UNIREA SI REFORMELE LUI AL. I. CUZA

UNIREA SI REFORMELE LUI AL. I. CUZA

Revolutiile din Tarile Romane de la 1848-1849 au fost infrante.

Consecinte imediate:

- reinstaurarea regimurilor absolutiste;

- Imperiul Rus si Imperiul Otoman incheie Conventia de la Balta Liman. Prin aceasta se stabilea ca domnitorii Principatelor sa fie numiti direct de Poarta cu acordul Rusiei pentru 7 ani. Astfel au fost numiti Barbu Stirbei in Tara Romaneasca si Grigore Al. Ghica in Moldova. Ei au continuat modernizarea in administratie, armata, invatamant.

Situatia internationala:

Intre 1853-1856 se desfasoara razboiul Crimeei. Imperiul Otoman infrange Rusia fiind ajutat de Anglia si Franta.

Emigratia romaneasca desfasoara o sustinuta activitate pentru atragerea diplomatiei europene si a opiniei publice de partea ideii de unire.

In 1856 la Congresul de pace de la Paris marile puteri abordeaza si problema romaneasca in functie de interesele proprii:

Franta, Sardinia, Prusia, Rusia - sunt favorabile unirii.

Austria si Imperiul Otoman, sustinute ulterior de Anglia, se opun categoric.

In 1857 in Principate au loc Adunari ad-hoc ce au un caracter reprezentativ si consultativ. Conducatorii miscarii unioniste se constituie in partida nationala care avea drept obiectiv realizarea unirii. Principatele sunt conduse de cate un caimacam.

In 1858 se desfasoara Conferinta Marilor Puteri de la Paris:

- se discuta hotararile Adunarilor ad-hoc;

- se incheie o Conventie care cuprinde:

• Statutul international al Principatelor
• Principii de organizare interna a Principatelor

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

- sunt numiti trei caimacami de a organiza alegerile pentru adunarile elective:

In Moldova partida nationala este puternica; la 5 ianuarie 1859 cu unanimitate de voturi Al. I. Cuza este ales domn;

In Tara Romaneasca adunarea electiva, dominata de conservatori, a inteles ca singura posibilitate a realizarii unirii este alegerea lui Cuza ca domn; la 24 ianuarie 1859 sub presiunea populatiei bucurestene Al. I. Cuza este ales domn.

Consecinte

- prima etapa in constituirea statului national roman era realizata;

- se deschid perspectivele modernizarii societatii;

- puterile antiunioniste protesteaza - considera ca s-a incalcat Conventia.

- are loc o Conferinta a Marilor Puteri: Imperiul Otoman si Imperiul Habsburgic refuza sa recunoasca dubla alegere;

- in august-septembrie 1859 dubla alegere este recunoscuta si de aceste puteri.

Realizarea unirii depline a Principatelor (1859-1861) - in prima parte a domniei, Cuza s-a preocupat preponderent de consolidarea unirii celor doua Principate:

- masuri interne:

• unificarea armatei;
• unificarea serviciului telegrafic si vamal;
• capitala - Bucuresti;
• stema comuna;
• minister unic de razboi.

- masuri externe:

• unificarea misiunilor diplomatice la Constantinopol (Costache Negri);
• raporturile cu marile puteri s-au bazat pe respectarea stricta a autonomiei Principatelor Unite;
• - Marile Puteri sunt de acord cu unirea deplina. Cuza obtine din partea Portii firmanul care il autoriza sa uneasca Adunarile si guvernele si il recunostea domn pe viata. Consecinta: 1862 - primul guvern unic.

Epoca marilor reforme; politica interna si externa (1863-1866) - partea a II-a a domniei;

Politica interna

Domnitorul a colaborat cu oameni politici moderati (doreau reforme lente): Ion Ghica, Nicolae Cretulescu, Mihail Kogalniceanu etc.

Oamenii politici nemultumiti (conservatorii si liberalii radicali - doreau reforme rapide) formeaza o alianta numita Monstruoasa coalitie. Scopul acesteia era inlaturarea domnitorului si aducerea unui print strain. In octombrie 1863 devine prim-ministru Mihail Kogalniceanu.

In 1864 are loc o criza politica cauzata de opozitia Adunarii legislative fata de proiectul legii rurale prezentat de guvern. Consecinta: lovitura de stat - Cuza dizolva Adunarea. Prin plebiscit impune Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris.

Principalele reforme ale guvernarii Kogalniceanu:

- dec. 1863 - legea secularizarii averilor manastiresti;

- mai 1864 - Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris - act cu rol de constitutie;

- mai 1864 - legea electorala - votul censitar (censul mai scazut - creste nr. alegatorilor);

- aug. 1864 - legea agrara / rurala - in favoarea taranilor;

- nov. 1864 - legea instructiunii - invatamantul primar obligatoriu si gratuit;

- nov. 1864 - legea organizarii armatei - posibila mobilizare a romanilor intre 20-50 ani;

- dec. 1864 - Codul civil - modernizarea sistemului juridic.

Politica externa

- afirmarea cu fermitate a autonomiei Principatelor: este proclamata autocefalia Bisericii romane fata de Patriarhia de la Constantinopol;

- organizarea agentiilor diplomatice;

- sustinerea luptei pentru emancipare a natiunilor vecine si mai ales a romanilor din Transilvania si Banat.

Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza

nemultumirile opozitiei cresc din cauza politicii autoritare adoptate;

la 11 februarie 1866 Cuza abdica, formandu-se o locotenenta domneasca.

Instaurarea dinastiei straine

Abdicarea lui Al. I. Cuza pune in pericol existenta Principatelor Unite. De ce? Pentru ca unirea Principatelor era recunoscuta pe plan international doar pe timpul domniei lui Cuza. Imperiul Otoman, Rus si Austriac s-au pronuntat impotriva Unirii. In consecinta s-a amplificat activitatea diplomatica pentru aducerea unui print strain.

Motive:

putea sa contribuie la mentinerea si consolidarea statului national;

determina cresterea prestigiului european;

contribuia la intarirea autonomiei.

Este ales Carol de Hohenzollern Sigmaringen:

acesta este sprijinit de imparatul Frantei (Napoleon al III-lea) si cancelarul Germaniei (Otto von Bismarck);

familia sa era inrudita cu dinastia din Prusia;

1866-1881 - este principe al Romaniei;

1881-1914 - este rege al Romaniei.

La 10 mai 1866 Carol este proclamat principe in urma unui plebiscit.

In iulie 1866 intra in vigoare o noua constitutie.