William Hunter

William Hunter      

In ziua de 26 martie 1555 a fost martirizat William Hunter, un tanar evlavios de nouasprezece ani. Povestea lui ar trebui sa fie un exemplu pentru toti parintii crestini care traiesc un conflict launtric intre sentimentele si convingerile lor, fiindca parintii lui William l-au lasat pe fiul lor sa-si urmeze credinta, chiar daca aceasta a dus la moartea sa.      

Wiliam a fost dat ca ucenic la un tesator de matase din Londra. In primul an de domnie a reginei Maria, parohul sau i-a poruncit sa se impartaseasca la liturghia de Pasti, lucru pe care l-a refuzat. Mesterul sau temandu-se ca el insusi va fi in pericol daca William ramane in casa lui, l-a rugat pe baiat sa se mute inapoi acasa in Brentwood pentru cateva saptamani, lucru pe care el l-a si facut.       

Dupa cinci sau sase saptamani, William a luat o Biblie pe care a gasit-o in capela din Brantwood si a inceput s-o citeasca cu voce tare. A fost intrerupt de parintele Atwell care a intrat in capela. "Doar nu-ti bagi nasul in Biblie?" a intrebat el. "Stii tu sa citesti? Poti tu explica Scriptura?"      

"Eu nu zic ca pot explica Scriptura, doar am gasit-o aici si o citeam ca sa capat mangaiere."       Parintele Atwell i-a raspuns: "N-a fost o viata prea buna de cand Biblia a fost publicata in engleza." "O, nu spune asta! Este cartea lui Dumnezeu din care invatam sa cunoastem ce Ii este pe plac si ce nu Ii place lui Dumnezeu."      

"Si n-am stiut lucrurile astea si inainte?"      

"Nu asa de bine cum stim acum ca avem Biblia la dispozitie. Ma rog s-o avem intotdeauna cu noi" a spus William.      

Parintele Atwell a rabufnit: "Te stiu eu! Esti unul din aceia care nu inghit legile reginei, de aceea ai si plecat din Londra. Daca nu-ti vii in fire, tu si multi alti eretici va veti frige!"      

"Dumnezeu sa-mi dea harul sa cred Cuvantul Sau si sa-I marturisesc Numele, indiferent ce s-ar intampla", a raspuns William.      

Parintele a parasit in graba capela spunand "Eu nu ma pot masura cu tine dar stiu pe cineva care poate, ereticule!"      

William a ramas in capela si a continuat sa citeasca pana cand Atwell s-a intors avandu-l pe el pe vicarul de Southwell. "Cine ti-a dat voie sa citesti si sa explici Biblia?" a intrebat el.      

"Eu nu o explic, domnule, eu doar o citesc ca sa gasesc mangaiere", a raspuns William.      

"Dar de fapt de ce ai nevoie de ea?"      

"O voi citi toata viata. Nu ar trebui sa ii descurajati pe oameni de la citirea Bibliei. Ar trebui sa ii incurajati."      

"Oh, deci vrei tu sa ma inveti ce trebuie sa fac? Esti un eretic!" a murmurat vicarul.       

"Eu nu sunt un eretic doar pentru ca vorbesc adevarul."      

Schimbul de cuvinte a continuat cu privire la sacramentul impartasaniei, cu privire la care William si-a explicat punctul de vedere. Acuzat ca este eretic, el a raspuns: "As vrea sa fim pusi pe rug amandoi, ca sa dovedim care din noi si-ar apara mai mult timp credinta. Eu cred ca ati abjura primul."      

"O sa avem noi grija de asta!" a exclamat vicarul plecand sa-l parasca pe baiat. El s-a dus drept la Master Brown, care l-a chemat pe tatal baiatului si pe politistul local si a cerut ca domnul Hunter sa mearga sa-si caute fiul, caci in mod intelept William a parasit orasul dupa disputa sa cu vicarul. Domnul Hunter a calarit timp de vreo doua sau trei zile, ca sa-i faca pe plac lui Brown si tocmai se gandea sa se intoarca si sa spuna ca nu l-a gasit pe baiat, cand brusc a dat de el. Hunter si-a sfatuit fiul sa se ascunda in timp ce el va merge inapoi si va spune ca nu l-a putut gasi.      

"Nu tata, ma voi duce acasa cu tine ca sa nu ai necazuri" a zis William. Imediat ce au ajuns acasa, William a fost arestat si dus inaintea lui Brown care s-a certat cu el referitor la transsubstantiere. William a fost atat de ferm in credinta sa incat l-a maniat pe Brown si acesta l-a trimis la episcopul Bonner in Londra.      

William a fost pus in obezi pentru doua zile si i s-a dat doar o coaja de paine neagra si o cana cu apa inainte ca sa se apere inaintea episcopului. Vazand ca nu ajunge nicaieri cu baiatul, Bonner a poruncit ca William sa fie inchis in temnita cu atat de multe lanturi cate poate duce.       

"Cati ani ai?" l-a intrebat el pe William.      

"Nouasprezece."      

"Ei bine vei fi ars pe rug inainte sa apuci douazeci daca o tii tot asa!"      

William a mai petrecut noua luni in inchisoare, timp in care a aparut de sase ori inaintea episcopului, inclusiv ocazia in care a fost condamnat, pe 9 februarie. In acea zi episcopul i-a facut lui William oferta finala: "Daca retractezi, te voi elibera si iti voi da patruzeci de lire sterline ca sa pornesti o afacere. Ori am sa te fac ispravnicul casei mele. Imi place de tine, esti destept si o sa iti port de grija daca retractezi."      

William i-a raspuns: "Multumesc, dar daca nu ma puteti face sa ma razgandesc folosind Scriptura, nici eu nu ma pot intoarce de la Dumnezeu de dragul lumii. Eu socotesc toate lucrurile lumesti ca niste pierderi, ca niste gunoaie in comparatie cu dragostea lui Hristos!"      

"Daca mori cu credinta aceasta, vei fi condamnat pe vecie" i-a raspuns episcopul.      

"Dumnezeu judeca in mod drept, socotindu-i drepti pe cei pe care oamenii ii condamna pe nedrept" si-a mentinut William parerea.      

William a fost trimis inapoi la inchisoarea Newgate pentru inca o luna, apoi a fost dus acasa la Brentwood pentru a fi ars pe rug. Cand parintii sai l-au putut vizita acolo, l-au incurajat sa ramana credincios, spunand ca sunt mandri sa aiba un fiu care este dornic sa moara de dragul lui Hristos.      

La rug, William i-a rugat pe oameni sa se roage pentru el. Master Brown i-a ranjit: "Sa ma rog pentru tine? Nu m-as ruga mai mult pentru tine decat m-as ruga pentru un caine!"      

"Eu te iert."      

"Nu ti-am cerut iertarea!" a strigat Brown.      

Vazand ca se apropie un preot cu o Biblie, William a strigat: "Dispari, proroc mincinos! Paziti-va de ei, oameni buni, nu luati parte la pacatele lor."      

"Asa cum o sa arzi aici, asa vei arde si in iad" a raspuns preotul.      

"Minti, proroc mincinos! Pleaca de aici!" a strigat William.      

Cineva din multime a spus "Ma rog ca Dumnezeu sa Se indure de sufletul lui!" si ceilalti au raspuns "Amin, amin."      

Cand focul a fost aprins, William si-a dat psaltirea la fratele sau, care i-a spus: "William, gandeste-te la suferinta sfanta a lui Hristos si nu te teme de moarte."      

"Nu ma tem." William si-a ridicat mainile catre cer si a zis "Doamne, Doamne, Doamne, primeste sufletul meu." Lasandu-si capul sa cada in fum, William Hunter si-a dat viata pentru adevar, pecetluindu-l cu propriul sange spre slava lui Dumnezeu.