DUMITRU CAPOIANU ( n. 1929)

DUMITRU CAPOIANU ( n

Biografie si creatie

S-a nascut in Bucuresti pe data de 19 octombrie 1929. Studiile muzicale si le-a desavarsit la Conservatorul din Bucuresti unde a avut sansa de a se pregati cu profesorii : Mihail Jora( armonie),Victor Gheorghiu(teorie-solfegiu), Alfred Mendelsohn(contrapunct), Mihail Andricu( compozitie), Theodor Rogalski( orchestratie), Zeno Vancea, Vasile Popovici( istoria muzicii) si Tiberiu Alexandru( folclor). A debutat in cariera artistica ca violonist in orchestra Teatrului National din Bucuresti( 1945- 1947) iar dupa 2 ani a trecut in orchestra Ansamblului C.G.M din Bucuresti( 1947 - 1949). Pasiune sa pentru radiofonie si film il determina sa devina realizator muzical la Studiourile Romfilm si Alexandru Sahia iar mai tarziu maestru de sunet si regizor muzical la Radiodifuziunea Romana ( 1952 - 1954).

In anul 1957, Capoianu a fost distins cu premiul " Palme d'Or" la Festivalul de la Cannes pentru muzica de film "Scurta istorie" din desenul animat in regia lui Ion Popescu - Gopo. Activitatea i-a fost recompensata de-a lungul anilor cu numeroase premii : premiul al II-lea la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova( 1957), Premiul de Stat( 1962), Ordinul Meritul Cultural, cls. a V a(1968) si cls. a III a(1973), Premiul Academiei Romaniei "George Enescu" ( 1977), premiile Uniunii Compozitorilor ( 1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983) si Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor(2001). A dirijat diverse orchestre din Bucuresti si din tara, programul continand in permanenta lucrarile proprii. Alaturi de Theodor Grigoriu, Capoianu beneficiaza de burse oferite de Departamentul de Stat al USA.

A publicat articole in Actualitatea Muzicala, Contemporanul, Saptamana, Romania Literara, Muzica, Tribuna Romaniei, Almanahul Cinema etc. A sustinut diferite conferinte, concerte - lectii, prelegeri, emisiuni de radio si televiziune. A organizat calatorii de studii si documentare in Bulgaria, Austria, URSS, Franta, Germania, SUA, Belgia, Luxemburg, Cehoslovacia, Anglia etc.

Muzica lui Dumitru Capoianu este expresiva, plina de inventivitate si stralucire. Experienta acumulata ca instrumentist in orchestra Teatrului National ii este de un real ajutor in compozitiile sale pentru muzica de scena la piesele Galcevile din Chioggia de C. Goldoni, Doctorul Au- au de Vadim Korestilivoi, Patimile lui Isus de Nicolae Iorga, Harababura de Eugen Ionesco, Ruy- Blas de Victor Hugo, Richard al III-lea de William Shakespeare.

A scris muzica de scena, muzica de teatru ( spectacolul de sunet si lumina "Curtea domneasca" - 1969 ; scena de balet Cosmos - 1970), simfonica si concertanta ( concertul pentru vioara si orchestra; Variatiuni cinematografice; Moto perpetuo pentru vioara sau grup de viori si orchestra, fantezia de jazz "Duelul", suita simfonica de jazz "Fatete"), vocal - simfonica(Cantatele Ca sa faci portretul unei pasari, Pamantul; poemul pentru cor mixt si percutie S-a spart conducta de vise in cer), de camera( cvartet de suflatori, sonata pentru viola si pian, 5 piese pentru vioara si pian etc), corala( Cantecul lutului, Marea, Rugaciune, E vesnica pe lume doar schimbarea) si muzica vocala.

La varsta de 55 de ani compune concertul pentru chitara si orchestra dedicat tatalui sau. In centrul creatiei sale se situeaza muzica de film aceasta aducandu-i si faima internationala de compozitor. A scris muzica la peste 40 de pelicule de toate genurile, de la film pentru copii sau film de animatie pana la lung - metraj( Scurta istorie, Galathea, O poveste ca-n basme, Homo sapiens, Pasi spre luna, Saruta-ma sincer etc), colaborarea cu regizorul Ion Popescu Gopo fiind decisiva pentru impunerea printre maestrii genului.

A mai colaborat si cu regizorii Manole Marcus (Intr-o dimineata), Ion Bostan(Lacul cu nuferi), Mircea Muresan(Partea ta de vina, Purgatoriul), Gheorghe Naghi(Vremea zapezilor, Cine va deschide usa), Dan Pita(August in flacari, serial de televiziune). Acest compozitor nu si-a pierdut niciodata dezinvoltura in piesele abstracte, incadrate in

"muzica noua" precum Trio-ul Arcuri pentru vioara, violoncel si pian, in music-hall( Povestea soldatelului de plumb), in genul vocal-simfonic din care amintim tenta postmoderna a Valsurilor ignobles et pas sentimentales sau in lucrarile pentru chitara.

Elemente stilistice

Dumitru Capoianu reprezinta generatia muzicienilor ce au daruit muzicii contemporane romanesti pagini creatoare de mare valoare care vor ramane cu siguranta in peisajul artistic. De la miniaturile vocale pentru copii la operete si musical-uri pentru cei mici, de la lied pana la cantata si oratoriu, de la jazz si muzica usoara pana la muzica electronica si ambientala fara a minimaliza       formele clasice( trio, cvartet, uvertura, poem simfonic, suita simfonica, suita simfonica, concert instrumental etc.) observam placerea lui Capoianu de a descoperi in fiecare lucrare un element inedit. Abordeaza in lucrarile sale dodecafonismul , jazz-ul simfonic, lucrarile sale caracterizandu-se printr-o ritmica pregnanta.

Intr-o zona expresiva se plaseaza unele din piesele camerale ale lui Capoianu, Cantata Ca sa faci potretul unei pasari, Chemari care a fost compusa in 1977, ideea piesei pornind de la evenimentul din acel an ( cutremurul). Continutul muzical al acestor piese se bazeaza pe diferite tehnici avansate ca formulele melodice de tip Messiaen, armonie atonala pe alocuri seriala, succesiuni sau suprapuneri de cvarte si preferinta pentru rigoarea contrapunctica. Trasaturile dominante ale creatiei sale componistice constau in coloristica dinamicii, in valorificarea filonului de inspiratie romaneasca. Fara a fi lipsita de continut, muzica lui Capoianu prezinta uneori si o fateta paralela creatiei de divertisment, cu alte cuvinte interpretul trebuie sa reconstituie intentiile textului muzical, nelipsind dezinvoltura si flexibilitatea din ambientul expresiv al piesei.

Ceea ce confera personalitate muzicii lui Dumitru Capoianu este stralucirea orchestrala, elementele folcloristice si jazzistice, spontaneitatea inspiratiei.

Habanera pentru vioara si pian

Se inscrie in cadrul miniaturii instrumentale . Dedicata viorii si pianului, lucrarea constituie o imbinare a elementelor de jazz de caf concert cu pasajele de virtuozitate in duble coarde. Piesa debuteaza cu o introducere de 4 masuri in tempo de habanera cantata de pian. Are o forma tripartita ( ABA + Coda).

Sectiunea A ( mas. 5 - 31) propune o melodie asemanatoare cu cea a unei chansonete, profilul melodic al ritmului de habanera fiind sutinut de acorduri de septima, nona, de origine jazzistic. Apar acorduri cu sexta adaugata precum si variatii agogice ( animando, poco rittenuto, poco stringendo), aceste elemente fiind in concordanta cu ideea de muzica de divertisment. A-ul este compus din 3 fraze. Prima fraza debuteaza in Mi major cu un accord cu sexta adaugata si se remarca o oarecare cvadratura de tip clasic , existand o simetrie a motivelor . Cea de-a doua fraza incepe in tonalitatea La major cu un acord cu septima mare, primele 4 masuri se incadreaza in tipar, urmatoarele fiind o amplificare pe alte trepte a pasajului corespunzator din masurile 9 - 12. ultima fraza a sectiunii A debuteaza in tonalitatea Re major cu un acord de sexta.

Sectiunea B ( mas. 32 - 45) este puternic contrastanta fata de A, disonanta fata de sectiunea anterioara poarta amprenta unei cadente instrumentale sustinute de acordurile pianului. Virtuozitatea acestei sectiunii consta in rezolvarea succesiunii pasajelor in duble cat si acordurile de 4 sunete care caracterizeaza aceasta sectiune. E de remarcat ambientul disonant preponderant care confera individualitate acestei partii aflate in contrast cu melodicitatea si armonia sectiunii A.

Revenirea A-ului completeaza forma de lied a piesei ( ABA) dupa care urmeaza o Coda ( mas. 47 - 50). Din punct de vedere al interpretarii revenirea A-ului presupune o diversificare conceptuala a discursului muzical, orice repetare identica devenind stearsa, in consecinta o noua infatisare inspirata a nuantelor, o deplasare subtila a accentelor si o repartizare diferita a variatiilor agogice ( accelerando, rittenuto).

Probleme de tehnica si interpretare

In sectiunea A a piesei Habanera apar momente de cantilena unde se recomanda un sunet expresiv si dulce si un vibrato egal intens in punctele culminante ale frazei. Interpretul trebuie sa tina cont de indicatiile din partitura, la nuante, la variatiile agogice pentru a reda cat mai clar textul muzical.

In sectiunea B apar probleme de tehnica: duble in special sextet cromatice si sextet in glissando, acorduri care cer o tehnica de executie calitativa. Acordurile se lucreaza atat placat cat si arpegiat(harpa) apoi arpegiat cate 2 note fiecare pe un arcus. Pentru intonatia acordurilor se studiaza in felul urmator : primele 2 note auftakt la urmatoarele 2 pentru control, acestea din urma cu coroana. Pentru calitatea notelor duble, se lucreaza intr-un spiccato lejer, fara asperitati, iar pentru intonatie la varf in dtach.