William Tyndale

William Tyndale      

William Tyndale s-a nascut langa granita cu Wales si a fost crescut in Universitatea din Oxford, unde a studiat limbile, artele liberale si Scriptura. Dupa continuarea studiilor la Cambridge, a devenit institutorul copiilor Lordului Welch, un nobil din Gloucestershire.     

Lordul Welch era deseori vizitat de stareti, vicari, arhidiaconi si alti oameni cu educatie, pentru discutii asupra lucrarilor lui Luther si Erasmus, ca si asupra unor lucruri din Scriptura. Ori de cite ori nu era de acord cu parerile lor, lucru care se intimpla adesea, Tyndale nu ezita sa-si apere pozitia folosind Scriptura. Intr-o seara, Lordul si Doamna Welch s-au intors de la o cina si i-au spus lui Tyndale despre discutia care a avut loc acolo. Tyndale a inceput sa le explice ca ceea ce ei tocmai au auzit era gresit, dar vorba i-a fost taiata de Lay Welch: "A fost acolo un doctor care si-ar fi putut permite sa cheltuiasca o suta de lire sterline, altul ar fi putut lesne cheltui doua sute iar al treilea trei sute. De ce te-am crede tocmai pe dumneata in loc sa ii credem pe ei?"      

In vremea aceea, Tyndale traducea lucrarea lui Erasmus, "Manualul soldatului crestin." Dupa ce a terminat traducerea, a dat o copie Lordului si Doamnei Welch, care odata ce au citit cartea, au ajuns sa ii primeasca pe oamenii Bisericii mult mai rar.      

In curand preotimea din zona a inceput sa se planga de Tyndale in carciumi si alte locuri, spunand ca lucrarile sale sunt erezii si adaugand la cele spuse de el lucrurile care faceau ca acuzatiile sa para adevarate. Tyndale a fost chemat inaintea cancelarului episcopal, a fost amenintat si acuzat de multe lucruri, ca apoi sa i se dea drumul nevatamat.      

Dupa aceasta intamplare Tyndale a gasit cu cale ca este mai bine sa paraseasca regiunea, asa ca a plecat la Londra nadajduind sa-si gaseasca un loc cu ajutorul lui Cuthbert Tonstal, episcopul Londrei. Pentru ca acest lucru nu s-a putut face, a plecat in Germania.      

Tyndale a gasit de bine, fiind influentat in parte de John Frith, ca oamenii sa poata citi ei insisi Scriptura, fara sa trebuiasca sa se increada in Biserica pentru explicatii cinstite si complete. El credea ca coruptia Bisericii era tolerata doar pentru ca oamenii nu stiau nimic mai bun - iar Biserica nici vorba sa-i invete mai bine, fiindca excesele si privilegiile clerului ar fi fost periclitate.      

In 1526 Tyndale a publicat traducerea in limba engleza a Noului Testament si a inceput sa lucreze la traducerea Vechiului Testament, adaugand cate un prolog la fiecare carte. In afara de aceasta, a publicat Mamona Cel Ticalos si Practica Prelatilor, trimitand copii ale lor in Anglia.      

Dupa ce a calatorit in Germania si Saxonia, unde s-a intalnit cu Luther si cu alti oameni invatati, a sfarsit prin a se stabili la Antwerp, in Olanda.      

Cand cartile sale - mai ales Noul Testament - au inceput sa fie citite de mai multi oameni din Anglia, episcopii si prelatii Bisericii au facut tot ce le-a stat in putere ca sa le condamne si sa le demaste "greselile." In 1527 l-au convins pe rege sa interzica toate lucrarile lui Tyndale in Anglia.      

In acest timp, Cuthbert Tonstal, episcopul Londrei, a colaborat cu Sir Thomas More pentru a gasi o cale pentru a opri ca traducerile sa ajunga in mana publicului. El a facut cunostinta cu Augustine Packinngton, un comerciant englez care il sprijinea in secret pe Tyndale si Packington a promis episcopului ca ii va aduce fiecare copie a urmatoarei editii a traducerii daca episcopul ii va furniza fondurile pentru cumpararea lor. Cand episcopul s-a aratat a fi de acord, Packington si-a primit laudele iar Tyndale a primit toti banii, parte din ei fiind folositi in mod prompt pentru tiparirea unei noi editii si trimiterea ei in tara. Restul de bani i-a fost de ajutor lui Tyndale pentru o bucata de vreme.      

Tonstal a ars in public toate exemplarele cumparate de el, lucru care i-a jignit pe oameni intr-atata incat Biserica a promis ca se va ingriji sa apara propria ei traducere, lipsita de erori. Insa nu s-a facut nimic pentru ca promisiunea sa fie implinita. De fapt in luna mai 1530 Biserica a declarat ca o asemenea traducere nu este necesara, ceea ce a dus la cresterea vanzarilor lucrarii lui Tyndale.      

Pana la urma Tyndale a fost prins de catre imparat la Antwerp, cartile lui au fost confiscate si el a fost intemnitat pentru un an si jumatate inainte ca sa fie condamnat prin decretul imperial de la Augsburg. Tyndale a fost pus pe rug, strangulat si ars, la Vilvorden, in 1536. El a murit rostind cuvintele: "Doamne deschide ochii regelui Angliei!"