RECVIEM PENTRU UN NAS. MARELE PAUL CASTELLANO, "OFENSIVA GIULIANI", PROCES LA COMISIE SI VIOLENTUL AN DE TRANZITIE (1978-1985)

Recviem pentru un Nas. Marele Paul Castellano, "Ofensiva Giuliani", proces la Comisie si violentul an de tranzitie

Paul Castellano fusese, fara indoiala, Nasul Mafiei cel mai bogat din toata istoria Cosei Nostra. Din bucataria vilei sale, cunoscuta ca si "Casa Alba", de trei milioane si jumatate de dolari si saptesprezece camere, situata in State Island, conducea destinele a mii de oameni si afaceri, estimate la mii de milioane de dolari.

Insa, Castellano nu era doar seful a sute de sedii de sindicate, atotputernic sef al altor familii din Cosa Nostra, ci si presedintele corporatiilor milionare si proprietarul unui pachet de actiuni pe Wall Street, ale caror valoare este inestimabila. Putea sa provoace o greva in chei doar printr-un apel telefonic, sa opreasca construirea unui mare zgarie-nori, dandu-le ordinul sindicatelor din sector si, desigur, sa decida viata sau moartea oricaruia dintre oamenii sai sau a celor care faceau afaceri cu el sau cu familia Gambino. Big Paul, nascut in Brooklyn, in 1915, capatase puterea in 1976, dupa moartea varului sau, Carlo Gambino. Dupa ce a fost numit sef al familiei, consigliere-ul ei, Joe N. Gallo si doi dintre cei mai puternici caporegimi ai sai, James Failla si Ettore Zappi, si-au prezentat respectul si loialitatea in fata noului Don. Dellacroce, unicul care putea sa puna frau dorintelor lui Gambino de a-l numi pe Castellano noul lider al familiei, se afla in inchisoare, ispasind o pedeapsa scurta.

Aniello Dellacroce era informat de fiecare miscare pe care o faceau membrii familiei Gambino, multumita protejatului sau, John Gotti. Paul Castellano stia ca avea nevoie de un semn de respect din partea lui Dellacroce, daca dorea sa fie confirmat ca nou sef al familiei.

Pentru aceasta, va astepta pana in ziua Actiunii de Gratiere, cand Dellacroce va fi eliberat. Intalnirea va avea loc pe 24 noiembrie, in modesta casa a unuia dintre capi din familia Gambino, Anthony Nino Gaggi. In casa din cartierul Bensonhurts s-au asezat la masa Aniello Dellacroce, Gallo, Failla, Zappi, Lombardozzi si cativa dintre capi din cel mai inalt rang, ca John Gotti. Seful imediat al lui Gotti, Carmine Fatico, nu a fost convocat, ceea ce insemna ca el va fi avansat, intr-un mod sau altul.

Prima sarcina a lui Castellano va fi sa domolesca dorintele de putere ale lui Dellacroce, care se aratase vadit ofensat de decizia lui Carlo Gambino de a nu-l numi succesor. Paul Castellano a luat cuvantul pentru a confirma ca, din acel moment, Aniello Dellacroce se va ocupa cu coordonarea celor mai profitabile afaceri ale familiei in Queens si Manhattan, incluzand si operatiunile din zona sub controlul lui John Gotti si Carmine Fatico, din Ozone Park.

La aceeasi intalnire, Castellano a lasat sa se vada clar de catre oamenii sai canu va accepta in timpul mandatului sau asasinarea politistilor sau traficul de droguri, pedepsindu-le cu moartea. Dorea o domnie ferita de supravegherea agentilor federali. In sfarsit, Aniello Dellacroce a decis sa se ridice si sa-si prezinte respectele fata de noul Don. Lui Paul Castellano i-a luat mai putin de jumatate de ora ca sa obtina sprijinul lui Dellacroce. Doar el stia ca il cumparase, acordandu-i o putere economica neuzitata. Din acel moment, Dellacroce, la cei saizci si doi de ani, stia ca soarta sa pana in ziua in care va muri va fi de a se supune si de a-si prezenta respectul fata de diferiti Nasi care vor trece prin viata sa, cum i se intamplase deja cu Vincent Mangano, Albert Anastasia si Carlo Gambino.

Castellano va dovedi aceleasi semne de nepotism ca si seful anterior, la fel si favoruri preferentiale pentru cei trei fii sau fata de Tommy, fiul lui Carlo Gambino. Acest fapt ii va mania pe capi si "sodati" si, in mod special, pe un tanar, John Gotti, cu reale obiective de a accede la puterea familiei. Castellano dorea oameni de afaceri, avocati si economisti in jurul sau. John Gotti dorea o familie de moda veche, in cel mai adevarat sens al traditiei siciliene, investiti dispusi sa omoare si sa moara pentru onoarea familiei. Acea teorie va fi primul semn al rebeliunii ce avea sa izbucneasca.

Castellano se vedea pe sine mai mult ca pe un om de afaceri, decat ca pe un lider al Cosa Nostra. Ura violenta cu care-si tratau Dellacroce sau Gotti victimele. Ba chiar, multi "soldati" din familie il acuzau ca nu a folosit un pistol in viata lui, si, cu atat mai putin, ca nu a omorat pe nimeni. Paul Castellano prefera sa-si foloseasca puterea prin amenintare, decat sa foloseasca violenta gratuita.

Acea pozitie i-a conferit poreclele de Unchiului Paul, Pauli, sau, simplu, Papa; acesta din urma era preferata lui. El insusi se vedea ca un papa de pe vremea Renasterii, ca un autentic Borgia. "Acel fiu de macelar se credea cu sange albastru", spuse intr-o zi insusi Gotti, intr-o conversatie cu al sau consigliere Sammy Gravano, inregistrata de catre FBI. Chiar pozitia sa trufasa a provocat anumite suspiciuni printre membrii celorlalte patru familii din New York ce formau Comisia. Frank Funzi Tieri, sef al Genovezilor, Anthony Tony Ducks Corallo, sef al familiei Lucchese, Carmine Sarpele Persico, al celor din Colombo si Carmine Galante al familiei Bonanno simteau ca Castellano ii trata ca pe niste gunoaie. Acei investiti doreau un semn de respect de la noul sef, al carui unic merit a fost de a fi varul drept si cumnat al puternicului Carlo Gambino. In realitate, Paul Castellano ii dispretuia pe acei oameni care ingenunchiasera la picioarele lui Gambino, iar ei stiau asta.

Seful familiei Gambino se simtea mai linistit si in siguranta printre directori, decat printre gangsteri. Castellano era fericit atunci cand se intalnea cu corpul sau directiv, format din Ira Waldbaum, de la Waldbaum's Supermarkets; Pasquale Conte, de la Key Foods Corp; Julie Miron, presedinte la Miron Lumber Co. din Brooklyn; Robert Mathews, de la Mathews Industrial Piping, si cu Frank Perdue, care era cunoscut ca Regele Puiului. In cazul tuturor acestor companii, familia Gambino avea o mare influenta.

Castellano intrase in consiliile lor de administratie prin mituire sau prin contracte speciale. De exemplu, in Waldbaum a intrat dupa ce a fost timp de doi ani "protector" si "sfatuitor" special al proprietarului, Ira Waldbaum. In firma Mathews s-a implicat dupa ce a strans timp de trei ani de zile o plata lunara de o suta de mii de dolari, pentru a mentine pacea in sindicate si a elimina tentativele de greva din companie. Robert Mathews i-a platit familiei Gambino un comision de zece milioane de dolari, dupa acordul ca firma sa sa reconstruiasca marele conducte de furnizare a petrolului in Port Mobil, din Staten Island. Frank Perdue s-a asociat cu Castellano cand a avut nevoie de ajutorul lui pentru a livra pui in marile centre comerciale, in restaurantele din Manhattan si sa puna capat unei dure greve care punea in pericol supravietuirea proiectului de procesare pe care Perdue il avea in statul Virginia.

Castellano a trimis doi "soldati" comandati de Gotti, sa incerce sa il "convinga" pe liderul de sindicat local sa contramandeze greva. A doua zi, lucratorii s-au intors la munca, dupa trei luni de proteste[1]. "Cred ca as putea deveni cel mai bun intermediar al muncii din Statele Unite. Da-mi o bata de baseball si cei care sunt impotriva intereselor familiei se vor intoarce la munca", va spune intr-o zi Gotti catre consigliere al sau, Sammy Gravano.

Pe 28 iulie 1977, John Gotti era eliberat din inchisoarea din Green Haven. Ispasise doar doi ani de inchisoare, complice la moartea lui James McBratney[2]. In 1972, Emanuele Manny Gambino, nepot al lui Don Carlo, a fost sechestrat cand iesea din casa sa, intr-o dimineata. Trupul lui Manny va fi descoperit intr-un canal de scurgere, in anul urmator, cu clare semne ca fusese torturat. Unghiile de la maini ii fusesera smulse, ca si toti dintii din gura, iar amprentele ii fusesera sterse cu acid sulfuric.

Familia Gambino a stabilit ca asasinatul fusese opera Mafiei irlandeze, care incerca sa controleze partea de vest a Manhattan-ului. Cel mai puternic dintre irlandezi era un gangster numit James McBratney. Carlo Gambino a decis sa emita un "contract" pentru asasinarea irlandezului. Don-ul ii ordona lui Aniello Dellacroce sa se ocupe de aceasta chestiune, care, la randul sau, i-a angajat pe trei dintre cei mai violenti executori din familia Gambino. Intr-o noapte, John Gotti, Angelo Ruggiero si Ralph Galione au fost informati de faptul ca McBratney fusese vazut intr-un bar din Brooklyn, fara niciun fel de protectie.

Planul pus la cale de catre Gotti si ai lui era sa se prefaca ca sunt politisti si sa-l aresteze pe McBratney pentru acuzatia de asalt armat. Problema a fost ca irlandezul, chiar beat fiind, nu avea chef sa fie retinut de catre trei detectivi de la divizia de furturi a Departamentului de Politie din New York. Galione, prieten al asasinatului Manny Gambino, a incercat sa-i puna catusele, in timp ce l-a apucat de o mana. In acel moment, McBratney si-a bagat mana lasata libera in buzunarul canadienei sale negre, si a scos un pumnal. Cu catusele prinse de o mana si agitand cutitul in cealalta, irlandezul s-a indreptat spre Galione, care era pe podea, sa i-l infiga in gat. Ralph Galione si-a scos arma si l-a impuscat de trei ori. James McBratney a cazut mort.

Detectivii de la omucideri au decis sa urmareasca pista lasata de catre "soldatii" familiei Gambino catre insusi Don Carlo. Intr-o dupa-masa, patru politisti au decis sa-i faca o vizita Nasului pentru a-l interoga. Puternicul sef al Cosei Nostra era umilit de incompetenta de care a dat dovada unul dintre "soldatii" lui.

A doua zi, Ralph Galione a fost gasit omorat de un glonte in ceafa, intr-un container de gunoi in locul cel mai ascuns din cartierul Queens. Don-ul fusese umilit si cineva trebuia sa plateasca pentru asta.

Politia a continuat sa sape pana cand a dat peste cineva care i-a informat ca il vazuse pe Gotti si pe Ruggiero asteptandu-l pe Galione la iesirea din bar. In final, FBI-ul a ordonat punerea informatorului sub protectia WITSEC. Martorul a declarat din nou in procesul asasinarii lui James McBratney ca ii vazuse pe Gotti si pe Ruggiero. Cu Galione mort, ambii barbati din familia Gambino au fost declarati vonovati, insa pedepsele lor au fost reduse.

Don Carlo angajase un faimos si ambitios avocat, Roy Cohn, fiul unui judecator din New York, care se licentiase in Drept in Columbia Law School, la doar optsprezece ani. Lista sa de clienti ii includea pe Tony Fat Salerno, seful Genovezilor; Carmine Galante, sef al familiei Bonanno, si mai multi membri ai familiei Gambino, cum ar fi Carmine Fatico, Aniello Dellacroce, Tommy si Joe Gambino, Angelo Ruggiero si, bineinteles, John Gotti. Lui Cohn i-a venit ideea ca Gotti sa se declare vinovat de acuzatiile de colaborare in incercarea de sechestrare si atacare a lui James McBratney, in schimbul unei sentinte neinsemnate intr-o inchisoare federala. Procurorul Districtului Staten Island a acceptat pactul si Gotti a fost condamnat la patru ani de inchisoare, fara posibilitatea de a fi eliberat conditionat.

In vara anului 1977, Gotti, devenit un om important in cadrul familiei Gambino, s-a refugiat, din nou, inconjurat de ai sai, sotia sa si cei patru copii, in casa sa din Howard Beach si in cartierul sau general din Bergin Hunt and Fish Club din Ozone Park. Dupa cinci luni de la eliberarea sa, John Gotti si alti opt dintre ai sai goombati[3] au depus un juramant sfant fata de Cosa Nostra. La sfarsitul ceremoniei, John Gotti, la treizeci si sapte de ani, a fost numit capo in locul lui Carmine Fatico, care se confrunta cu un proces, in care era acuzat de evaziune fiscala. La ordinele lui Dellacroce, Gotti si oamenii sai au devenit o puternica forta de soc.

Alianta dintre Aniello Dellacroce si John Gotti va deveni o adevarata problema pentru Nas. De fiecare data mai des, Castellano se refugia in vila[4] sa, inconjurat de capi si "soldati" de maxima incredere ca James Failla, protejatul acestuia, Frank DeCicco si Thomas Bilotti, care facea cateodata pe bodyguardul si soferul lui Don. O alta prezenta constanta la "Casa Alba" era inteligentul si filosoficul consigliere al familiei Gambino, Joe N. Gallo.

Omul de incredere al lui Castellano era cu adevarat independent, multumita puterii pe care o dobandise dupa atitia ani in serviciul familiei Gambino. Din bucataria casei lui, Paul Castellano conducea un imperiu care manevra in fiecare zi mii de milioane de dolari.

FBI-ul reusise sa instaleze mai multe microfoane in diferite locuri din rezidenta Nasului. In analele cercetarilor Agentiei federale cu privire la Crima Organizata vor deveni istorie conversatiile amoroase dintre Paul Castellano si servitoarea lui, columbiana Gloria Olarte, de care se indragostise iremediabil. Cum Olarte nu vorbea engleza, Castellano a cumparat un joc infantil, care putea fi achizitionat din orice magazin cu jucarii, care, la introducerea unui cuvant in limba engleza, oferea automat traducerea in spaniola.

"Era de-a dreptul ridicol sa asculti declaratiile de amor ale unui tip de saizeci de ani catre servitoarea lui de treizeci si sapte, care converseaza prin intremediul jucariei aceleia", va declara un agent federal[5]. Dar microfoanele instalate dezvaluiau si ca seful familiei Gambino nu il situase in fruntea Asociatiei Internationale a Stivuitorilor pe unul dintre ai lui capi, Anthony Scotto. "Puterea noastra creste in Internationala Stivuitorilor. Urcam, urcam spre conducere. Cand presedintele va fi de-ai nostri, deja nimeni nu va mai putea sa ne tina piept pe sutele de kilometri de chei din acest oras", ii va spune Paul Castellano unui vizitator.

In mod curios, microfoanele fusesera plasate de doi experti agenti federali care se dadusera drept reporteri ai revistei Casa si Gradina. Cu pretextul de a fotografia una dintre cele mai frumoase vile din zona, agentii FBI au patruns in casa lui Paul Castellano si au plantat aproape unsprezece microfoane. Alta conversatie inregistrata de FBI in Bergin Hunt and Fish Club arata cum John Gotti il califica pe Paul Castellano drept Papa, dar ceea ce viitorul Nas al familiei Gambino nu stia era ca federalii se facusera cu doi informatori din interiorul propriului sau cartier general din Ozone Park. Informatorii, cu codurile BQ11766-OC si BQ 5558-TE[6], acesta din urma cunoscut ca Wahoo, furnizau date despre activitatile lui Gotti incepand cu 1966. Practic, tot ceea ce spunea John Gotti in Bergin era interceptat de federali. Drept consecinta a acestei urmariri, FBI-ul a decis sa initieze o operatiune de informatii impotriva mentorului lui Gotti, Aniello Dellacroce. BQ 5558-TE a declarat ca, in fiecare saptamana, acela il vizita pe acesta in cartierul lui general de la Ravenite Social Club, pe Mulberry Street, numarul 247, in inima Micii Italii newyorkeze. Ravenite a fost supus supravegherii douazeci si patru de ore din zi .

"Gotti era un adevarat animal. Cand un subordonat nu ii returna apelurile, il trimitea pe Ruggiero [Angelo] sa ii incendieze casa sau sa ii arunce o grenada in interiorul ei, fara sa ii pese daca inauntru erau si copiii acestuia", afirma un membru al Escadronului Gambino din FBI. Dar abia in 1980 Gotti a demonstrat ce era el cu adevarat.

In primavara acelui an, Frank Gotti, fiul de doisprezece ani al lui John, a fost lovit de un camion cand circula pe strada cu bicicleta. Copilul a murit pe loc sub greutatea rotilor vehiculului. John Favara, soferul de cincizeci si unu de ani, era un tehnician care monta mobila. Frank fusese oaia alba dintre copiii lui Gotti, tatal tinea la el ca la ochii din cap. Moartea lui le-a provocat un adevarat shock tuturor membrilor familiei, si , mai ales, sotiei lui Gotti, Victoria. Dupa inmormantare, Favara a inceput sa primeasca amenintari telefonice si de alt tip.

Un apel anonim l-a informat pe inspectorul Politiei din Brooklyn ca "soferul care l-a asasinat pe Frank Gotti va fi executat in zilele urmatoare"; masina lui John Favara a fost furata si facuta bucati pe un teren apropiat de casa lui. In alta zi, cand Favara si-a deschis casuta postala, a gasit in interiorul ei un anunt mortuar si o fotografie a micutului Frank.

Un "soldat" al lui Gotti, care il cunostea pe sofer, i-a recomandat sa se mute din cartier daca nu voia sa sufere un accident grav, astfel incat, in plina noapte, John Favara, sotia lui si cei cinci copii ai sai au disparut. Lucrurile pareau sa revina la normal cand lui Favara i-a trecut prin minte sa o viziteze pe Victoria Gotti, mama copilului, sa isi exprime regretul pentru neplacuta si nenorocita moarte a fiului ei. Sotia lui Gotti, vazandu-l pe Favara venind pe strada, a alegrat inaintea lui cu o bata de baseball in mana. Loviturile pe care i le-a aplicat l-au trimis la spital cu o arcada sparta si cu capul spart.

Chiar in acea noapte, Favara a disparut din nou, pana cand, zece zile mi tarziu, cand iesea de la serviciu, a fost sechestrat de trei barbati care l-au lasat inconstient folosind o bara de fier. Un martor al scenei a denuntat rapirea la politie in timp ce, in aceeasi zi, sotia lui Favara denunta disparitia lui.

Detectivii NYPD i-au aratat fotografia lui Favara lui Leon Papon, proprietarul unui restaurant situat chiar in fata locului in care l-au sechestrat pe soferul de camion. Politia si-a continuat investigatiile pana cand, intr-o noapte, trei oameni de-ai lui John Gotti au intrat in locuinta lui Papon si i-au recomandat sa isi inchida afacerea si sa se care. Dupa cinci zile, in localul gol se afla un afis pe care se putea citi "De inchiriat". Papon primise si pricepuse mesajul din partea lui Gotti.

John Favara nu a fost gasit niciodata, iar dupa sase luni va fi declarat mort in mod oficial. Peste ani, Wahoo va declara ca a fost martor la ordonarea executarii lui Favara de catre John Gotti insusi. Alt informator va declara ca John Favara fusese introdus viu intr-o masina si bagat intr-o presa de fiare vechi sub ochii lui Gotti. Cubul metalic a fost imbarcat, cu cadavrul lui Favara inauntru, pe un mic iaht si aruncat in apele Hudson-ului. Doua versiuni ulterioare vor afirma ca asasinii fusesera Angelo Ruggiero, Tony Rampino, Willie Boy Johnson si Roy DeMeo, responsabilul familiei Gambino cu furturile de masini, toti acestia aflati in subordinea lui John Gotti.

Acel asasinat va marca un inainte si un dupa in figura din ce in ce mai marcanta a "capitanului" familiei Gambino. Membrii cei mai relevanti ai familiei prinsesera mesajul, ceea ce Paul Castellano nu facuse.

Big Paul se simtea din ce in ce mai bine fiind un lider invizibil al Cosei Nostra. Acel reportaj aparut in mai 1977 in revista Time despre lumea Crimei Organizate in Statele Unite nici macar nu il pomenea. Reporterul publicatiei il califica pe Aniello Dellacroce ca sef al familiei Gambino, si asta nu l-a deranjat deloc pe Paul Castellano.

La sfarsitul anilor saizeci, a aparut in scena Jimmy Coonan, un tip de origine irlandeza care, din Hell's Kitchen, isi extinsese puterea de la strada 34 Vest la strada 57 Est, si de la bulevardul numarul opt pana la raul Hudson. Coonan si oamenii lui, la ordinele a trei asasini numiti Mickey Featherstone, Jimmy McElroy si Kevin Kelly, se ocupau cu sechestrarea, asasinarea si transarea tuturor acelor membri ai altor bande care se opuneau politicii lui de expansiune. Timp de douazeci de ani, Coonan si ai sai au implementat o politica de teroare pe care nici politia nu a putut sa o spulbere de vreme ce, daca nu exista cadavru, nu exista crima. Destinatia finala a celei mai mari parti a cadavrelor victimelor bandei de irlandezi era uzina de tratare a reziduurilor din Ward's Island. Cu colaborarea unor operatori, Coonan reusea sa deschida cazanele uriase si sa arunce acolo resturile celor care, cu cateva ore mai devreme, le cauzasera vreo problema.

Cu trecerea timpului, loviturile lui Jimmy Coonan au inceput sa fie de fiecare data mai indraznete. Jafuri, atacuri, rapiri, extorsiuni si chiar asasinari ale unor membri ai Cosei Nostra treceau prin fata ochilor unui Paul Castellano mai preocupat de cotarea actiunilor sale decat de puterea familiei Gambino. Castellano nu a schitat niciun gest nici macat cand a aflat ca Coonan asasinase un perceptor al familiei. Poate ca Castellano spera ca acesta sa isi vina in fire dupa ce s-ar fi intalnit cu el, dar irlandezii aveau faima ca sunt mai razbunatori decat italienii.

Castellano i-a trimis atunci un mesaj lui Coonan sa stabileasca o intalnire la restaurantul Tommaso, in Bay Ridge, in Brooklyn[8]. Localul era situat chiar la intrarea unuia dintre cluburile sociale ale familiei Gambino, condus de puternicul capo Jimmy Failla .

La reuniune au asistat Roy DeMeo, Paul Castellano, adjunctul sau, Aniello Dellacroce, al sau consigliere, Joe N. Gallo, caporegimi Carmine Lombardozzi si Anthony Nino Gaggi si Funzi Tieri, sef adjunct al familiei Genovese. Din partea irlandezilor au asistat Coonan si Featherstone.

Dupa ce au luat masa, Tieri i-a soptit ceva la ureche lui Castellano si, imediat, seful clanului Gambino l-a intrebat pe Coonan despre asasinatul unor oameni ai Cosei Nostra. Jimmy Coonan a pledat nevinovat, asigurandu-l ca nu avea nicio legatura cu asta. Castellano s-a ridicat si, aratand cu un deget spre fetele irlandezilor, le spuse: "Acum sunteti aliatii nostri. Nu ne plac cowboii si nici salbatecii. Daca mai comiteti vreo greseala, veti infrunta puterea celor Cinci Familii". De atunci inainte, daca Coonan voia sa faca vreo afacere, legala sau nu, trebuia sa se consulte mai intai cu Nino Gaggi sau cu Roy DeMeo. Castellano planuia sa se foloseasca de oamenii lui Coonan ca forta de soc in posibilele lui infruntari cu alte bande sau chiar cu alte familii. Eddie Macelarul Cummiskey a fost pus sub ordinele unor caporegimi ai familiei ca sa ii invete pe "soldati" cum sa dezmembreze cadavrul victimei si sa il faca sa dispara.

"Soldatii" lui Gambino, selectati de insusi Paul Castellano, trebuiau sa ii supravegheze pe oamenii lui Coonan si sa stranga banii incasati de acestia pentru familie. In fiecare miercuri, DeMeo mergea din Brooklyn pana in partea de vest a orasului sa se intalneasca cu un "soldat" de-ai lui Coonan, numit Tommy Collins, sa vorbeasca despre afacerile in desfasurare.

A doua pace instituita de Paul Castellano va avea loc pe 6 aprilie 1979, la magazinul de fructe de mare Martini's Seafood, tot in Bay Ridge. Sicilienii, sau zips[10] incepusera sa opereze pe teritorii ale familiei cu heroina siciliana, fara sa ceara permisiunea Don-ului. Agentiile federale detectasera fluxul constant de heroina provenita din Italia prin portul francez din Marsilia, aflat sub controlul din ce in ce mai puternicelor carteluri siciliene. Pentru Paul Castellano aceea era o forma stupida de a atrage atentia, ceva ce nu isi dorea in niciun caz.

Traficul de narcotice era un delict federal grav pentru care puteai sa fii condamnat la aproape patruzeci de ani de inchisoare intr-o puscarie de maxima securitate, dar profiturile erau atat de mari incat chiar si familiile cele mai conservatoare cand venea vorba de a pune mana pe droguri decideau sa cedeze; dar nu si familia Gambino. Unul dintre cei prezenti la summit-ul de la Palermo[11] fusese Carmine Galante , acum sef al familiei Bonanno. Galante, un asasin nemilos, deja ispasise o pedeapsa de doisprezece ani pentru trafic de narcotice in inchisoarea federala din Lewisburg, in statul Pennsylvania, dar acea condamnare lunga nu a reusit sa il convinga ca ar trebui sa abandoneze periculoasa afacere cu droguri .

Seful clanului Bonanno hotarase sa treaca peste deciziile Comisiei si sa desfasoare negocieri directe cu Salvatore Toto Catalano, reprezentantul acelor zips in New York.

Carmine Galante incerca sa ii determine pe ceilalti sefi de familii, care refuzau sa se amestece in afaceri atat de periculoase precum traficul de droguri, sa se razgandeasca. Din ordinul sau, mai multi dintre "soldatii" familiilor Genovese si Gambino au fost ciuruiti in plina strada. Motivul era ca seful clanului Bonanno voia sa obtina monopolul asupra drogurilor in Manhattan, New Jersey, Brooklyn si Queens.

In sfarsit, setea de putere a lui Galante a inceput sa deranjeze alti sefi din Comisie. In prima zi a lunii iulie din 1979 s-au intalnit Santo Trafficante, seful familiei din Florida, Frank Funzi Tieri, sef al familiei Genovese, Jerry Catena, sef adjunct al familiei Genovese, Paul Castellano, sef al familiei Gambino si Aniello Dellacroce, sef adjunct al clanului Gambino. La acea intalnire, de nu mai mult de treizeci de minute, s-a hotarat emiterea unui "contract" pe numele lui Carmine Galante. Votul final l-a dat Joseph Bonanno din rezidenta sa din Tucson, in favoarea executarii lui Galante.

In ziua de 12, la unsprezece zile de la intalnire, seful clanului Bonanno lua pranzul pe terasa in aer liber a restaurantului Joey and Mary's, din Bushwick, o zona din Brooklyn. Afacerea ii apartinea lui Joseph Turano, un var al lui Galante, care, in ziua aceea, se afla in vacanta in Italia cu sotia sa. In timpul mesei, constand in paste si perisoare, seful clanului Bonanno a dat mai multe telefoane. Dupa ce a terminat, avand inca o ceasca de cafea pe masa, a decis sa isi aprinda o tigara, moment in care trei barbati mascati au intrat in zona in care se afla el. Unul dintre ei, in pozitie de tragere, i-a spus: "Acesta e pentru tine, Carmine", si, dupa cateva secunde, deschidea focul asupra puternicului sef al Cosei Nostra. Primul foc l-a nimerit pe Carmine in gat, rasturnandu-l din scaun; cel de-al doilea, in umarul drept, iar al treilea in gura. Seful familiei Bonanno a murit pe loc cu trabucul inca arzand in gura sa[14].

Cu Galante scos din circulatie, Paul Castellano avea intentia sa ramana cu intreg tortul obtinut din urma profiturilor traficului de droguri. Prima miscare a clanului Gambino va fi sa stabileasca o intalnire cu Catalano si cu ai lui zips la restaurantul Martini's din Bay Ridge. Ideea lui Castellano era ca sicilienii sa plateasca franciza ca sa poata vinde droguri in zonele de sub controlul familiei Gambino. Pentru Don, aceea insemna sa obtina un mare profit fara vreo dificultate. "Daca sicilienii erau arestati pentru traficul de narcotice, membrii familiei Gambino se aflau la adapost, de vreme ce incasau bani numai pentru a permite traficul in zonele lor de influenta", va declara Louis Freeh[15], asistentul procurorului din Districtul de Sud din New York. "Noi stiam ca sicilienii voiau sa le plateasca acelor westies ca sa le permita sa isi distribuie heroina in zonele de sub controlul celor Cinci Mari Familii", asigura Freeh.

Acum, avandu-i la mana pe sicilieni si pe irlandezi, Paul Castellano ii avea in subordine pe cei mai violenti asasini din toata istoria New York-ului; dar, de fapt, nu avea prea multa nevoie de ei, putand conta pe Roy DeMeo. Acesta, un cunoscut asasin din subordinea familiei Gambino, era, de asemenea, un faimos extorsionist, camatar, traficant de droguri, responsabil pentru furtul de masini de lux in familie si autor al cel putin treizeci si sapte de asasinate comise intre luna ianuarie a anului 1975 si iunie, 1982. Din luxoasa lui casa din Massapequa Park, DeMeo isi planuia asasinatele ca si cum ar fi fost un general inaintea unei batalii. Se stie chiar ca executorul clanului Gambino a ordonat sa fie construita o pivnita bine iluminata unde isi ducea unele dintre victime. "Odata ce intrai la subsol, nu mai ieseai cu viata de acolo", va declara Sammy Gravano, fost consigliere al lui John Gotti. "Roy raspundea direct in fata capitanului familiei, Nino Gaggi, iar acesta in fata lui Paul Castellano. Roy si trupele sale [Joey Testa, Ronnie Ustica, Paul Dordal, Henry Borelli, Anthony Senter, Ronald Turekian si Edward Rendini] actionau ca executori la ordinele lui Castellano - relata Gravano[17] intr-o infatisare inaintea tribunalului din New York. Activitatea lor principala era furtul de vehicule de lux de pe strazi, din parcari, reprezentante si restaurante si, folosind acte false, transportul lor in tari din Orientul mijlociu si Kuweit".

Roy DeMeo nu accepta obstacole in calea sa. Potentiali martori, competitori, membri ai propriei sale bande, sau pur si simplu oameni care treceau pe strada, erau executati fara mila. Un distribuitor de douazeci de ani care a fost martor la unul dintre asasinatele lui DeMeo a fost lovit cu masina de catre acesta si ucis cu un glonte tras in cap, pe aceeasi strada. Alta tanara de nouasprezece ani a primit o impuscatura in frunte pentru simplul fapt ca era iubita unui concurent al lui Roy DeMeo.

Dar unul dintre asasinatele care le-au atras atentia cel mai mult membrilor Cosei Nostra din Statele Unite a fost acela al lui Frank Amato. "Soldat" al familiei Gambino, Amato se casatorise cu Constance, fiica lui Castellano. Don-ul primise rapoarte care aratau ca Frank Amato fusese vazut cu diferite femei si ca indraznise chiar sa ii loveasca fiica, atunci cand era insarcinata.

Intr-o seara a sunat telefonul de la "Casa Alba". De cealalta parte a liniei, Connie Castellano isi suna tatal plangand si ii povestea ca sotul ei, Frank, tocmai o lovise cu bestialitate si ca ii rupsese buza, care sangera abundent. Paul Castellano a pus telefonul in furca si a pus sa fie chemat Roy DeMeo.

"Vreau sa il duci la o plimbare pe Frank", ordona Nasul clanului Gambino. Pe 20 septembrie 1980, DeMeo, Nino Gaggi si Joey Testa l-au cules pe Amato de la usa casei sale. Aceea a fost ultima zi in care a fost vazut cu viata ginerele lui Paul Castellano.

Dominik Montiglio, "soldat" al clanului Gambino care a devenit informator FBI, asigura ca, in acea dimineata, DeMeo, Gaggi si Testa l-au dus pe Amato intr-un apartament gol din Brooklyn pe care Roy DeMeo il folosea ca si camera de tortura. "Imediat ce au intrat in camera, ginerele lui Castellano a intrebat cine urma sa fie ucis. In acel moment, Gaggi si Testa l-au imobilizat pe Amato si, dintr-o singura lovitura de secure, DeMeo i-a taiat degetele de la ambele maini - relateaza Montiglio. Curgandu-i sangele siroaie din maini, Amato le cerea calailor lui sa aiba mila si ii implora sa il impuste; insa DeMeo voia sa se distreze. Gaggi si Testa i-au scos pantalonii lui Frank [Amato] si Roy i-a taiat testicolele chiar acolo. Dupa aceea, l-au ucis cu lovituri de cutit, l-au transat si i-au imprastiat membrele prin diferite locuri din oras, asa cum ii invatase Eddie Macelarul Cummiskey, specialistul irlandez al lui Jimmy Coonan."

La sfarsitul anului 1982, excesele lui Roy DeMeo si alor lui in materie de asasinate si trafic de droguri au facut ca Paul Castellano sa trebuiasca sa ia situatia in propriile maini. FBI-ul a inregistrat o conversatie in vila Don-ului, in care Castellano ii comunica lui John Gotti ca trebuia sa il lichideze pe Roy DeMeo. Gotti stia de la fratele lui, Gene, ca DeMeo era responsabil pentru moartea a mai mult de treizeci de persoane, si ceea ce il interesa cel mai putin pe John era sa infrunte o asemenea forta de soc. Vazand ca acel "contract" nu se indeplinea, Castellano a decis sa i-l incredinteze lui Nino Gaggi, superiorul direct al lui Roy DeMeo. "Ingrijeste-te de el, Nino", ii spuse Castellano lui Gaggi intr-o dimineata, ordin care va ramane inregistrat de catre FBI.

Pe 10 ianuarie 1983, la fel ca in fiecare dimineata, Gaggi a ajuns la apartamentul lui DeMeo, insotit de Testa, ca sa mearga impreuna spre Brooklyn. La un moment dat din calatoria lor, Gaggi era asezat in spatele lui, si-a scos arma, a spijinit-o de ceafa lui DeMeo si a tras. Corpul executorului Cosei Nostra va aparea dupa cinci zile in portbagajul masinii sale. Chiar in momentul in care DeMeo era executat, procurorul Districtului de Sud al New York-ului incepea sa puna cap la cap puzzle-ul care va permite acuzarea legala a mai multor membri ai familiei Gambino, inclusiv Paul Castellano, Nino Gaggi si douazeci si noua de investiti ai Cosei Nostra. La inceputul anului 1984, procurorul Rudolph Giuliani obtinea condamnarea ferma a douazeci dintre ei pentru cincizeci si una de acuzatii. Acela va fi doar inceputul asa numitei "Ofensive Giuliani" impotriva Crimei Organizate[18]. La cei treizeci si patru de ani ai sai, Giuliani, care ocupa al treilea post in ierarhia Departamentului de Justitie, a convins noua administratie a presedintelui Ronald Reagan sa lanseze cea mai mare ofensiva cunoscuta impotriva Cosei Nostra. "In timpul unei reuniuni a Cabinetului presedintelui Reagan la Casa Alba m-am ridicat si le-am spus Presedintelui si membrilor Cabineltului sau ca trebuia sa dea o lovitura puternica Crimei Organizate si traficului de narcotice controlat de aceasta", declara Giuliani. Viitorul primar al New York-ului asistase la reuniune insotindu-l pe procurorul general, William French Smith.

Pe 14 octombrie 1982 in timpul unei vizite la sediul Departamentului de Justitie, presedintele Ronald Reagan a anuntat alocarea unei parti suplimentare de cinci milioane de dolari din venituri pentru combaterea Crimei Organizate si a traficului de droguri. Reagan a lansat anuntul in fata unei audiente formate din agenti FBI, INS, ATF, DEA, ai Serviciului Secret al Departamentului de Justitie, insotit de procurorul general Smith, directorul FBI-ului, William Webster, si procurorul general asociat, Rudolph Giuliani.

In primavara lui 1984, postul de procuror al Districtului de Sud din New York a ramas vacant, iar Giuliani a crezut ca era o buna platforma politica sa se transfere in orasul zgarie-norilor, in care isi asezau tabara dupa bunul lor plac membrii celor Cinci Familii. Din biroul lui din One Saint Andrew Plaza din Manhattan, Rudolph Giuliani va deveni unul dintre cei mai mari biciuitori ai Mafiei din toata istoria New York-ului. El era primul italo-american care ocupa functia aceea, iar presiunea lui asupra Mafiei va fi vazuta nu doar ca un act de razbunare, ci, mai curand, ca un act de justitie. Giuliani inca isi mai amintea cum, copil fiind, bunicii sai, proveniti din Lucca, in regiunea Toscana, ii povesteau istoriile intunecate ale Mainii Negre si ale unor oameni precum Giuseppe Balsamo[19], care isi extorsionau propriii compatrioti. "Inca imi mai aduc aminte ca, atunci cand eram copil, parintii mei ma amenintau spunandu-mi ca, daca eram obraznic, Mana Neagra va veni sa ma caute", afirma Giuliani insusi.

Prima lui lectie i-a dat-o lui Ronald Goldstock, adjunctul procurorului general al statului New York aflat la conducerea Fortei Speciale Colective impotriva Crimei Organizate[20]. Agentii lui reusisera sa instaleze un microfon in elegantul Jaguar cu care Anthony Corallo, sef al familiei Lucchese, se deplasa prin oras. Inregistrarile obtinute din masina lui Corallo, precum si descoperirile diferitelor escadroane ale FBI-ului care investigau activitatea celor Cinci Familii, au fost suficiente pentru Giuliani. Prima lui lovitura in calitate de procuror al Districtului Sudic al New York-ului trebuia sa fie rasunatoare. Rudolph Giuliani era decis sa loveasca in plin conducerea Cosei Nostra, chiar in centrul Comisiei.

Paul Castellano a fost primul Nas care a aparut pe lista de acuzati in cazul deschis de Giuliani. Dosarul final includea acuzarea a douazeci si unu de membri ai familiei Gambino, inclusiv Castellano si a unsprezece membri ai familiei Lucchese, inclusiv seful ei, Anthony Corallo. In februarie 1985, acuzatiile se extindeau la sefii si adjunctii celor Cinci Familii ale Cosei Nostra din New York, acuzati pentru conspiratie si pentru ca fac parte din Comisie.

Numele celor care apareau in document erau: Paul Castellano si Aniello Dellacroce din familia Gambino, Anthony Tony Salerno din familia Genovese, Carmine Sarpele Persico din familia Colombo, Anthony Corallo din familia Lucchese si Phillip Rusty Rastelli din familia Bonanno si insusi Joe Bonanno, retras in Arizona. Putin dupa aceea, Giuliani l-a acuzat formal si pe Paul Castellano de conspirare pentru asasinatul lui Carmine Galante cu sase ani in urma.

Ofensiva lui Rudolph Giuliani cuprindea, de asemenea, acuzarea formala pentru asa numita Pizza Connection[21] a douazeci si doi de membri ai familiei Bonanno, incluzand diversi lideri de zips sicilieni, pe consigliere al familiei Gambino, Joe N. Gallo, si pe caporegime Joseph Armone. Acuzatiile si citatiile nu au intarziat sa ajunga in mainile lui John Gotti, Angelo Ruggiero si ale altor zece membri ai bandei lor acuzati de trafic de narcotice, si ale lui Paul Castellano si Aniello Dellacroce, pentru complicitate la delict si pentru conspiratie.

Inarmat cu mii de pagini de transcrieri[22] ale inregistrarilor realizate de FBI diferitilor membri ai Cosei Nostra, Rudolph Giuliani a devenit cel mai mare cosmar al Crimei Organizate. Atacul sau asupra Comisiei era pe cale sa izbucneasca.

Din aprilie 1982, FBI-ul inregistrase toate conversatiile care au avut loc in casa lui Angelo Ruggiero in Cedarhurst (Long Island). Federalii instalasera microfoane in dormitoarele, in sufrageria si in bucataria omului de incredere al lui John Gotti.

Intr-o conversatie interceptata, Ruggiero vorbea deschis cu John Carneglia, un "soldat" al clanului Gambino, despre pozitia lui Castellano fata de droguri:

Ruggiero: Castellano nu stie ca facem trafic cu babania[23] de la zips.

Carneglia: Cred ca el vrea sa faca trafic, dar mentinandu-si mainile curate. Prefera [Paul Castellano] ca treaba murdara sa o faca altii.

Ruggiero: Mereu a fost asa. El [Castellano] niciodata nu s-a manjit cu nimic. Ii prefera pe altii sa faca treaba murdara.

FBI-ul avea, cu inregistrarile realizate in casa lui Ruggiero, suficiente probe pentru a-i trimite la judecata sub acuzare federala pe omul de incredere al lui John Gotti, pe Gene Gotti si pe alti unsprezece membri ai familiei Gambino. Angelo Ruggiero credea ca federalii nu aveau suficiente dovezi impotriva lui, si de aici imaginile cu gangsterul zambind in fata judecatorului, insa el nu conta pe marturia unuia dintre cei mai vechi informatori ai FBI-ului din Bergin Hunt and Fish Club, cartierul general al lui Gotti.

Informatorul federal era Willie Boy Johnson, "soldatul" familiei Gambino care ajutase la lichidarea lui John Favara, soferul care l-a ucis pe Frank, fiul lui John Gotti. In timpul procesului, Johnson a dezvaluit ca Ruggiero si vechii lui goombati distribuisera o mare cantitate de heroina in zone din Michigan, Wisconsin si in provinciile canadiene Manitoba si Ontario.

La o reuniune a lui Paul Castellano cu Aniello Dellacroce si John Gotti, a spus ca suspecta ca unul dintre "soldatii" lui, Pete Tambone, facea trafic cu babania, si ca, poate, era necesara emiterea unui "contract".

O conversatie inregistrata intre Ruggiero si traficantul Eddie Lino facea referire la intalnirea dintre Castellano, Dellacroce si Gotti:

Ruggiero: John este foarte nervos.

Lino: De ce? Ce i-a spus Castellano?

Ruggiero: Rau, rau. Paul [Castellano] vrea ca John [Gotti] sa se ocupe de lichidarea tuturor celor care pun mana pe babania.

Lino: Serios?

Ruggiero: El [Castellano] i-a spus lui John [Gotti] ca trebuie sa ne supravegheze pentru ca poate noi stim despre operatiunile lui [Pete Tambone]. Ce crezi ca mi-a zis Pete [Tambone] ieri? Asta ramane intre noi doi.

Lino: Tu crezi ca as fi in stare sa vorbesc?

Ruggiero: Suntem protejati de John [Gotti] deocamdata.

Paul Castellano l-a informat pe John Gotti ca convocase Comisia cu scopul ca acesta sa aprobe emiterea unui "contract" pe numele lui Pete Tambone. "Daca il lichidam pe Tambone pentru trafic de droguri, va fi invatatura de minte pentru restul membrilor familiei daca le trece prin cap sa puna mana pe babania", ii spuse Castellano lui Gotti. Angelo Ruggiero si fratii Gotti aveau probleme serioase din cauza apropierii lor de Tambone. Tensiunea dintre grupurile din familie a crescut cand Angelo Ruggiero, Gene Gotti, John Carneglia si alti unsprezece membri ai bandei lor au primit in mana citatii federale pentru trafic de droguri.

O conversatie dintre Ruggiero si Aniello Dellacroce dezvaluia ostilitati clare in cadrul familiei Gambino:

Dellacroce: Incercam sa vedem ce contin casetele inregistrate la tine acasa. Eu nu-l pot opri pe tipul asta [Paul Castellano]. Acum trebuie sa fim prudenti. Eu prefer sa nu stiu ce ati facut.

Ruggiero: Eu nu vreau asta.

Dellacroce: Stiu ca nu vrei, dar spune-le alor tai sa nu faca nimic.

Ruggiero: Trebuie doar sa asteptam. Ia-o cu calm. Daca vorbesti, de ce, ce vei obtine cu asta? Fii calm pana cand iti va spune ceva sau pana iti va trimite un mesaj prin John [Gotti][24].

Benzile inregistrate de FBI demonstrau doar ca Ruggiero incalcase codul Cosei Nostra si normele impuse de Nasul ei. Ruggiero stia ca numele sau si cel al lui Eddie Lino vor fi pronuntate in Comisie, si aceea insemna doar ca puteau decide eliminarea lor. Daca Paul Castellano ajungea sa asculte benzile inregistrate de FBI, insemna pedeapsa cu moartea imediata pentru cei doi "soldati" din Bergin Hunt and Fish Club. Indiscretiile lui Angelo Ruggiero ii plasasera la strimtoare pe protectorul sau, Aniello Dellacroce, si pe John Gotti.

Agentii federali Andris Kurins si Joseph O'Brien, membri ai Escadronului Gambino si autori ai cartii Boss of Bosses. The Fall of the Godfather. The FBI and Paul Castellano, au initiat asa numita "Operatiune a Ravagiilor", care consta in a-i presa la maximum pe capii familiei Gambino. "Ideea era ca, din cauza presiunilor la care ii supuneam pe membrii familiei Gambino, seful ei, Paul Castellano, sa isi vada activitatea redusa. De cand iesea din casa si pana se intorcea seara, il supuneam unei urmariri intense si evidente, pentru ca Paul Castellano sa stie ca il supravegheam", declara agentul special Kurins in cartea sa.

O noua persprectiva de cercetare a lui Castellano s-a ivit atunci cand FBI-ul a descoperit ca cineva emise un "contract" de jumatate de milion de dolari pentru cine reusea sa-l asasineze pe agentul special FBI numit Joseph Pistone, care fusese infiltrat timp de sase ani in familia Bonanno, cu numele de Donnie Brasco[25].

Brasco, sau, mai bine spus, Pistone, a reusit sa inchida, multumita informatiilor furnizate, mai mult de o suta de membri relevanti ai Cosei Nostra, dar agentul infiltrat nu a gasit nicaieri ceea ce italienii numeau Onorabila Societate. Sub ordinele unui capo numit Sonny Black, un asasin caruia ii placea sa le smulga apendicele nazal victimelor sale, si protejat de Lefty Ruggiero, Joseph Pistone a reusit sa urce in ierarhia Cosei Nostra, ceea ce i-a permis sa stabileasca bune relatii comerciale cu familia Trafficante din Florida, cu familia Balistrieri din Milwaukee si cu familia din Chicago[26].

In parte din cauza presiunilor exercitate de Brasco insusi, Lefty Ruggiero a fost inchis pentru o lunga perioada, protejandu-l astfel de bratul lung al lui Black, care il considera vinovat pentru aducerea in familie a unui agent FBI. In 1989, Ruggiero, la saizeci si sapte de ani, a fost pus in libertate din cauza stadiului avansat de cancer de care suferea si care ii va provoca moartea la scurt timp. Timp de cinci ani, Joseph Pistone a trecut, in calitate de martor, prin diverse tribunale, pana cand, in 1977, dupa douazeci de ani in FBI, a decis sa se retraga impreuna cu familia lui si sa se inscrie in Programul Federal pentru Protectia Martorilor.

Emiterea unui "contract" pe numele unui agent federal era ceva intolerabil, astfel incat agentii Kurins si O'Brien l-au contactat pe insusi Paul Castellano. Agentii FBI stiau foarte bine ca singurul care putea sa anuleze "contractul" impotriva colegului lor, Joseph Pistone, era seful familiei Gambino, care controla toate deciziile Comisiei Cosei Nostra.

O'Brien i-a explicat lui Castellano ca FBI-ul primise informatii care indicau ca fusese seful familiei Gambino cel care emisese "contractul" pe numele lui Pistone. Nu era adevarat; adevarul este ca sursele ii indicau pe Santo Trafficante si pe Joe Ferriola, sef al familiei din Chicago, insa Paul Castellano nu avea de ce sa stie asta.

La sfarsitul conversatiei, Paul Castellano i-a spus agentului ca ii da cuvantul sau ca acel "contract" impotriva lui Joseph Pistone va fi revocat. O'Brien a cerut mai multe garantii din partea lui Castellano. Acesta a ridicat atunci mana si i-a spus agentului FBI: "Dumneavoastra stiti bine cine sunt eu. Ceea ce spun eu este lege in anumite cercuri. Nimeni nu il va atinge pe colegul vostru. V-o garantez".

Pe 25 martie 1985, sase agenti federali au sunat la usa rezidentei lui Castellano cu un mandat federal de arestare pentru implicarea lui in cazul Comisiei. Un tanar agent i s-a adresat lui Castellano intr-un mod dispretuitor cand acesta le-a cerut sa ii permita sa se imbrace.

O'Brien si Kurins l-au dat pe novice la o parte si, indreptandu-se spre Nas, l-au invitat sa urce la etaj ca sa se poata imbraca. Paul Castellano era in ochii celor doi agenti un delincvent, dar si un om de onoare.

Diverse unitati federale au inceput sa ii retina, in acelasi timp, pe Tony Salerno, seful familiei Genovese, Tony Corello, seful clanului Lucchese, Carmine Persico, seful clanului Colombo, Aniello Dellacroce, sef adjunct al clanului Gambino, si Joseph Bonanno, de optzeci si doi de ani, aflat in refugiu la Tucson.

In masina Guvernului care il transfera la inchisoare, Castellano i-a intrebat pe cei doi agenti doar despre conversatiile lui cu Gloria Olarte, servitoarea si amanta lui: "Nu ascultam conversatii private. Daca nu au legatura cu cazul, le stergem", ii spuse Joseph O'Brien ca sa il linisteasca.

In timpul procesului, Castellano a aparut imbracat impecabil si insotit in permanenta de avocatul sau, James La Rosa, cu Tony Salerno si avocatul lui, Roy Cohn asezati foarte aproape de ei. In public se afla sotia lui, Nina Castellano, fiica lui, Connie, si cei trei fii ai acesteia, Joe, Phil si Paul Jr. Dupa doua ore si jumatate de audiente, sefii adjuncti au fost pusi in libertate conditionata, fiind nevoiti sa plateasca o cautiune de un milion de dolari fiecare, iar sefii, doua milioane de dolari de persoana. In ultimele patruzeci si opt de ore, viata lui Paul se schimbase total. Pozitia lui de sef al Comisiei il situa pe primul loc in lista procurorului federal.

In timpul lunilor iunie si iulie ale anului 1985, tensiunile din familie erau pe cale sa provoace o ruptura definitiva. In primele saptamani din iunie, Paul Castellano a aflat ca doi caporegimi ai lui Dellacroce faceau trafic cu heroina si ca, probabil, trebuia sa puna sa fie executati. Dar seful adjunct nu era de acord. Daca Aniello Dellacroce isi asasina cei doi caporegimi, disparea o mare sursa de venituri provenite de la "soldatii" Gambino din Cherry Hill, baza de operatiuni a celor doi oameni de incredere ai sai. Oricum, deja stia ca, daca o facea, trebuia sa puna sa fie lichidati si Gene Gotti, Angelo Ruggiero, John Carneglia si, desigur, creierul tuturor, John Gotti. Informatorul FBI din banda lui Gotti, cunoscut ca Wahoo, le-a spus federalilor ca descoperise in Our Friends Social Club din Ozone Park ca John si Gene Gotti, Ruggiero si Carneglia erau siguri ca, mai devreme sau mai tarziu, Paul Castellano va emite un "contract" pe numele lor. Era adevarat; Paul Castellano descoperise tradarea oamenilor lui si aceea insemna moartea imediata, precum si ca John Gotti clevetea sa devina succesorul lui. Wahoo le-a spus celor de la FBI ca Castellano voia sa-l numeasca drept consigliere, si mai tarziu succesor la conducerea familiei Gambino, pe omul lui de incredere, Tommy Bilotti. Acela era inceputul conspiratiei din partea oamenilor lui Gotti impotriva Papei.

La sfarsitul lunii iunie, familia Gambino a decretat stare de razboi. Razboi impotriva agentilor Guvernului si razboi intre diferite grupari mafiote. "Razboiul civil" a devenit evident pentru FBI cand acestia au interceptat o conversatie in casa lui Dellacroce intre acesta, Ruggiero si Gotti:

Dellacroce: Ce vreti sa imi spuneti despre el? Eu nu pot sa evit ca Paul sa asculte benzile inregistrate la tine acasa [la Ruggiero]. Acum ca tu nu ti-ai tinut gura inchisa, e mai bine sa o faci inainte ca cineva sa decida ce trebuie facut. Tu, John [Gotti], e mai bine sa te mentii un timp departe de Paul.

Pe 12 iunie, Paul Castellano a inceput sa se gandeasca, in singuratatea celulei sale, la retragerea sa din pozitia de sef al familiei Gambino. Greseala lui a fost ca a vrut sa finalizeze toate problemele ramase nerezolvate inainte sa plece, inclusiv "problema Gotti". Pentru asta, dupa ce a fost pus in libertate, l-a convocat pe John Gotti la o intalnire la "Casa Alba". Castellano voia o tranzitie pasnica si controlata, asa cum facuse cu ani in urma varul lui, Carlo Gambino, cu el si cu Aniello Dellacroce.

Nasul i-a spus lui Gotti ca, in timpul anilor sai de inchisoare, afacerile familiei vor fi conduse de un triumvirat format din Tommy Gambino, Tommy Bilotti si el insusi. Dellacroce era deja prea bolnav, cu un cancer la stomac in stare foarte avansata, pentru a fi luat in calcul.

Gotti i-a spus Nasului ca ii parea buna alegerea lui Gambino, insa ca aceea a lui Bilotti era o decizie mai putin nimerita. John Gotti stia ca "soldatii" nu vor accepta niciodata un om pe care il numeau "sugeciorapi", pentru ca isi petrecuse toata cariera in familie dupa pantalonii lui Castellano.

Ideea lui Castellano era sa il numeasca pe Tommy Bilotti sef adjunct in locul lui Dellacroce, fara ca Gotti sa stie asta; la urma urmei, era o decizie pe care nu era obligat sa o discute cu nimeni[27].

In august, tensiunile din clanul Gambino isi faceau simtita prezenta din ce in ce mai mult, in parte din cauza celor patru acuzatii federale cu care trebuiau sa se confrunte diferiti sefi ai familiei. Castellano petrecea din ce in ce mai mult timp cu avocatii sai, condusi de James LaRossa, din cauza cercetarilor pentru "cazul DeMeo si Comisia". Ruggiero si Gene Gotti nu isi abandonasera afacerile cu heroina in ciuda avertismentelor lui Aniello Dellacroce.

Seful adjunct nu iesea din casa lui si, in unele zile, nici macar nu cobora din pat, ceea ce a facut ca John Gotti sa isi asume conducerea unora dintre cele mai importante operatiuni ale familiei fara permisiunea Don-ului[28].

Miscarile au inceput sa aiba loc cand FBI-ul si agentii OCTF au descoperi ca oamenii lui Gotti isi abandonau pozitiile din Ozone Park si se mutau la Ravenite Social Club pe strada Mulberry a Micii Italii. FBI-ul a inregistrat o conversatie in care Gotti dansa de fericire strigand: "Toti [membrii Comisiei] sunt de partea mea. Ei vor ca eu sa preiau conducerea. Prietenii nostri vor veni din toate colturile tarii sa isi exprime respectul fata de mine".

La inceputul lunii septembrie, Gotti a primit un nou semn de respect, cand Tommy Gambino insusi i-a marturisit: "Paul [Castellano] isi pregateste retragerea si mi-a spus ca doreste sa ma numeasca succesorul sau si pe Tommy Bilotti sef adjunct. Inainte sa o faca, vrea sa ii prezint o garantie"[29]. In urmatoarele trei luni intamplarile s-au succedat iremediabil pe calea tragediei.

In luna octombrie, Paul Castellano petrecea mai multe ore cu avocatii sai si cu amanta sa decat cu diferiti sefi ai familiei. Singura lui dorinta era sa-si rezolve problemele cu justitia si sa se retraga in Florida sa se odihneasca impreuna cu Gloria Olarte.

In zorii zilei de 2 decembrie, a sunat telefonul din rezidenta Don-ului. De celalalt capat al liniei, o voce l-a informat ca Aniello Dellacroce, de saptezeci si unu de ani, tocmai a decedat inconjurat de ai sai. Pe bancheta din spate a Lincoln-ului Town negru al sau, condus de Tommy Bilotti, seful lui adjunct, incerca sa isi aminteasca prima data cand il vazuse. Dellacroce era un pistolar din subordinea lui Albert Anastasia, si Don-ul si-l amintea cu parul valvoi, imbracat cu un costum ieftin si purtand o cravata portocalie.

Ajuns la rezidenta, mai multi oameni din familie s-au apropiat repede de el sa ii sarute mana si sa il imbratiseze si sa il sarute de doua ori pe obraji, cei care erau de mai mare incredere. John Gotti si ai sai au preferat sa se mentina la distanta, intr-un plan secund, dar, ceea ce au putut sa observe, intr-adevar, era ca cei mai fideli "soldati" si capi ai lui Castellano ii acordau o mai mare atentie lui Bilotti, ca si cum ar sti ca acesta urma sa ocupe oficial functia de adjunct la conducerea familiei Gambino.

Gotti inca isi mai amintea conversatia infierbantata cu Dellacroce in care acesta ii strigase: "Tu nu poti da o lovitura impotriva sefului. Seful este seful, iar tu nu poti sa schimbi asta. Daca o faci, te vei pune impotriva Comisiei; atunci puterea ta nu va fi reala daca nu obtii sprijinul ei. Ca sa fii sef trebuie sa fii aprobat de toti membrii - ii spuse istoricul sef adjunct. Daca il ataci pe sef, afacerile si stabilitatea familiei vor fi in pericol".

FBI-ul a descoperit sentimentele lui Tommy Gambino intr-o inregistrare interceptata in bucataria lui Castellano:

Gambino: Mie niciodata nu mi-au dat o sansa cand o meritam, dar acum, la cei cincizeci de ani ai mei, am o familie, niste copii care nu au nimic de-a face cu familia. Trebuie sa le asigur o existenta, propria lor existenta, si daca accept postul de sef al familiei, nu voi putea sa le-o ofer. Intelege-ma, Paul, nu vreau sa te simti inselat. Pentru mine este un privilegiu ca te-ai gandit la mine ca la succesorul tau, dar cred ca sunt altii mai dispusi si cu mai putine lucruri personale de pierdut.

Fiul mai mare al lui Carlo Gambino isi dorea o viata departe de atentia presei si a politiei. Tatal lui isi dorise pentru ei o cariera in lumea afacerilor legale, dar numele lui in lumea Cosei Nostra cantarea mai mult decat orice. Acum era momentul sa le acorde o sansa fiilor lui. Toate acestea le cunostea bine John Gotti, si pentru el era o buna ocazie sa obtina sprijinul fiului lui Don Carlo Gambino in demersul lui pentru a detine puterea suprema a familiei. Pana nu decidea momentul loviturii finale era mai bine sa isi mentina in continuare masca de fidel al lui Gambino si Bilotti. Inainte trebuia sa mai obtina sprijinul unor oameni, credinciosi lui Paul Castellano.

Pe 12 decembrie, evenimentele s-au succedat cu rapiditate cand Paul Castellano l-a informat pe John Gotti despre decizia pe care tocmai o luase. Don-ul le-a spus oamenilor sai de maxima incredere, Frank DeCicco si Jimmy Failla, ca planuia sa dizolve banda lui John Gotti si sa ii transfere pe membrii acesteia la alte bande, sub ordinele a diferiti caporegimi ai familei. Pentru aceasta, Nasul i-a cerut lui DeCicco sa stabileasca o intalnire cu Gotti pe 16 decembrie, sa ia cina la restaurantul Spark Steak House, in Manhattan.

DeCicco si Failla deja ii comunicasera oficial lui John Gotti ca niciodata nu vor accepta ordine de la o paiata ca Bilotti, ceea ce semnifica sprijinul tacit al celor doi pentru planurile lui Gotti de a obtine puterea familiei Gambino.

In seara precedenta, Gotti se asigurase de sprijinul Comisiei dupa o conversatie cu Vincent Gigante, puternicul sef al familiei Genovese.

Un escadron format din opt tragatori va fi cel insarcinat cu atacul impotriva Nasului si a sefului sau adjunct. Impartiti in doua echipe, prima era formata din John Carneglia, Eddie Lino, Salvatore Scala si Vinnie Artuso. Cea de-a doua, din Anthony Rampino, Iggy Alogna, Joe Watts si Angelo Ruggiero[30].

Ziua era foarte rece, ca oricare alta din iarna newyorkeza. Paul Castellano avea agenda plina cu destule intalniri. La unsprezece si jumatate dimineata, Tommy Bilotti a ajuns la poarta "Casei Albe" sa il ia pe Paul Castellano. Cand stralucitorul Lincoln Town negru s-a oprit la usa, Bilotti a putut vedea cum seful isi lua ramas bun de la Gloria Olarte cu un sarut pe obraz.

Prima lui intalnire va fi pranzul cu al lui capo Jimmy Failla si cu John Riggi, sef al familiei din New Jersey, cu scopul de a rezolva un conflict de munca de pe chei. Dupa intalnire, pe la doua si jumatate dupa-amiaza, Tommy Bilotti l-a condus pana la Manhattan unde avea o intrevedere la biroul avocatului sau, James LaRossa, pe Madison Avenue numarul 41. Castellano voia sa termine cat mai repede ca sa poata aloca timp cumparaturilor de Craciun inainte de reuniunea de la Sparks Steak House. Bilotti rezervase o masa pentru cinci persoane pentru ora cinci seara, pe numele domnului Boll.

Castellano era multumit de vestile pe care i le daduse LaRossa despre posibilitatea de a face recurs la sentinta, insa setea de putere a lui John Gotti facea sa nu se poata simti linistit. Moartea recenta a lui Aniello Dellacroce ii daduse aripi lui Gotti, care dorea puterea familiei cat mai curand. Castellano credea ca niciodata nu va indrazni sa il atace personal, desi pe Tommy Bilotti da. "Ai grija cu Gotti, Gravano si Ruggiero. Ei nu vor indrazni sa ma atace deschis pe mine fara permisiunea Comisiei, desi tu esti, intr-adevar, un obiectiv la care pot sa ajunga", i-a marturisit cu ingrijorare Don-ul adjunctului sau.

La ora patru seara, Bilotti si Castellano s-au indreptat spre diverse magazine sa cumpere sticlute de parfum, una dintre ele pentru Gloria si celelalte pentru secretarele avocatului sau. In timp ce Nasul isi facea cumparaturile, cele doua echipe de executori luau pozitii in imprejurimile strazii 46 Est, numarul 210, unde se afla Sparks Steak House. La putine minute dupa ora cinci, Frank DeCicco, Jimmy Failla si Armond Dellacroce, fiul lui Aniello, intrau in restaurant sa isi ocupe locurile la masa rezervata.

Virand pe Third Avenue, din Lincoln-ul lui Castellano s-a putut zari un brad mare la intrarea in Sparks. Nasul se simtea comod in ziua aceea, in ciuda temei pe care urma sa o trateze in doar cateva minute.

Paul Castellano, de saptezeci de ani, era asezat pe partea dreapta a banchetei din spate a Lincoln-ului. Tommy Bilotti, de patruzeci si unu, conducea masina. La ora cinci si jumatate, vehiculul s-a oprit chiar in fata usii restaurantului. In acel moment, Bilotti, care, in mod curios, nu era inarmat, a zarit trei barbati cu haine negre care se apropiau cu pas rapid de masina Don-ului. Alti trei veneau din partea din spate, dar acestia nu au fost observati de bodyguardul ineficient al sefului familiei Gambino.

Castellano si Bilotti si-au recunoscut atacatorii cand acestia s-au apropiat cu pistoalele intr-o mana si cu walkie-talkies in cealalta. Bilotii si-a deschis portiera cind una dintre torpilele care veneau din spate l-a impuscat de trei ori. Seful adjunct a avut timp numai sa strige la Nasul sau inainte de a cadea mort in plina strada, dar deja era prea tarziu. Alta torpila se situase in picioare in fata usii din spate si tragea in interior. Patru gloante au strapuns corpul lui Paul Castellano, desi Don-ul a avut timp sa-si deschida portiera. Un al doilea executor il astepta pe trotuar si l-a impuscat in gat[31]. Don-ul a cazut mort intins pe trotuar cu capul sprijinit pe treapta Lincoln-ului. Urmele asasinilor erau sterse de fulgii de zapada care incepeau sa cada peste orasul zgarie-norilor .

Ronald Goldstock, director al Fortei Speciale Colective impotriva Crimei Organizate, OCTF, se afla la un cocktail cand a primit apelul de la Sectiunea de Omucideri a Departamentului de Politie din New York. "Tocmai l-au asasinat pe Paul Castellano in centrul Manhattan-ului", ii spuse detectivul care se ocupa cu investigatia. Pagerele agentilor de la petrecere au inceput sa sune, provocand o mare zarva.

Goldstock a ajuns la intrarea in Sparks Steak House la trei sferturi de ora de la asasinat. Cadavrele lui Bilotti si Castellano, inca intinse pe jos, acoperite cu doua fete de masa din restaurant, aveau in buzunarele lor 3.300 de dolari, in cazul lui Don, si 6.300 de dolari, in al adjunctului. Sticluta de parfum pentru Gloria Olarte inca se afla pe bancheta din spate, impachetata intr-o delicata hartie roz pentru cadouri.

Paul Castellano va fi ingropat la trei zile de la uciderea sa in vechiul cimitir Moravo din Dongan Hill, in Staten Island. Nici John Gotti, nici altul dintre oamenii lui nu au asistat la ceremonie sau la inmormantare. Acela era un semn clar ca in moartea lui Castellano nu era nimic personal, ci doar afaceri.

La inceputul anului 1986 au inceput sa se faca publice verdictele pentru "cazul Comisiei", sefii celor Cinci Familii, intre care se aflau Tony Fat Salerno din clanul Genovese, Tony Corallo de la Lucchese si restul sefilor, care au fost condamnati la o suta de ani de inchisoare fiecare si la plata a 250.000 de dolari amenda. Daca Castellano nu ar fi fost asasinat, sigur ar fi primit aceeasi sentinta, dar cel putin continua sa traiasca.

Pe 20 decembrie 1985, John Gotti prelua puterea familiei Gambino. Anii intreprinderilor si ai sefilor lasau loc unei noi etape de actiune si de executori. Cosa Nostra se intorcea la originile sale, cu noul Don.