Psihiatru
si psihanalist American
In
anul 1941 a fondat
American institute of psychoanalyse
Karen Horney, printre cele mai cunoscute femei care a activat ca
psihiatru si psihanalist, este americanca de origine germana. S-a nascut la
Hamburg, in 1885 si a studiat la universitatile din Freiburg si Berlin. A
activat pe postul de profesor al Institutului psihanalitic din Berlin in
perioada 1920-1932, cand a emigrat in Statele Unite. Dupa ce a functionat ca
director asociat la Institutului psihanalitic din Chicago pentru 2 ani, a
predat la Institutul psihanalitic din New York intre anii 1934 si 1940. A
devenit decan al Institutului American de Psihanaliza la infiintarea caruia a
ajutat in 1941 si apoi, profesor la Colegiul Medical din New York in 1942.
Horney a fondat scoala psihanalitica neo-freudiana. Delimitandu-se de Freud, ea
asimileaza mai multe concepte proprii psihologiei individuale a lui Alfred
Adler. Dezacordul dintre Horney si Freud a privit problema sexualitatii
feminine, ea punand in discutie notiunea freudiana de pizmuire a penisului.
Respingand teoria dezvoltarii libidinale si teoria nevrozelor de sorginte
freudiana, Horney pune accentul pe factorii culturali si ambientali in
etiologia acestora. Teoria ei se bazeaza pe concluzia conform careia nevrozele
sunt rezultatul conflictelor emotionale provenind din experiente ale copilariei
si apoi tulburari in relatiile interpersonale. Horney a considerat ca
tulburarile sunt mai degraba conditionate, in mare parte, de societatea in care
individul traieste decat doar de instinct asa cum postula Freud. Ea a opinat
asadar pentru importanta fortelor sociale in formarea personalitatii. A adus o
contributie semnificativa teoriei psihanalitice, considerand ca nevrozele nu
sunt generate de conflictele instinctuale, ci de conditiile cultural-specifice
care conduc la tulburarea relatiilor umane. Valorile si standardele culturale
se reflecta in atmosfera de familie in care creste copilul. Horney considera ca
"fregventa cu care anxietatea este generata de impulsurile sexuale este in mare
masura dependenta de existenta unei atitudini culturale fata de sexualitate. A
afirmat ca oamenii manifesta anxietate si alte probleme psihologice datorita
sentimentului izolarii in timpul copilariei si necesitatii neimplinite de
dragoste si respect din partea parintilor. Scopul terapiei, in viziunea ei,
este de a ajuta pacientii sa-si depaseasca anxietatea - condusa de nevoi
nevrotice si sa se apropie de o imagine realista a lor. Horney a activat, in
principal, in campul terapiei si al naturii nevrozelor, pe care le considera de
2 tipuri: nevroze de situatie si nevroze de caracter. Nevrozele de situatie
rezulta din anxietatea provocata de un singur conflict, cum ar fi cel de a face
fata unei decizii dificile. Desi ele pot paraliza temporar individualitatea,
facand imposibila eficienta gandirii si actiunii, astfel de nevroze nu sunt
adanc inradacinate. Nevrozele de
caracter sunt caracterizate de o anxietate si ostilitate de baza rezultate
dintr-o lipsa de iubire si afectiune in copilarie.
Opere
peincipale: The neurotic personality of our time (1937)
New
ways in Psychanalyse (1939)
Self
analyse (1942)
Our inner
conflicts (1945)
Neurosis and human growth (1950)