Religia Mesopotamiana - CULTUL RELIGIOS

Religia Mesopotamiana

Religia ocupa un loc proeminent in cultura si civilizatia sumero-babiloniana. Fiecare oras stat isi avea zeul sau principal, considerat fondatorul, stapanul si protectorul sau, care il delega pe rege ca loctiitor si rege al sau. Orasul-stat Eridu il avea ca principala divinitate pe Enki, Larsa pe Shamash, Uruk pe Anu, Nippur pe Enlil. Cu timpul, numarul zeilor a atins o cifra importanta, sumerienii sustineau k au 3600 de zei.

Religia sumerienilor era in primul rand naturista. Zeul Vegetatiei, al furtunii si al ploii binefacatoare era venerat in aproape fiecare oras-stat. De asemenea marea zeita a fecunditatii, patroana familiilor, a turmelor si a campurilor. In mitologia sumeriana elemental primordial este apa. Din amestecul apei dulci (Apsu) cu apa sarata (Tiamat) s-au nascut zeii si oamenii. Mare zeu Bel-Marduk a invins-o pe Tiamant - care voise sa-idistruga pe ceilalti zei- si, despicandu-i trupul in doua a facut din cele doua parti bolta cerului si a pamantului. Dar fii zeilor, oamenii, nu le-au mai dat cinstire zeilor, au neglijat sa le aduca jertfe, drept care au fost pedepsiti, trimitandu-li-se distrugatorul potop.

In fruntea panteonului sumerian figura din cele mai vechi timpuri triada Anu-Enlil-Enki. Divinatea suprema era Anu, zeul cerului si parintele cerului, consoarta sa era Ki- pamantul. Fiul lui Anu era Enlil, zeul principal al orasului-stat Nippur, zeul aerului, care a despartit pe Anu(cerul) de Ki (pamantul). Enlil era "domnul si stapanul furtunilor" cel care provoaca marile cataclisme (printe care a fost si potopul). Sotia era Ninlil-"Doamna Furtunulor". Al III-lea zeu era Enky, caruia sumerienii ii rezervau cea mai adanca veneratie. Enky era "Domnul Subpamantean", Stapanul apei din adancuri, deci cel care dadea viata pamantului. Sotia lui era Ninki. Enky era prietenul oamenilor, zeul intelepciunii, al mestesugurilor, al artelor si al vrajilor, era zeul care a salvat neamul omenesc de la pieire in timpul potopului, dandu-i de stire lui Ninsudra ( in mitologia ebraica NOE ).

La aceasta triada "cosmica" sumeriana, babilonienii au adaugat o triada "astrala" formata din Sin (zeul Lunii), din fiul sau Shamash (zeul Soarelui al Justitiei si al Oracolelor) si din fiica sa Ishtar - singura divinitate feminine importanta, identificata in timpurile stravechi cu planeta Venus. Ishtar era zeita vietii, a fecunditatii, a vegetatiei si a dragostei senzuale. La asirieni Ishtar a devenit zeita razboiului.

In religia mesopotamiana nu gasim urme de animism, de totemism sau de fetishism - aceste forme primitive, primare ale religiei - si nici acea forma de zoolatrie care, atat de persistenta in lumea Egiptului Antic, diviniza animalul sau hibridul om-animal (Sfinxul). Mai tarziu, la asirieni, intalnim des (ca motiv artisitic) taurul cu cap de om si cu aripi, acesta fiind reprezentarea unui presupus spirit protector, care insa nu este inzestrat cu puterile unui zeu. Spre deosebire de zeitatile hibride ale Egiptului, panteonul mesapotamiei insumeaza numai zei antropomorfi, zei umanizati; descrierea lor in mituri si reprezentarea lor in artele figurative pastreaza aparenta si caracterul lor pur uman. Sub acest raport, religia mesopotamienilor apare incontestabil mai evoluata decat cea egipteana.

-> CULTUL RELIGIOS

Practicile cultului religios se desfasurau exclusiv in temple. Cum gandirea religioasa a mesopotamienilor ii concepea pe zei ca fiind asemenea oamenilor organizati in familii, facand calatorii, avand aventuri, fiind inzestrati cu patimi sau cu sentimente frumoase, asemeni oamenilor, fireste ca zeul avea o "casa" a lui, pentru el si familia sa care era templul. Preotii templului reprezentau zilnici si la ore fixe mancarea copioasa si variata prescrisa de ritual, pe o masa sfintita si impodomita cu flori si invaluita in fum de tamaie.

Fiecare templu avea un numar impunator de preoti, aproximativ 730. Preotii erau organizati pe categorii si functii intr`o ierarhie riguros stabilita. Existau peste 40 de functii sacerdotale diverse. Unele sarbatori aveau un program si anumite "ritualuri sacre", defapt orgii, care insa nu scandalizau in trecut, erau interpretate ca acte de cult. Templul nu era niciodata deschis multimii de credinciosi; acestia participau numai la altarele din curtea templului. Actele rituale ale cultului constau in ofrande si sacrificii de animale, incantare de psalmi si litanii, in recitari de imnuri si rugaciuni. Dar spre deosebire de egipteni, ale carori imnuri celebrau gloria zeilor si marturiseau dragostea si recunostinta credinciosilor, mesopotamienii se dovedeau a fii mai practici si mai interesati, caci fiecare imn se incheia prin a cere zeului o favoare! Zeii mesopotamieni erau mai mult temuti decat iubiti.

Corpul sacerdotal era format din magi(care faceau vraji si descantece), prezicatori, interpreti de vise, sacrificatori, bocitori si cantareti. Altii aveau functii pur administrative : se ingrijeau de arhive, de scolile de scribi, de terenurile agricole, de lucratori, de depozite si magazii, de canaluri si diguri. Un loc important in practicile cultice aveau exorcismele si variatele forme de viviantii. Prin procedeele magice, prin exorcisme erau alungati demonii care ii pandeau pe oameni la fiecare pas, aducandu-le boli si alte nenorociri, sau impingandu-i sa savarseasca pacate. Impotriva lor mijlocul magic era stropirea bolnavului cu apa dintr-un izvor sacru, sau ungerea lui cu un ulei pruificator.

Intentia zeilor putea fii aflata pe diferite cai : din vise, din izvorul pasarilor, din cercetarea organelor interne ale animalelor sacrificate(in primul rand a ficatului). Din intreaga ierarhie sacerdotala, cei mai stimati de popor erau ghicitorii, si in special astrologii.

Credinta intr-o "viata de dincolo" este si la mesopotamieni legata de cultul mortilor. Un cilt care uneori lua forme barbare, ca in cazul mormintelor regale din Ur, unde in fiecare mormant au fost sacrificati in cadrul ceremoniei funebre intre 3 si 74 de personae, impodobite cu bijuterii pretioase. Se credea ca dupa moarte spiritual defunctului, un fel de umbra desprinsa de trup, tulbura viata celor ramasi in viata, ratacind fara sa afle odihna, daca n-a fost inmormantat cu tot ritualul cuvenit, daca i s-au facut toate onorurile cuvenite spiritul v-a cobora in intunecatul regat al mortii despre care vorbeste finulalul "Epopeii lui Ghilgames".

Imaginea pe care si-o faceau sumero-babilonienii despre "viata de dincolo" era teribil de dezolanta. Cu toate acestea, religia ii oferea omului sansa unei consolari, devenind tot mai puternica convingerea ca suferinta este o consecinta a unei greseli savarsite impotriva normelor religioase si moralei omenesti. La babilonieni intalnim pentru prima data in istorie ideea tipic semita ca durerea fizica, sau suferinta morala, sunt consecinte ale pacatului si ca sunt cauzate de puteri malefice trimise omului de zei. Lumea de dincolo este o lume fara bucurii fara sanctiuni si fara recompense. Morala babilonienilor era una negative. Unica indatorire pozitiva era datoria de a rascumpara un prizonier.

TEMPLELE

O funcite deosebit de importanta o detineau templele, care erau principala forta economica. Numarul templelor era considerabil : la inceputul mileniului al III- lea i.e.n numai orasul Lagash avea 50 de temple. Regii tineau sa edifice cat mai multe, darunindu-le sclavi si alte bunuri (vesminte, alimente). Numeroase erau si darurile in bani( pentru care scribi templelor eliberau credinciosilor chitante). Dar marile bogatii ale templelor veneau din alte surse. Templele posedau edificii, turme, ateliere mestesugaresti, sau terenuri date in arenda sau lucrate cu zilieri platiti. Posedau bunuri private si preotii si slujitorii templelor, individual.

Templul era o unitate economica inchisa suficienta siesi, producand singur tot ceea ce era necesar, comerturi, de asemenea, se desfasura foarte activ in umbra templului. Adevarate centre de afaceri, templele efectuau si operatii bancare, tinand riguroase registre de contabilitate. Templul avea si functie de "camera de comert" stabilind valoarea metalelor folosite in loc de moneda.

Templele aveau depozitele, magazinele, tezaurul, oamenilor de afaceri si camatarilor. Templele dadeau si imprumuturi cu dobanda si ii ajutau pe unii sclavi sa-si rascumpere libertatea. Acceptand sa faca asemenea acte de generozitate, activitatea religioasa castiga in prestigiu si popularitate. Nu trebuie neglijata importanta templelor ca centre de cultura. Toate activitatile erau patronate de temple.

PANTEONUL MESOPOTAMIAN :

1] Abgal

- sub acest nume sint cunoscuti 7 intelepti (invatati) sumerieni, ingrijitori ai zeului Enki. Au luat fiinta din apa sfinta Apsu si sint reprezentati sub forma de pescari;

- in mitologia accadiana poarta numele de Apkallu.

- citeodata sint considerati a fi in numar de 8;

- ei servesc ca ministri regilor;

- apar in Epopea lui Ghilgames.

2] Anu

- zeu foarte important in parteonul sumerian;

- este fiul lui Nammu si tatal lui Enlil;

- sotia sa este zeita Antu;

- cel mai vechi dintre zei;

- asociat cu orasul Uruk;

3] Anatu

- zeita mesopotamiana, conducatoarea a pamintului si regina a cerului.

4] Antu

- este zeita sumeriana a creatiei, partenerul femini al zeului cerului Anu;

- ulterior, a fost inlocuita de zeita Ishtar.

5] Apsu

- in mitologia sumero-accadiana timpurie, zeu ce simbolizeaza abisul apelor dulci primordiale din imparatia subterana a celor morti;

- este consortul zeitei Tiamat, divinitatea apelor sarate primordiale din Haos;

- in mitologia tirzie Enuma Elish, se spune ca din amestecul apelor primordiale dulci cu cel sarate si probabil cu un al treilea element, norii, au fost conceputi zeii;

- apele lui Apsu sint mentinute imobile in lumea de jos prin vraja lui Ea care l-a cufundat pe primul intr-un somn de moarte, desi uneori se afirma ca Ea chiar l-a omorit pe Apsu;

- in mitologia sumeriana se mai spune ca din lutul lui Apsu a fost faurit omul;

- in mitologia Enuma Elish pentru crearea omului a fost folosit singele lui Kingu;

- apare si un vizir, Mummu, care a fost intemnitat intr-o casa construita peste trupul lui.

6] Belet-Ili

- zeita sumerian a uterului;

- zeii i-au poruncit sa creeze omenirea; a creat astfel barbatii, pentru a putea lucra paminturile si sapa canale si femeile, pentru a putea da nastere la prunci si a forma noi barbati; desi a creat numai cite 7 persoane din fiecare sex, dupa 600 de ani deja acestia devin prea numerosi, pamintul a devenit zgomotos si Enlil nu mai putea dormi; de asemenea, oamenii erau plini de pacate si isi mincau proprii copii;Enlil decide sa ii mature de pe fata pamintului cu o mare revarsare de ape. Intentia este de a mentine acest plan secret, dar Ea (numit si Enki) ii spune protejatului sau Atrahasis despre ceea ce urma sa se intimple si cum poate sa se salveze pe sine si speciile animale si vegetale cu ajutorul unei barci mari numita arca. Potopul a durat 7 zile.

] Ishtar*

- zeita sumero-babiloniana a dragostei si fertilitatii;

- este descrisa adesea ca fiind fiica lui Anu, zeul aerului;

- in majoritatea miturilor care se ocupa de ea, apare ca fiind o femeie rea, fara inima, care isi distruge prietenii si amantii; marea ei iubire este zeul fermelor Tammuz, asemanator grecului Adonis; dupa moartea acestuia merge in lumea de apoi sa il aduca din nou printre zei, dar eforturile ei sint in zadar;

- mai tirziu, in marea epopee a lui Gilgamesh, incearca sa il faca pe acesta sa o ia de sotie, dar este refuzata si ii sint amintiti iubitii anteriori, care fusesera raniti sau ucisi fara mila; ea se plingel tatalui sau Anu, care pentru a o razbuna da nastere taurului ceresc al desertului; Gilgamesh si prietenul sau Enkidu omoara aceasta creatura si ii arunca la picioarele zeitei capul acestuia; jignita, ea trimite boala grea peste Endiku, iar acesta moare;

- este un corespondent al Afroditei.

8] Ki

- zeita pamintului in mitologia mesopotamiana, sotia lui Anu si mama a lui Enlil.

] Marduk*

- in traducere literara inseamna "vitelul soarelui';

- este fiul lui Ea, stapinul zeilor;

- consoarta sa se numeste Sarpanitu;

- in conformitate cu Enuma Elish, o epopee straveche a creatiei, i-a invins pe Tiamat si Kingu, dragonii haosului si astfel a cunoscut nemurirea;

- cunoscut drept creator al Universului si al umanitatii, zeul luminii si al vietii, conducatorul destinelor, poarta peste 50 de titluri;

- mai este numit cu simplitate Bel, ceea ce inseamna "stapinul";

- templul sau din Babilon este cunoscut in toata lumea mesopotamiana.

10] Enki*

- zeu important la sumerieni, patronul apei si al inteligentei, al creatiei si al medicei, putind aduce mortii inapoi; este sursa secretelor, a cunoasterii magice, a vietii si al imortalitatii;a inventat civilizatia pentru oameni si hotareste destinul fiecaruia; a pus ordine in cosmos, aumplut riurile cu pesti, a inventat plugul si jugul pentru boi, face grinele sa creasca, este parintele tuturor plantelor;

- in majoritatea miturilor sotia sa este Damkina sau Ninhursag, care ii naste o fata;

- apare pe un barorelief tinindu-l pe Zu, pasarea furtunii;

- principalul centru de cult se gasea la Eridu;

- la babilonieni corespunde zeul Ea.

11] Enlil*

- in mitologia sumero-babiloniana, este "stapinul vintului", zeul aerului si al furtunilor;

- este cel mai proeminent zeu din panteon;

- mai este numit uneori "muntele cel mare";

- s-a nascut din unirea lui Anu, zeul suprem cu Ki, zeita pamintului;

- consoarta sa este Ninlil cu care are 5 copii: Nanna, Nerigal, Ningirsu, Ninurtu si Nisaba;

- Enlil se afla in posesia Tablelor Destinului,care ii confera puteri nemasurate asupra intregului Univers si asupra faptelor oamenilor;

- citeodata este prietenos cu muritorii, dar poate fi si crud, trimitind asupra acestora 4 dezastre, cum ar fi Potopul, care distruge intreaga umanitate cu exceptia lui Atrahasis;

- este reprezentat purtind o tiara cu coarne de vita, simbol al puterii;

- are temple prestigioase la Nippur, fiind patronul orasului;

- echivalentul sau accadian este Ellil

152] Tiamat

- in miturile babiloniene, Tiamat este un dragon-femela urias care personifica oceanul cu apa sarata , apa Haosului;

- reprezinta, de asemenea, mama primordiala a tuturor celor care exista, inclusiv a zeilor insisi;

- consortul ei este Apsu, personificarea abisului de apa proaspata care inconjura Pamintul; din unirea lor, apa sarata si apa proasptata (dulce) a luat nastere prima pereche de zei; acestia sint Lachmu si Lachamu, parintii lui Ansar si Kisar, bunicii lui Anu si Ea;

- in creatia epica Enuma Elish, scrisa in jurul anului 2000 bp, urmasii lor au inceput sa ii irite pe Tiamat si Apsu, astfel incit acestia au decis sa isi suprime descendentii;Ea descopera planurile lor si reuseste sa il ucida pe Apsu in timp ce acesta dormea. Tiamat a innebunit de furie cind a aflat acest lucru si a dorit sa isi razbune sotul ucis; a dat nastere unei armate de creaturi monstruoase ,care urma sa fie condusa de noul ei sot Kingu, care este de altfel fiul ei; a fost insa invinsa de tinarul zeu Marduk ,nascut din apa dulce si proaspata;

Marduk ii taie corpul in 2, iar din jumatatea superioara face cerul si din jumatatea inferioara face pamintul; lacrimile ei au devenit izvoarele Tigrului si ale Eufratului;Kingu este omorit tot atunci si din singele sau Marduk creeaza primii oameni.