Marcus Tullius Cicero

Marcus Tullius Cicero

A jucat un rol important in perioada de sfarsit a Republicii romane. Activitatea sa literara si politico-sociala s-a concretizat in domenii atat de numeroase, incat Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profunda influenta asupra literaturii latine si s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decat Seneca si Augustin.

Viata

Cicero s-a nascut la Arpinum in Latium in data de 3 ianuarie 106 a.Chr., intr-o familie de cavaleri si notabili municipali. Dupa ce a urmat cursurile scolare obisnuite la Arpinum, Cicero este dus la Roma de catre tatal sau, pe cand avea 17 ani, iar in 88 i.Hr. asculta expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii si elev al lui Carneade. A debutat ca orator si avocat in 81 i.Hr. Pentru a-si desavarsi formatia intelectuala, audiaza la Atena prelegerile filosofilor, iar in insula Rhodos devine elevul oratorului Molon. Incepe o cariera senatoriala si se angajeaza in viata politica. In 76 i.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. In iulie 64 i.Hr. este ales consul pentru anul 63 i.Hr. In timpul consulatului sau, Cicero descopera asa numita conjuratie a lui Catilina. El va ordona arestarea si executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemultumirea partidei popularilor in frunte cu Caesar, care-l va urmari cu inversunare. Dupa 60 i.Hr., orientarea politica si existenta lui Cicero intra intr-o adanca criza. Incepand din martie 58 i.Hr., petrece mai mult de un an de exil in Grecia; este o perioada foarte dificila pentru el. Dupa ce, in 51-50 i.Hr., fusese proconsul in Cilicia, Cicero a incercat in van sa-i reconcilieze intre ei pe Caesar si Pompeius, aflati acum in conflict. In cele din urma trece de partea lui Pompeius si a optimatilor republicani, insa dupa infrangerea acestora, se afla printre primii care se intorc in Italia si obtin iertarea din partea lui Caesar. Dupa asasinarea lui Caesar, in care se prea poate sa fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid seful republicanilor, sperand intr-o instaurare a republicii, lucru care atunci era imposibil. A incercat sa-l manipuleze pe tanarul Octavianus (viitorul imparat Augustus, 27 i.Hr.-14 d.Hr.) impotriva lui Marcus Antonius, pe care il considera cel mai primejdios dusman al republicii, insa fara succes. In 7 decembrie 43 i.Hr. a fost ucis chiar de catre oamenii lui Marcus Antonius.

Opera

Cicero a alcatuit o opera imensa. Se pot distinge in primul rand discursurile ciceroniene in numar de 58, care reprezinta o fericita armonizare intre talentul nativ, (ingenium), cultura vasta (doctrina) si practica forului (usus forensis). Discursurile acopera o perioada de 38 de ani (81-43 i. Hr.) de activitate retorica pusa in slujba cetateanului si a cetatii, 'de la interesul sau nevoia carora niciodata nu m-au sustras odihna, placerea sau somnul' (Pro Archia poeta, VI, 12). Intre aceste discursuri se disting : In Verrem (Impotriva lui Verres) - o serie de sapte discursuri tinute in 70 i.Hr. impotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei (73-70 i.Hr.), care era acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave si malversatiuni in timpul guvernarii Siciliei; se remarca de asemenea In Catilinam (Impotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuvantari ciceroniene pronuntate impotriva lui L. Sergius Catilina, dupa descoperirea conspiratiei acestuia impotriva republicii; celebre sunt si cele 14 discursuri pronuntate impotriva lui Marcus Antonius, In Marcum Antonium, care dorea sa urmeze politica lui Caesar.

Cicero s-a remarcat si ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre parintii oratoriei antice. In tratatele sale, el face o incursiune in istoria oratoriei antice si o analiza a principalelor curente retorice care aveau adepti in epoca sa (aticismul si asianismul), dezbatand problema formarii oratorului si a functiei sale in societate; oratorul ideal (orator summus et perfectus) este, in conceptia lui, prototipul omului si cetateanului desavarsit, o personalitate complexa. El isi materializeaza ideile in tratate numeroase, dintre care sunt demne de amintit: De oratore libri tres (Trei carti despre orator) - tratat alcatuit in 55 i. Hr., dedicat lui Quintus, fratele sau si redactat sub forma unui dialog intre celebritatile forului roman Crassus si Marcus Antonius (omonim al generalului); Partitiones oratoriae (Diviziunea partilor artei elocintei) alcatuit in 54 i.Hr., un adevarat manual de retorica in forma dialogala intre Cicero-tatal si fiul sau Marcus; deosebit de valoroase sunt si alte doua lucrari ca Brutus, scris in 46 i.Hr., in care Cicero isi proclama idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor scolilor retorice, opunandu-se curentului aticist, prea simplu si sobru, care aparuse la Roma intre 51-50 i.Hr. si tratatul Orator, unde Cicero isi apara din nou idealul sau retoric moderat, amenintat de influenta crescanda a aticismului. Cicero are, de asemenea, o deosebita pasiune pentru filosofie, insuflata, dupa propria-i marturie, de reprezentantii principalelor doctrine din acea vreme (epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care ii audiase la Roma sau in Grecia, cu unii dintre ei pastrand relatii chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus si Posidonius, academicienii Philon si Antiochos).

Cicero se va dedica intru totul filosofiei dupa anul 56 i.Hr., cand, dezamagit de situatia politica, cauta un rost al existentei sale in scris, propunandu-si sa dea Romei o literatura filosofica proprie, in masura sa o elibereze de sub tutela spirituala a Greciei. Opera sa filosofica, chiar daca nu reprezinta un corpus doctrinar, trebuie apreciata pentru adaptarea modelelor filosofiei grecesti la spiritualitatea si mentalitatea romana si, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea caruia Cicero are un merit incontestabil. Dintre lucrarile sale cu caracter filosofic, merita mentionate: De republica (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare si a calitatilor conducatorului ideal; De legibus (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislatiei si a tipului ideal de constitutie; De natura deorum (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existentei si esentei divinitatii; De divinatione (Despre divinatie) - abordand tema divinatiei ca har si arta a prezicerii viitorului; si in sfarsit De fato (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului.

Cicero are si o vasta corespondenta (peste 800 de scrisori) scrisa intre anii 68 si 43 i.Hr., care este in acelasi timp un dosar intim al scriitorului si o adevarata fresca a vietii Romei din vremea sa. Omul Cicero ni se descopera aici cu o surprinzatoare sinceritate prin atitudinile politice si civice, prin viata zilnica din for sau din familie.