu Popescu, Istoriile domnilor Tarii Romanesti). In 1513 (septembrie 23), domnul se afla la Istanbul, unde indeplineste ceremonialul de vasalitate, dar haraciul este sporit la 700.000 aspri (un plus de 100.000 aspri, autoritatile centrale de la Istanbul foloseau imprejurarea ca Neagoe dobandise puterea cu ajutorul lui Mehmet begul de Nicopole; or, acesta fusese de partea lui Baiazid al II-lea, aflat in lupta cu fiul sau Selim care, in cele din urma, a ramas sultan - Selim I, 1512-1520). Ulterior, prin tratatul din 30 mai 1519, semnat pe trei ani, de Imperiul otoman si Ungaria, la Adrianopole, situatia Munteniei si a Moldovei fata de Poarta ramanea neschimbata, cu plata obisnuitului tribut, stipulandu-se ca sultanul "nu le cerea nimic si nu va adauga ceva nou care sa nu fi fost inainte".

Tratatul cu Ungaria. Cu Ungaria, legaturile au fost bune. Cand Ludovic al II-lea urmeaza ca rege lui Vladislav al II-lea, Neagoe fagaduieste prin "cartea" de inchinare si credinta, de la 17 martie 1517, sa fie - potrivit formularii obisnuite a timpului - prieten prietenilor regatului maghiar si dusman dusmanilor acestuia. Daca otomanii ar ataca spre Transilvania si Ungaria "apoi Domnia Mea (Neagoe - n.n.) si cu boierii domniei mele si cu toata tara, daca ni se va parea ca putem sta inaintea lor, ca sa-i oprim, apoi noi sa stam, ca sa-i oprim; iar daca vom vedea ca nu putem sta inaintea lor, apoi noi sa dam de stire domnului nostru, inaltimei craiesti si brasovenilor si Tarii Barsei". Ludovic al II-lea da lui Neagoe Basarab domeniul Geoagiului (comitatul Hunedoarei) - cu 19 sate in jur - ca loc de retragere, daca ar fi silit sa paraseasca domnia.

Legaturi cu Venetia si Papalitatea. A stabilit contacte diplomatice cu Venetia si cu papalitatea. In ianuarie-martie 1518, solul domnului muntean, Heronim Matievici, se afla in Venetia, unde Signoria ii acorda rangul de cavaler "pentru ca sa spuna stapanului sau lucruri bune despre Signoria noastra". Acelasi trece si la Raguza pentru afacerile voievodului. Mai importanta este misiunea lui Anton Paicalas, in iunie 1519, la Roma, ca reprezentant si al Tarii Romanesti si al Moldovei. Papa Leon al X-lea primeste propunerile celor doi domni romani de a participa cu armatele lor, alaturi de alti principi crestini, la expeditiile ce se vor organiza impotriva otomanilor. In cazul cand papalitatea va incheia un tratat de pace cu Poarta, Neagoe Basarab si Stefanita vor fi considerati ca aliatii papalitatii si, in caz de victorie, vor fi "partasi" la teritoriile ce vor fi recucerite. Alianta a ramas, ca atatea altele, fara vreo urmare: retinem insa orientarea si optiunea - reluata de mai multe ori in cursul secolului al XVI-lea - de a alinia Muntenia si Moldova in coalitia mai larga a unor forte europene antiotomane, pentru restaurarea libertatii depline si a integritatii teritoriului celor doua tari.

Realizari in cultura. Carmuirea lui Neagoe are insemnatate mai ales in domeniul culturii. La porunca sa a fost inaltata una din cele mai reprezentative ctitorii din arhitectura veche romaneasca: biserica episcopala de la Curtea de Arges. Ani de zile au lucrat mesterii, sub conducerea vestitului Manole - trecut in legenda. Sfintirea a avut loc la 17 august 1517 in prezenta tuturor oficialitatilor ecleziastice din tara si de peste hotare: patriarhul de Constantinopol, mitropolitul si episcopii tarii, patru mitropoliti din rasaritul ortodox, douazeci de egumeni de la Muntele Athos, multi egumeni si preoti. Gavril Protul (adica primul dintre egumenii de la Athos) descrie evenimentul in cuvinte entuziaste: "Si asa vom putea spune cu adevarat ca nu este asa mare si sobornica ca Sionul, carele il facu Solomon, nice ca Sfanta Sofia, care o (au) facut marele imparat Justinian; iara cu frumusetea este mai pre deasupra acelora". Peste mai bine de un secol si jumatate, Radu Popescu reia aprecierile: "in scurte cuvinte, in lume nu sa va afla alta ca aceasta; fericit cel ce a facut-o, fericiti cei ce au lucrat-o; vrednici sunt de lauda". Ctitoria - socotita astazi monument - cheie in evolutia arhitecturii vechi romanesti - a fost destinata sa fie si necropola a familiei domnitoare. Pronoasul supralargit adaposteste mormintele ctitorului, ale familiei si altor urmasi, creand, pentru aceasta, spatii suplimentare intre careul de sustinere a turlei mari (delimitate prin 12 coloane) si peretii nord si sud ai aceluiasi pronaos, constructorul a gasit o solutie cu totul originala pentru extinderea spatiului rezervat mormintelor ctitoricesti. Manastirea a fost cu darnicie inzestrata. Intr-un hrisov de confirmare (din 4 aprilie 1523) sunt enumerate: 19 sate, garle, balti, 8 mori (din care doua la Pitesti, trei la Curtea de Arges), incasarile ocnei de la Targoviste; un numar de robi.

Tot la porunca lui Neagoe se ridica si biserica mitropoliei din Targoviste, "mare si frumoasa cu opt turle si tot rotunde, cum se satura ochii tuturor de vederea ei" - precum si schitul Ostrov din insula de pe Olt, in judetul Vilcea. A cladit si o a doua biserica, tot in Targoviste, cu hramul Sfantul Gheorghe; a facut donatii sau reparatii la Tismana si Cozia, la Dealul, la Cotmeana si Visina, la Dobrusa si Govora, la Nucet, la Snagov, la Glavacioc, la Corbii de Piatra.

O atentie aparte acorda asezamintelor ortodoxe din Peninsula Balcanica si Orientul Apropiat. La Cutlumuz "lavra cea mare a Tarii Romanesti", ctitoria inaintasului sau Vladislav I, zideste o noua biserica (hramul Sf. Niculae), apoi o serie de acarete, un adapost pentru corabii "si o au zidit cu zid imprejur, si au facut o cula cu arme si cu tunuri, sa le fie paza" (Letopisetul cantacuzinesc). La manastirea Sfantului Atanasie a refacut biserica; la Iviron "pre ziduri au adus apa cu urloaie ca de 2 mile de loc da daparte"; la fel si la Hilandar; la Pantocrator, la Vatoped, Dionisiu, Xeropotam si la Sfantul Pavel - felurite constructii si imbunatatiri: "Ce vom mai lungi-le cuvintele spuind toate manastirile pre rand? Ca toate manastirile den sfantul muntele Athosului le-au imbogatit cu bani si cu vase. Si dobitoace inca le-au dat. Si multe ziduri au facut si fu ctitor a toata Sfetagora". (Letopisetul cantacuzinesc). Lasand de o parte inerentele exagerari, cronicarul are dreptate insistand asupra acestei parti a carmuirii lui Neagoe Basarab. La Constantinopol a acoperit din nou cu plumb biserica Patriarhiei, a innoit chiliile, adaugand si daruri; bani si odoare a trimis la Ierusalim si la Muntele Sinai. Constructii felurite sau danii si la Meteore in Tesalia, la "Cusnita" in "Machedoniia", la "Trescavita" in "Pethlagoniia". La care se adauga "merticele" (subsidiile) anuale: la Hilandar-7.000 aspri platibili "in fiecare an, la Boboteaza": manastirea Sf. Ilie de langa Podgoriana in Epir - 300. Fara exagerare se poate spune ca Neagoe a fost sustinatorul intregii ortodoxii, din Carpati pana in Siria si de la Marea Ionica pana in Egipt: numele voievodului roman se pomenea atunci in multe ctitorii din Grecia, Asia Mica si Orientul mai apropiat. Ajutoare care indirect aveau si o semnificatie politica: ele ingaduiau amintitelor asezaminte sa vietuiasca in continuare, ele sprijineau cultul ortodox-confesiunea popoarelor din Peninsula Balcanica ocupata de Poarta- in fata islamismului puterii dominante si carmuitoare in aceste teritorii. Iar pe portretul votiv al voievodului in ctitoria sa de la Arges, un vultur bicefal este brodat pe mantie: referire probabila la traditia bizantina, cand seful statului era dator sa fie si cel dintai protector si aparator al ortodoxiei. Traditie pe care Neagoe o reia in primul rand prin numeroasele ajutoare amintite; continuitate la care se simtea indemnat; posibil si prin casatoria sa cu Elena-Despina din neamul despotilor sarbi (vezi mai jos). De amintit si insemnele heraldice sculptate in piatra si incastrate pe turnul clopotnita ridicat la porunca lui Neagoe, la intrarea manastirii Curtea de Arges, in 1517: daca reprezentarea - un dragon doborat de un licorn (?)-simbolizeaza biruinta binelui asupra raului, asupra necredintei, atunci gasim un nou semn al intelesului pe care domnul il dadea politicii sale fata de orientul crestin.

In tinerete Neagoe fusese impresionat de sfarsitul patriarhului Nifon, obligat sa paraseasca tara, intrucat se opusese unei hotarari a lui Radu cel Mare (vezi mai sus, p. 205). Dar, plecand, inaltul prelat aruncase afurisenia asupra domnului si poporului si se retrasese la Athos, unde murise curand dupa aceea. Neagoe se gandi sa repare greseala predecesorului sau; aduse cu mare pompa racla patriarhului, o asaza la manastirea Dealului deasupra mormantului lui Radu cel Mare si porunci sa se tina cuvenitele slujbe. La Dionisiu (Athos) darui un chivot de argint aurit, lucrat de un mester sas si impodobit cu email.

In anii lui Neagoe, logofatul Harvat zideste din temelie o manastire la Gura Motrului si-i da venituri. Hrisovul de intarire poarta data de 13 ianuarie 1515. Din aceeasi vreme dateaza Surpatele, ctitorie a lui Tudor vel logofat din Dragoesti; el ridica, probabil in acesti ani, o biserica in satul sau de bastina - Dragoestii de Sus.

Tot sub raportul cultural, insemnam aparitia Evanghelianului (in slavona), tiparit in Muntenia in 1512, prin grija si maiestria lui Macarie, in doua editii, una pe hartie obisnuita, alta de lux, pe pergament. Este a treia tiparitura din Tara Romaneasca, dupa un Liturghier (1508, sub Mihnea cel Rau) si un Octoih (1510, sub Vladut), ambele, tot in slavona.

Domnul este si autorul celui dintai manual de invatatura pentru fiii de domni scris de un carturar roman, cunoscut sub titlul "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie", lucrare moral-politica, carte de intelepciune, de sinteza politica si indreptar practic, insumand o indelungata experienta a carmuirii.

Alcatuindu-si "invataturile", Neagoe a urmat o traditie carturareasca a sud-estului european, ilustrata prin opere de autoritate, intre cari - pentru a nu aminti decat pe cele mai apropiate epocii -"Sfaturi pentru educatia unui principe" a imparatului Bizantului Manuel al II-lea (1391-1425), pentru fiul si urmasul sau Ioan al VIII-lea Paleologul, sau cele 2 relatari despre situatia din Peloponez, ale invatatului - filozof Georgios Gemistos Plethon. Dar "invataturile" inseamna mai mult: ele cuprind capitole intregi de gandire politica originala. Daca prima lor parte constituie o antologie de texte pentru instruire si educatie moral-religioasa, texte selectate si oranduite in functie de scopul general urmarit de autor, in schimb a doua parte sintetizeaza experienta politica si diplomatica romaneasca, asa cum se cristalizase ea treptat, timp de doua secole, incepand de la Basarab Intemeietorul.

Familia. Neagoe a fost casatorit cu Elena-Despina, fiica despotului sarb Iovan Brancovici (frate cu Gheorghe Brancovici, despotul Sremului) si a Doncai. Au avut mai multi copii, infatisati pe tabloul ctitorilor de la Curtea de Arges: Teodosie, Petru si Ioan, Stana, Ruxandra si Anghelina. Ultimii doi feciori si Anghelina au murit in frageda varsta. Teodosie a urmat pentru scurta vreme la domnie parintelui sau (septembrie - decembrie 1521) si a murit la Constantinopol. Ruxandra s-a casatorit cu Radu de la Afumati, iar Stana cu Stefanita al Moldovei.

Neagoe inchide ochii la 15 septembrie 1521. A fost inmormantat in ctitoria sa de la Curtea de Arges. Elena-Despina (in calugarie monahia Platonida), a mai trait peste trei decenii; rapusa de ciuma, la Sibiu, la 30 ianuarie 1554, trupul i-a fost adus "dupa doi ani" in tara si ingropat alaturi de acela al lui Neagoe. Langa ei odihnesc patru din copiii lor: Petru, Ioan, Anghelina si Stana.

1 Fost in sfatul lui Vladut ca si Bogdan din Popesti