CONSTANTIN ALEXANDRU ROSETTI

CONSTANTIN ALEXANDRU ROSETTI

C.A.Rosetti este un nume care, impreuna cu cel al multor barbati de seama, ne evoca momente de neuitat ale istoriei noastre : Revolutia de la 1848, Unirea de la 1859, Independenta de la 1877. C.A.Rosetti si-a inchinat gandurile, simtamintele, inteliganta si energia, intreaga sa viata, natiunii noastre, eliberarii, independentei si propasirii ei.

Personalitate puternica, el se dezvaluie posteritatii in special prin scrierile sale. Din miile de pagini pe care le-a scris Rosetti, ( jurnalul personal, corespondenta, studii, articole si note ), personalitatea sa se degaja cu tarie, apare ca un om sincer, dezinteresat, devotat pana la sacrificiul personal idealurilor de libertate si egalitate, devotat trup si suflet natiunii.

La 2 iunie 1816 se nastea la Bucuresti, intr-o familie boiereasca, Constantin Alexandru Rosetti, cel care avea sa fie toata viata un inamic declarat al privilegiilor feudale. Rosetti isi face studiile primare acasa, ca toti fiii de boieri, iar cele secundare la Sf.Sava, unde dovedeste inclinatii spre istorie, literatura si teatru, jucand in unele spectacole scolare. Dupa terminarea studiilor, el, ca de altfel, multi tineri din generatia sa, intra in armata, fiind sublocotenent de cavalerie si adjutant ala domnitorului Alexandru Ghica. E numit sef al politiei in orasul Pitesti in 1842 si apoi presedinte al tribunalului comercial din Bucuresti.

In aceasta vreme, mai ales cand era in armata, el ducea o viata vesela, ca, de pilda, calarirea de-a-ndoaselea a unui butoi pe Podul Mogosoaiei, in hazul multimii, sau tunderea orasenilor pe motiv ca asa ar fi poruncit domnitorul. Ceea ce era adevarat era numai in parte, pentru ca Rosetti insusi fusese pedepsit cu pierderea pletelor sale buclate ca urmare a nazdravaniilor pe care le facea. Dar acest mod de viata ajunge sa-l plictiseasca si sa-l faca nemultumit de sine insusi pe tanarul care incepe sa-si puna problema rostului sau in lume. El incearca sa faca literatura traducand din Byron sau din Lamartine ; traduce poemul dramatic  Manfred , cu o dedicatie in versuri catre Ion Campineanu :  Parinti, virtute, patrie, tu m-ai facut sa ador , semnificativ pentru orientarea sa patriotica ce se contura de atunci. Deasemenea, Rosetti scrie versuri originale, unele de dragoste, altele care denota inca de atunci (1843) preocupari sociale, mai ales in directia unei ostilitati tot mai marcate fata de inegalitatile dintre oameni, fata de ipocrizie si slugarnicie.

In 1844 Rosetti incepe sa-si scrie impresiile, gandurile, sa-si noteze intamplarile de peste zi, intr-un jurnal intim, nedestinat publicarii, cel putin in timpul vietii sale. Tiparit postum de fiul sau Vintila C.A.Rosetti, sub titlul  Note intime , acest jurnal este edificator pentru procesul de formare a lui Rosetti.  Notele intime  au o mare importanta, pentru ca ele dezvaluie sinceritatea lui Rosetti si arata ca stilul sau colorat, uneori chiar bombastic, ca frazele mari nu inseamna la el demagogie, cum au socotit adversarii lui politici reactionari, cum l-au socotit unii exegeti mai vechi, ci face parte din modul sau de gandire si de exprimare.

Venind catre sfarsitul anului 1845 la Paris pentru a studia, Rosetti are lagaturi cu tineri romani aflati acolo : Ion Ghica, Nicolae Balcescu, fratii Ion si Dumitru Bratianu, care alcatuiau  Societatea studentilor romani . Societatea , care il avea ca presedinte pe Ion Ghica si secretar pe C.A.Rosetti, intrunea, de fapt, pe cei care aveau sa devina conducatorii miscarii revolutionare de la 1848 din Principatele Dunarii. Tot in 1845, Rosetti si fratii Bratianu sunt primiti in loja masonica  L`Athne des Etrangers , grupare radicala, republicana.

Intors in tara, C.A.Rosetti intreprinde acte care il rup definitiv de clasa boiereasca, angajandu-l pe drumul unei vieti de lupta si, in genere, de privatiuni.

In 1846, impreuna cu E.Winterhalder, prieten din armata, el deschide o tipografie care avea sa joace un rol de prim rang in opera de renastere nationala prin publicarea unor lucrari insuflate de spiritul nou al vremii. Pe langa tipografie functiona si o librarie, apoi un cabinet de citire, care urma sa devina locul de intalnire al tinerilor protestatari.

La 31 august 1847, Rosetti se casatoreste cu Maria Grant, sora secretarului consulului englez la Bucuresti. Din aceasta casatorie se vor naste mai multi copii, dintre care amintim pe Sofia-Libertatea, botezata asa fiindca a vazut lumina zilei chiar in ajunul revolutiei, Mircea , unul dintre primii socialisti romani, Vintila, care va aduce un netagaduit serviciu culturii noastre prin publicarea multora din ineditele tatalui sau.

Anul 1848 il gaseste pe Rosetti in plina activitate pentru pregatirea revolutiei. El intrase in societatea  Fratia , intemeiata in 1843. Intrunirile se tineau la Rosetti acasa, pana cand casa a fost pusa sub supravegherea politiei. Locul de intalnire a devenit apoi casa Golestilor. Comitetul revolutiei era alcatuit din : fratii Balcesti, Bratieni, Golesti, Ion Ghica, Cezar Bolliac si C.A.Rosetti, care era casier. El aduna banii, luand apoi legatura cu nagutatorii atrasi in miscare in vederea cumpararii de arme. Formula era conspirativa. Cand Rosetti scria negutatorului : Dati aducatorului un ghiudem si doi carnati , aceasta insemna  Dati-i bani pentru arme .

Suspectat pentru activitatea sa, Rosetti este arestat, asa incat la 11 iunie, cand izbucneste revolutia la Bucuresti, el se afla in inchisoare. In lista noului guvern inaintata domnitorului Gheorghe Bibescu spre a fi semnata, C.A.Rosetti era desemnat drept sef al Politiei Capitalei. La 13 iunie, cand, dupa abdicarea lui G.Bibescu, se constituie un nou guvern provizoriu, C.A.Rosetti este ales secretar al guvernului, dar la 17 iunie el demisioneaza, dedicandu-se aproape exclusiv activitatii de publicist in slujba revolutiei. El intemeiaza, impreuna cu Winterhalder,  Pruncul roman , gasindu-si in activitatea ziaristica adevarata sa vocatie. El se pronunta ferm pentru abolirea privilegiilor, pentru reforme democratice in domeniul vietii economice, sociale si politice, pentru apararea si pastrarea neatarnarii nationale.

Conceptia generala a lui Rosetti este idealista. Ca si Balcescu, Kogalniceanu, Bolliac, el considera ca romanii au de indeplinit o misiune in lume, ca omul este perfectibil, aceasta fiind vointa divinitatii, dupa cum spunea si Balcescu : Dumnezeu in cer si omenirea pe pamant lucreaza pentru noi. 

Din punct de vedere ideologic, Rosetti era un democrat burghez, dar radical, chiar revolutionar. Si de aceea Rosetti, avand vederi diferite fata de Balcescu, va fi totusi alaturi de acesta in problema impotrivirii armate fata de cotropitorii straini. El va alege calea demna a patriotului care nu abdica de la convingerile sale, adica exilul. Arestat in 1848, el reuseste sa evadeze, ajungand in Franta, unde va ramane timp de 9 ani.

O marturie pretioasa continua sa fie pentru acesti ani  Notele intime , din care se desprinde chipul omului care facea totul pentru a reinnoda firul revolutiei. Rosetti era nemultumit, chiar iritat, ca cei capabili sa duca mai departe actiunea revolutionara : Bratienii, Balcescu, Ghica, chiar el insusi, nu se pun serios pe treaba. El ii reproseaza lui I. Ghica de a fi prea moderat. Este, in schimb, satisfacut cand se reconstituie comitetul revolutionar de la 1848, care stabileste legatura, prin Dumitru Bratianu, cu comitetul democratic european de la Londra.

In 1850, emigrantii de la Paris editeaza revista  Romania viitoare  iar in 1851 apare tot la Paris si apoi la Bruxelles revista  Republica romana . Rosetii scrie cateva lucrari de un deosebit interes :  Apel la oamenii cei liberi , epistola  Domnilor Heliade si Tell ,  Trei epistole catre domnitorul Barbu Stirbei .

Increderea lui Rosetti, desi zdruncinata de izbanda  reactiei  in Franta, prin lovitura de stat a lui Ludovic-Bonaparte, nu-l paraseste si-l indeamna sa intreprinda in 1853-1854 o calatorie spre Constantinopol pentru a incerca sa actioneze mai aproape de tara in imprejurarile conflictului care se profila si care izbucneste, razboiul Crimeii. Expeditia intreprinsa nu duce la nici un rezultat, dar, cu toate acestea, Rosetti nu descurajeaza si trece la organizarea luptei pentru unire in imprejurarile favorabile create de sfarsitul razboiului Crimeii si de Congresul, respectiv Conventia, de la Paris (1856, 1858).

Activitatea lui Rosetti devine si mai pronuntata dupa reintoarcerea sa si a altor exilati in tara, in august 1857, fapt ce a prilejuit emotionante manifestari de simpatie din partea populatiei fata de revolutionarii de la 1848. Imediat dupa intoarcerea in tara, Rosetti editeaza "Romanul", reluand astfel activitatea de la "Pruncul Roman". "Romanul" devine cel mai de seama organ de presa din Principatele Unite pana la aparitia miscarii socialiste. Articolul-program al  Romanului  contureaza principiile de la care publicistul nu a abdicat niciodata : libertate, progres, umanitarism.

Ales deputat in Adunarea ad-hoc din Tara Romaneasca in octombrie 1857, Rosetti aduce o contributie substantiala la adoptarea programului unionist, ulterior unionistii reusind sa patrunda si in adunarea electiva din Bucuresti.

Rosetti saluta cu bucurie alegerea la 5 februarie 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, subliniind ca noul domnitor  a fost unul dintre cei care la 1848 au ridicat stindardul autonomiei si al libertatii principatelor . La 24 ianuarie 1859, cand Cuza este ales domn si in Tara Romaneasca, Rosetti explodeaza in stilul sau caracteristic in exclamatii de entuziasm.  Domnul este intru totul sublim , ii telegrafiaza el lui Ion Bratianu de la Iasi. Acest entuziasm va scadea treptat, pentru ca adunarile aveau o majoritate conservatoare, ostile schimbarilor sociale pe care le cerea Rosetti. Dezamagit oarecum de faptul ca dupa 24 ianuarie puterea nu trecuse in mainile radicalilor, Rosetti accentueaza ca  atata timp cat va fi o rasuflare in pieptul meu, voi lucra pentru patria mea, pentru libertate .

Chemat pentru scurt timp la guvern (in guvernul Nicolae Golescu, mai-iulie 1860), Rosetti ocupa postul de ministru al instructiunii publice si cultelor. A fost singura oara in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza cand Rosetti a facut parte din vreun guvern.

Astfel, unul dintre cei mai vajnici luptatori pentru Unire, un partizan asiduu al democratizarii tarii ramane in afara guvernelor, destul de numeroase din acea perioada, nu are posibilitatea de a-si pune in practica ideile de reforma sociala ce vizau, in primul rand, organizarea democratica a statului.

C.A. Rosetti este numele unui ganditor progresist, al unui ziarist de mare talent, al politicianului intelept, al omului sensibil si ferm, inteligent si activ, de o mare probitate morala si, mai presus de toate, patriot.

BIBLIOGRAFIE :

Adaniloaie, Nicolae -  Unirea de la 1859 si insemnatatea sa istorica 

Rosetti, Constantin Alexandru -  Jurnalul meu 

Pantazi, Radu -  C.A.Rosetti : ganditorul, omul 

Raluca Moga

RISE, AN III, GR. 2