Rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan

Punctul culminant al luptei iobagilor din Transilvania, in secolul al XVIII-lea, impotriva asupririi sociale, l-a constituit rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan.

Cauzele

Pe fondul vechilor tensiuni interne, al opresiunii sociale si nationale, evenimentele din anul 1784 au fost rezultatul agravarii continue, in deosebi a sarcinilor catre nobili de-a lungul secolului XVIII. Sporirea zilelor de robota la aproape intreaga saptamana, la care se adauga abuzurile si conditiile de munca inumane, inegalitatea de ordin politic la care erau supusi romanii, determina nemultumirea si in cele din urma ridicarea la lupta a iobagilor impotriva nobilimilor si privilegiilor acestora. Asuprirea cea mai grava a exercitat-o nobilimea, dar deosebit de impovoratoare erau si obligatiile catre statul austriac. In secolul al XVIII-lea sunt frecvente rapirile de pamanturi, de paduri, de pasuni, motive suplimentare de multumire.

Cea mai grea situatie o aveau motii, iobagi pe domeniile statului din Muntii Apuseni. Pe domeniul administrativ al Zletnei, in conditiile unui minerit reorganizat si unde s-au deschis noi mine, motii mineri erau obligati la munci auxiliare nesfarsite si platite derizoriu, la construirea cuptoarelor pentru topit minereul, la transportul lemnelor si minereului, la arderea carbunilor etc. In acelasi timp, au sporit restrictiile: locuitorilor le-au fost rapite pasunile si padurile, dreptul la defrisari, la carciumarit etc. Primul incident cu privire la dreptul de carciumarit s-a produs la Campeni, la 24 mai 1782. Arendasilor armeni, care savarseau numeroase abuzuri le-au fost varsate butile cu bautura de catre localnici. Conflictul s-a incheiat cu condamnarea participantilor, cu intemnitarea altora si plata pagubelor. Pentru a patra oara reprezentantii motilor, in frunte cu Horea (Nicula Urs), au luat drumul Vienei, pentru a-si cere drepturile. Iobagii credeau ca imparatul Iosif al II-lea le va face dreptate, usurandu-le sarcinile catre nobili si inlaturand nedreptatile.

Intors acasa, Horea incearca noi interventii la forurile locale, la Sibiu, unde a constatat ca plangerile taranilor au ramas fara rezultat.

Izbucnirea si desfasurarea

Izbucnirea evenimentelor a fost grabita de intentia imparatului Iosif al II-lea de a spori efectivele Regimentelor de granita. La 31 ianuarie 1784 imparatul a dat un decret care prevedea inscrierea in regimente a locuitorilor din satele mai apropiate de sediul acestora. Masura era ispititoare, caci granicerii nu mai erau iobagi si, in schimbul serviciului militar aveau casa si pamantul lor.

Dornici de a scapa de iobagie, taranii au luat cu asalt centrele de inscriere de la Alba Iulia. S-au intocmit liste pe sate, functionarii neputand face fata solicitarilor. Vestea s-a raspandit cu iuteala. In comitatul Turzii s-au inscris si iobagi unguri. Dinspre Tarnave au venit iobagii sasi pentru acelasi scop. In asteptarea armelor, taranii nu-I mai ascultau pe stapani, refuzau sarcinile iobagesti amenintand cu impartirea pamanturilor nobiliare. La interventia nobilimii si a autoritatilor, conscriptia a fost anulata, trecandu-se la masuri drastice impotriva nesupusilor.

Horea porneste noi agitatii, raspandind vestea despre existenta unor pretinse porunci privitoare la usurarea slujbelor iobagesti.

Cu ocazia targului de la Brad, din 28 octombrie1784, la indemnul lui Crisan (Marcu Giurgiu) in numele lui Horea, motii au fost chemati la mesteacan, pentru 31 octombrie. La adunare au participat 5-600 de tarani din Zarand, din partile Abrudului si ale Hunedoarei. Hotarara cu totii sa mearga la Alba Iulia pentru a primi arme, aici urmand a se intalni cu taranii veniti de pe Mures. In satul Curechiu, linga Brad, fiind atacati de autoritati la 1 noiembrie, taranii au ucis 2 dregatori si I-au dezarmat pe soldatii trimisi impotriva lor. Apoi ataca nobilimea satelor, rascoala raspandindu-se cu iuteala. Focul ei cuprinde Zarandul, Hunedoara, Muntii Abrudului, comitatul Aradului, regiunile Sibiului si Hategului. In munti, Horea, Closca si Crisan au luat, la 4 noiembrie, juramantul celor adunati. Taranii sprijiniti de mineri au ocupat localitatile Campeni, Abrud, Rosia, Zlatna. Nobilii se ascund in orase, fug spre Deva, Cluj, Arad, Hunedoara, Oradea, la adapostul zidurilor acestora.

La confruntare participa taranii romani in primul rand lucratorii de la mine dar si maghiari si sasi, cand aceasta a ajuns in partile Turzii si Clujului sau pe Tarnave.

Programul

In numele lui Horea, la 11 noiembrie 1784, rasculatii de pe Mures adreseaza un ultimatum nobililor adapostiti intre zidurile cetatii Deva. Aici, in acest ultimatum este sintetizat programul revolutiei. Ei cer ca:

"Nobilul comitat impreuna cu toti stapanii de mosii is cu toata semintia lor sa jure pe cruce.

Nobilii sa nu mai fie, ci fiecare, daca va putea gasi undeva o slujba imparateasca, din aceea sa traiasca.

Nobilii stapani de mosii sa-si paraseasca odata pentru totdeauna mosiile, si sa plateasca dare ca si poporul de rand.

Pamanturile lor sa se imparta intre poporul de rand, dupa porunca ce o va da inaltatul imparat."

Este cel mai avansat program taranesc de lupta sociala al vremii. El exprima cauza intregii iobagimi.

Represiunea

Inspaimantate, oficialitatile transilvaniei iau masuri pentru linistirea spiritelor, incepand

tratative cu insurgentii. Se urmarea potolirea taranilor. Pentru a se castiga timp, s-au incheiat trei armistitii (la Tibru, Valea Bradului, Salciua). Increzatori in promisiuni, multi tarani au parasit tabara. Guberniul n-a vrut sa auda de nici o conditie privitoare la intelegerea cu rasculatii. Luptele au reinceput, in conditii mult mai grele. Taranimea s-a confruntat cu armata la Brad, Rameti si Lupsa. Taranii inving, coplesind unitatile militare prin numarul mare al cetelor de luptatori. Increzatori in biruinta cauzei lor, resping amnistia promisa in numele imparatului. Batalia decisiva se da la Mihaileni. Atacati prin surprindere, taranii nu mai pot rezista in fata unei armate bine organizata, astfel ca au suferit o grea infrangere. La 14 decembrie, Horea a hotarat incetarea luptelor. Retragandu-se in munti, impreuna cu Closca si cu alti oameni apropiati, el planuieste o noua ridicare, in primavara.

In aceste conditii incepe represiunea nobilimii, care nu cunoaste margini prin cruzimea ei. Cu acest prilej cad prada razbunarii nobilimii un numar mare de tarani. Horea si Closca au fost prinsi la 27 decembrie in padurea Scorucet, din Muntii Gilaului, fiind tradati de padurarul Anton Melzer. Pe capul lui horea se pusese o recompensa de 300 de galbeni. La 31 ianuarie 1785 a fost prins si Crisan. Inchisi la Alba Iulia, ei au fost supusi umei lungi anchete: Crisan si-a pus capat zilelor in inchisoare. Horea si Closca dupa ce fusesera purtati in lamturi prin satele iobagesti, au fost zdrobiti cu roata la 28 februarie 1785 pe platoul "La furci" din Alba Iulia. Trupurile lor, taiate in bucati, au fost expuse la margini de drum. La Supliciu au fost obligati sa asisite vreo 6.000 de oameni.

Caracterul social si aspectul social al rascoalei

Antrenand iobagia impotriva nobilimii, confruntarea are un profund caracter social. Cauza ei fundamentala a fost agravarea obligatiilor iobagilor. Cei care s-au rasculat au fost iobagii romani, marea masa a iobagimii din Transilvania. La ea participau si taranii unguri si sasi din zonele in care populatia era mixta. Taranimea, ridicandu-se impotriva nobilimii, in majoritatea ei magheara, impotriva privilegiatilor, in general, lovea in reprezentantii sistemului si legislatiei nobiliare, care scoteau natiunea romana tolerata si fara drepturi politice. Asa se si explica faptul ca ridicarea la lupta a iobagimii romane transilvanene a avut si un caracter national, fiind privita de nobilimea magheara ca o afirmare a poporului roman, nobilimea temandu-se de un ajutor de peste munti.

Rasunetul european al rascoalei, urmarile si semnificatia ei

Ecourile confruntarii au depasit granitele tarii. Presa europeana a publicat numeroase articole privitoare la acest eveniment. Diplomatii straini aflati la Viena si in alte centre, si-au informat imediat guvernele. Unii intrevedeau posibilitatea extinderii intinderii la lupta si in celelalte tari romane. De apreciere s-au bucurat stirile in Germania. In Franta, Pierre Grissot, viitorul conducator girondin a luat apararea lui Horea si rasculatilor lui, justificandu-le dreptul la rezistenta impotriva asupririi. Diplomatia europeana, luand act despre o problema a romanilor din Transilvania, a retinut caracterul romanesc si taranesc al miscarii. De altfel, Horea este considerat, in opinia europeana, un adevarat erou national, un luptator pentru libertate.

Urmarile

Dupa infrangerea taranimii, imparatul a hotarat stramutarea catorva sute de moti in Banat si Bucovina. Locuitorilor din munti le-a acordat libertatea pasunatului si unele scutiri de carausi. Minerii au fost scutiti de sarcinile publice. Carciumaritul s-a arendat pe trei ani. Prin patenta imperiala din 22 august 1785 s-au desfiintat servitutea personala si legarea de glie a taranimii iobage. Iobagilor l-i s-a dat libertatea de a se casatorii fara consimtamantul nobililor, de a invata carte si meserii. Nu s-au desfiintat sarcinile iobagimii, obligatiile acestora, ci I s-a redat iobagului numai dreptul de stramutare (pierdut in anul 1514) oriunde dorea, dupa satisfacerea indatoririlor catre nobili.

Prin loviturile date, prin ecoul larg pe care l-a starnit, rascoala lui Horea a ramas pentru taranime un vesnic indemn la lupta.

"Istoria poporului roman"- Constantin Giurascu