Marie Curie - Greutatile copilariei si adolescentei

Marie Curie

      Maria Sklodowska (Marie Curie de mai tarziu) , s-a nascut la 7 noiembrie 1867, la Varsovia. Pe atunci Polonia era dezmembrata, impartita de trei imperii: Germania, Rusia si Austria.  Tatal, Wladyslaw Sklodowski, era profesor de matematica si de fizica, iar mama, directoare unui mic pension de fete.

1. Greutatile copilariei si adolescentei

        Aceste perioade din viata Mariei (alintata Mania) au fost pline de tristete. Mama sa avea sa moara de tuberculoza in   1878, pe cand copila avea doar 10 ani.  Copilaria ei si a fratilor ei avea sa fie nelipsita de nesfarsite griji materiale. Amprenta    cea mai puternica a fost lasata din  cauza asupririi nationale, la scoli nepermitandu-se predarea limbii poloneze.
       In 1883, Marie isi termina studiile secundare, obtinand medalie de aur, dar nu are posibilitatea sa se inscrie la   universitate.
        Din 1884 pana in 1891 va lucra ca guvernanta si invatatoare in diverse familii de boierasi din provincie. In 1886, aflata      in  localitatea Szczuki, Manie are ocazia de a aplica ideile sale progresiste, creand in secret un curs de limba poloneza  pentru copiii  analfabeti ai taranilor.
       La 19 ani va fi cuprinsa in mrejele iubirii, dorind a se casatori cu tanarul Casimir, fiul cel mare al familiei unde lucra ca  guvernanta. Parintii lui Casimir plini de prejudecati se opun, dorind pentru fiul lor "o partida bogata". Desi Mania era   deosebita de celelalte fete, stia sa danseze minunat, sa joace sah, sa vasleasca, sa patineze, crea versuri cu aceeasi usurinta cu   care calarea, era spirituala si bine crescuta, tanarul nu da dovada de caracter, se teme de parinti si isi marturiseste ezitarile. Cu toate acestea, Mania nu renunta la slujba bine platita din casa familiei lui Casimir, intru-cat o intretinea pe sora sa,  Bronia, la Facultatea de Medicina din Paris si economisea pentru propriile studii.

  2. Implinirea visului

      Studiile universitare in Polonia erau interzise fetelor de catre biserica catolica, iar tarismul ingradea orice manifestare de   ordin national. Visul Maniei era sa fie studenta la Sorbona.
       In toamna anului 1891 se deschide un nou capitol din viata Mariei Sklodowska. Dupa ani de munca, reuseste, la 24 de ani  sa-si cumpere un bilet de tren Varsovia - Paris, calatorind intr-un vagon de clasa a patra, ghemuita pe un scaun pliant luat de  acasa.
       Cu teama, dar si plina de speranta, tanara se indreapta spre metropola civilizatiei, Parisul, de unde Bronia o chema cu  insistenta la studii.
       Cursurile se deschid la 3 noiembrie 1891 pentru Mania, devenita acum Marie Sklodowska. Se va afla intotdeauna la   cursul de fizica. O perioada de timp o va dedica acoperirii golurilor in limba franceza, matematica si fizica. Ca profesori ii va  avea pe Gabriel Lippman, fizician laureat al premiului Nobel, pe Perrin, de asemenea laureat al premiului Nobel  pentru fizica   si pe celebrul matematician Appell.Marie se va muta in cartierul latin, fiind nevoita sa traiasca cu 3 franci pe zi, nu de putine ori lesinand din pricina subnutritiei.  Cu rabdare, isi atinge scopurile: in 1893 este admisa prima la " licenta in stiinte fizice", iar in 1894, a doua la " licenta in stiinte matematice".
      In 1893, ramasa fara nici o posibilitate financiara, va fi ajutata de o compatrioata, Dydynska, va obtine "Bursa   Alexandrowitch ", destinata studentilor merituosi care studiaza in strainatate. Cativa ani mai tarziu va inapoia suma secretarului   Fundatiei Alexandrowitch, cu totul surprins de aceasta restituire fara precedent. Datorita bursei va putea scapa de griji   cincisprezece luni.
 
  3. Alaturi de Pierre Curie

      Fiind obsedata de invatatura Marie nu are timp sa se ingrijeasca si de gospodarie, spre deosebire de Bronia. In colonia  poloneza se spune ca "domnisoara Stlodowska nu stie din ce se face supa". Marie a mai exclus dragostea si casatoria din  programul vietii sale.

      In 1894, societatea pentru incurajarea industriei nationale, din Paris, a contractat cu Marie un studiu asupra proprietatilor  magnetice a diverse oteluri. Profesorul Towalski o sfatuieste sa foloseasca laboratorul unui tanar savant francez, Pierre Curie. Pierre Curie, legat trup si suflet de cercetarile sale stiintifice, nu s-a casatorit cu nici una din fetele obisnuite pe care le-a  intalnit. Isi nota in jurnal: "Femeile de geniu sunt rare". Dar, iata ca tanarul fizician francez de 35 de ani incepe sa nutreasca o simpatie speciala pentru Marie, in varsta acum de 27 de ani. Numele lui Pierre Curie va ramane cunoscut prin descoperirea   "punctului Curie" (temperatura la care corpurile feromagnetice devin paramagnetice). In 1880 descopera piezoelecticitatea.  Cat va trai, el nu va fi apreciat la adevarata sa valoare in Franta. Cedand insistentelor lui Pierre, Marie va accepta cererea lui Pierre. Astfel, la 26 iulie 1895 devine Marie   Curie - Stlodowska. Doi ani mai tarziu, in 1897 se naste Irne, viitoarea savanta Irne Joliot - Curie, care, impreuna cu sotul    sau, Frdric Joliot va obtine Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivitatii artificiale.
        In 1904 se naste a doua fiica, Eve, viitoarea ziarista, scriitoare, pianista, autoare a unei biografii a mamei sale.

 4. Savanta Marie Curie - descoperirea radiului

       La finalul anului 1897 bilantul activitatii Mariei Curie se prezinta astfel: doua licente, concursul de agregatie pentru  invatamantul secundar, un studiu asupra magnetizarii otelurilor calite.
       Etapa urmatoare a carierei sale este doctoratul. In ultimii ani ai secolului al XIX-lea studiul descarcarii electrice in gazele  rarefiate a dus la observarea unor fenomene de fosforescenta si de radiatii noi: razele catodice si razele Retgen (sau razele X). Henri Becquerel studia fosforescenta sarurilor de uraniu. De unde poate proveni energia minima, degajata in mod constant de compusii uraniului, sub forma de radiatii ? Care e natura acestor radiatii ? Iata o celebra tema de doctorat.
       Scoala de fizica ii pune la dispozitie o biata incapere, dotata cu instalatii create de sotul sau. Marie Curie va demonstra ca misterioasa radiatie este o proprietate atomica, existand posibilitatea ca si alt corp, sa aiba aceasta putere. Compusii unui alt corp, toriul, emit acelasi gen de raze.
      Marie denumeste fenomenul "radioactivitate", iar corpurile cu aceasta proprietate se numesc radio elemente. Examinand unele minerale, constata o radioactivitate excesiva, aceasta continand o substanta mult mai puternica, un element chimic necunoscut.
      Pierre a urmarit cu interes progresele sotiei sale, alaturandu-si eforturile spre a gasi noua substanta.
      Din mai 1898 incepe o colaborare fructuoasa a celor doi soti, care va dura 8 ani si va fi distrusa de un accident tragic.

      Impreuna vor descoperi existenta a doua corpuri noi, distincte.
      In iulie 1898 anunta in "Coruptes rendus" descoperirea primei substante extrase din pehblenda, (un minereu de uraniu)   devenita poloniu (potrivit tarii de origine).
      La 26 decembrie 1898, sotii Curie anunta in sedinta Academiei de Stiinte din Paris, descoperirea celei de-a doua  substante, denumita radiu. Scopul imediat este de a obtine poloniu si radiu in stare pura. Guvernul austriac le ofera sotilor  Curie o tona de pehblenda. In 1902, Marie reuseste sa prepare un decigram de radiu pur si face o prima determinare a  greutatii  atomice: 255. Radiul exista oficial.
     Bugetul familiei se echilibreaza de abia in 1900, cand Pierre este numit in invatamantul universitar in cadrul unei scoli ce  apartinea de Sorbona, iar Marie e numita profesoara la Scoala normala pentru fete, de la Svres.

     Din 1899 pana in 1904, sotii Curie publica impreuna sau separat 32 de comunicari stiintifice.
     Radioactivitatea cucereste rapid cercurile stiintifice din toata lumea. In 1903, doi savanti englezi demonstreaza ca radiul  degaja continuu o mica cantitate dintr-un gaz, heliul. Este primul exemplu cunoscut al unei transformari de atomi.

     Miraculosul radiu putea fi confundat cu sarea, dar radiatia este de doua milioane de ori mai puternica decat cea a uraniului.

    Radiatiile pot fi oprite doar de un ecran gros de plumb.
     Radiul se va dovedi util in medicina. Radioterapia distruge celule bolnave si vindeca anumite forme de cancer si a capatat  numele de Curieterapie. Sotii Curie au convenit sa nu-si breveteze tehnica obtinerii radiului, desi acest lucru le-ar fi putut     aduce imense castiguri materiale. Ar fi fost, dupa ei, contrar spiritului stiintific. Einstein afirma dupa moartea savantei:   "Doamna Curie e singura dintre  toate fiintele celebre pe care gloria n-a reusit sa o corupa'.

      La 25 iunie 1903, cea care a declansat in 1897 toata aceasta efervescenta, Marie Curie, isi sustine teza de doctorat la  Sorbona. Titlul tezei de doctorat: "Cercetari asupra substantelor radioactive". Mentiunea: foarte onorabil, cu felicitarile juriului.  La 10 decembrie in 1903, Academia de Stiinte din Stockholm anunta atribuirea premiului Nobel pentru Fizica jumatate lui  Henri Becquerel si jumatate sotilor Curie, pentru descoperirile referitoare la radioactivitate.

      In 1905, Pierre tine o conferinta publica in legatura cu lucrarea premiata, atragand atentia asupra pericolului radiului daca  acesta incape pe maini criminale.

      Colaborarea, viata de cuplu a celor doi soti Curie este intrerupta la 19 aprilie 1906, cand Pierre aluneca sub roata unui camion greoi si moare.

       Marie isi gaseste refugiul in munca neintrerupta in laborator. Ea este singura in masura sa succeada sotului sau la catedra  de fizica din Sorbona. Dupa ce, la 13 mai 1906 Mari devine prima femeie careia ii este incredintat un post in invatamantul  superior francez ("charge de cours"-profesor netitular), doi ani mai tarziu va fi "profesor titular" la Sorbona, predand singurul   curs de radioactivitate din lume.

        In plina glorie, aleasa membra a numeroase academii straine, "doctor honoris causa", Marie Curie va ceda staruintelor     colegilor de a candida pentru un fotoliu la Academia de Stiinte in 1911. Savantei i-a lipsit un singur vot. Mai tarziu nici fiica    sa,  Irne nu  va fi aleasa membra, desi a candidat de doua ori.

        Invechitele traditii vor fi invinse in 1962, cand fiziciana Perey (eleva Mariei), descoperitoarea elementului chimic francium,  va fi aleasa in calitate de membru corespondent.
        In 1911 Marie e laureata a Premiului Nobel pentru Chimie. Nici un alt laureat nu a fost distins de doua ori cu aceasta   inalta  recompensa stiintifica.

Marie si Pierre Curie sunt un exemplu de oameni de stiinta care cu abnegatie au pus toata stiinta si munca lor in slujba progresului omenirii. Perfect constient de pericolul ce l-ar fi reprezentat folosirea radioactivitatii in detrimentul comunitatii, Pierre Curie socotea cu optimism ca   11721nuh39yvj5i : "Noile descoperiri vor aduce omenirii mai mult bine decat rau", fiind ferm convins ca aceasta nu depinde decat de oameni si de modul in care vor fi utilizate toate aceste descoperiri.Experienta facuta de Rutheford prin care obtinuse prima transmutatie artificiala a fost atat de senzationala incat multi fizicieni din toate tarile s-au preocupat de aceasta problema, folosind particulele alfa ca proiectile, cu care bombardau atomii diverselor elemente chimice. Urmarind mai departe aceste experiente, doi fizicieni francezi, Frederic Joliot-Curie si sotia sa Irene studiau efectul particulelor alfa emise de poloniul radioactiv asupra unor elemente chimice. Ei pastrau intr-un vas de aluminiu, sarea de poloniu pe care o foloseau. Se stie ca aluminiul retine cu usurinta particulele alfa, totusi au observat ca in afara vasului existau radiatii care influentau aparatele de masura pe care le foloseau. Analizand radiatiile acestea, sotii Joliot-Curie au constatat ca ele sunt compuse din neutroni si pozitroni(electroni pozitivi). In cazul in care din cutia de aluminiu se scotea sarea de poloniu, desi sursa de radiatii alfa, emisia de neutroni inceta, cutia de aluminiu emitea in continuare pozitroni. Studierea fenomenului a aratat ca prin bombardarea nucleului de aluminiu cu particule alfa, acesta absoarbe doi protoni si doi neutroni, un neutron fiind expulzat. Se formeaza un nucleu al carui element care are deci doi protoni si un neutron mai mult decat cel al aluminiului   11721nuh39yvj5i : un nucleu de fosfor cu masa 30 si sarcina 15. Energia acestui nucleu fiind prea mare, el este instabil si emite particule pozitive, trecand cu timpul in elementul siliciu radioactiv cu masa 30 si sarcina 14.Dupa obtinerea de catre Joliot-Curie a primului element radioactiv artificial, siliciul 30, ceea ce a constituit descoperirea radioactivitatii artificiale, a urmat prepararea de catre diversi cercetatori a unei serii intregi de radioizotopi artificiali, astazi fiind cunoscuti radioizotopi aproape ai tuturor elementelor chimice.O particularitate a nucleelor unor izotopi radioactivi artificiali o constituie un fenomen care a parut curios la inceput. In loc sa se observe o emisie gama la unele nuclee cu exces de energie, se observa o emisie de electroni insotita de o radiatie roentgen. Fenomenul a fost cercetat si explicat prin aceea ca, la unele nuclee mai grele ce se formeaza, energia excedentara, in loc sa fie emisa ca radiatii gama, este transmisa unui electron din primul strat, ce este proiectat in afara atomului. In urma acestui fapt, straturile de electroni se rearanjeaza, dand nastere radiatiei roengen. Fenomenul este cunoscut su denumirea de conversie interna.

Radioactivitatea naturala

Asa cum s-a aratat, procesul de dezintegrare radioactiva a fost pus in evidenta mai intai la elementele naturale radioactive.Radioactivitatea naturala a fost definitiv stabilita la toate elementele care au Z>83. Acestea apartin unei serii de elemente radioactive care formeaza o familie radioactiva. Una dintre aceste serii este aceea a uraniului in care capul seriei este ²³⁸U.O alta serie radioactiva naturala este aceea a toriului, care are capul sriei ²³⁸Th(1.39*10¹⁰ani) si este cunoscuta ca satisfacand o relatie de tip 4n. Produsul final satbil este ²⁰⁸Pb.O a-3-a serie are ca element initial parinte ²³⁸U(7.1*10⁸ani)si, dupa o serie de transmutatii successive ca in cazurile precedente, se determina cu izotopul stabil al plumbului ²⁰⁷Pb. Aceasta serie satiface relatia 4n+3.In cadrul celor trei serii radioactive exista asemanari interesante. Fiecare are cate un descendent, gazul radioactiv(emanatia)   11721nuh39yvj5i :radon, thoron,actinon. Descendentii gazosi radioactivi au permis stabilirea celorlalti membrii ai seriei.O data cu perfectionarea mijloacelor de detectie a radiatiilor, s-au gasit si alte radioactivitati naturale, fara sa mai apara insa ultimele serii ca in cazurile anterioare.In ultima alternativa, elementele radioactive naturale formeaza o singura transmutatie prin care izotopul radioactiv se dezactiveaza la un nucleu instabil.Printre izotopii radioactivi ai elementelor care se gasesc in natura amintim   11721nuh39yvj5i :⁴⁰K(0.012%   11721nuh39yvj5i ; 1.2*10⁹, beta   11721nuh39yvj5i ; CE)

Rb(27.8%; 6.2*10¹⁰ani; beta)

Sm(15.1%; 1.3*10¹¹ani;alfa)

In(95.8%; 6.0*10¹⁴ani; beta)

Pt(0.012%   11721nuh39yvj5i ;10¹²ani; alfa)

In paranteza s-a notat abundenta in %(continutul de izotop in element al sau), timpul si emisia(captura electronica,K).Numarul elementelor radioactive naturale este mult mai mare, insa descoperirea lor este lenta datorita aparaturii de detectie cu capacitati reduse.

Radioactivitatea artificiala

Pana in 1934 numai elementele radioactive naturale erau cunoscute, insa in anul 1934, Irene si Frederic Joliot au aratat ca aluminiul si magneziul pot deveni radioactive daca sunt bombardate cu particule alfa de la poloniu. Dupa aceasta descoperire, a radioactivitatii induse pe o cale artificiala, s-a pus problema utilizarii unor resurse de particule alfa mai energice tinand seama de bariera de potential a nucleelor. Astfel s-au construit acceleratoarele. Dupa descoperirea neutronului, s-a stabilit eficacitatea deosebita a acestuia(in special a neutronului lent) de a produce izotopi radioactivi, respectiv radioactiviatatea artificiala. Neutronul prezinta avantajul ca nu are sarcina, deci poate sa patrunda cu usurinta in nucleul tinta. O data cu folosirea surselor de neutroni ca particule bombardante, numarul izotopilor radioactivi obtinuti pe cale artificiala a crescut enorm(la 36)Actualmente, radioactivaitatea artificiala, respectiv izotopii radioactivi sunt produsi prin bombardarea cu particule cu sarcina, obtinute cu ajutorul acceleratoarelor la energii convenabile, sau cu neutroni, de cele mai multe ori in reactorul nuclear. Acesta din urma este sursa principala de izotopi radioactivi. I ambele cazuri, izotopul radioactiv este produs printr-o reactie nucleara. Radiatia artificiala este folosita in multe ramuri ale activitatii omenesti. De exemplu, in industrie este folosita pentru controlul proceselor si a calitatii produselor, iar in scop de studiu, este folosita in institute de cercetare si invatamant superior.

Dezintegrarea nucleelor

Dupa ce Becquerel face observatia ca sarurile de uraniu emit o radiatie invizibila care trece prin hartie, lemn, sticla etc., iar mai apoi innegreste hartia fotografica, urmeaza descoperirea radioactivitatii, sotii Curie observand o comportare similara la saruri ale toriului. Ei separa radiul din U₃O₈. Proprietatile radiatiilor emise sunt studiate de Rutheford, Curie, Bragg, iar mai tarziu, prin separari chimice, se stabileste si comportarea izotopilor rezultati. Astfel s-a ajuns la definitivarea unei teorii privind radioactivitatea unor izotopi ai uraniului si toriului, ai descendentilor acestora, care de asemenea sunt produse radioactive, adica emit si ele radiatii, fie ele de natura corpusculara(alfa, beta), fie de natura electromagnetica(gama). Totodata Soddy emite legea de deplasare prin care se prevede descendentul rezultat in urma emisiei unei radiatii nucleare.Studiile respective au relevat ca radiatia emisa are ca origine nucleul atomului si ca in urma dezactivarii, nucleul isi schimba continutul energetic trecand de pe un nivel energetic superior pe altul inferior.Ca o concluzie a celor enuntate se poate spune ca, prin dezintegrare, nucleul initila va trece in alt nucleu(adica emite radiatii corpusculare) sau daca trece in izometrul sau se va afla pe un nivel energetic inferior.Procesul prin care se face aceasta dezactivare se numeste dezintegrare radioactiva, radioactivitatea fiind proprietatea unor nuclee de a emite radiatii nucleare.Felul in care are loc acesta dezintegrare variaza de la un izotop la altul. Astfel s-a observat ca unii izotopi proaspat separati pe cale chimica se dezintegreaza foarte repede(²³⁴Pa), iar dupa cca. 10 minute nu se mai poate decela radioactivitate, in timp ce ²³⁸U, cu o viteza de dezintegrare mult mai mica, practic isi mentine greutatea.Studierea fenomenului in sine a dus la concluzia ca procesul de dezintegrare se supune calculului probabilitatilor.Fiecare nucleu are o viata a sa si deci o probabilitate de a se dezintegra. Aceasta probabilitate nu depinde de modul in care a aparut nucleul si nici nu poate fi influentata in prezent de orice mijloc s-ar folosi(presiune, temperatura, reactiv chimic etc). Singurul factor care-l influenteaza este timpul. Se poate astfel atribui o constanta de dezintegrare care indica numarul de nuclee dezintegrate in unitatea de timp.

Aplicatii ale radiatiilor nucleare

Prin producerea unei explozii, cu ajutorul unui exploziv obisnuit, situat la capetele unui cilindru de otel, doua bucati de plutoniu 239 sunt puse in contact, realizandu-se astfel masa critca. In acest moment, reactia de fisiune in lant se produce cu degajare de energie si imprastiere de reziduuri radioactive. Efectul unui astfel de bombardament ce ontine circa 100kg de plutoniu 239 este echivalent cu cel al unei bombe ce ar contine 20.000 de tone de exploziv obisnuit(trinitrotoluen). Sunt cunoscute nenorocirile ce le-au produs cele doua bombe atomice aruncate asupra Japoniei in ultimul razboi mondial, cand circa 340.000 de oameni au pierit la Hiroshima si Nagasaki, iar alti 200.000 au fost raniti.In biologie, energia radiatiilor nucleare sta la baza unor metode pentru marirea productivitatii la plante si microorganisme, prin modificari ale caracterelor specifice de crestere, reproductie si altele ale speciei respective.Se foloseste astazi industrial metoda mutatiei genetice prin iradiere pentru marirea randamentului de penicilina si streptomicina, produse de ciupercile numite penicilium si streptomices. Metoda consta in iradierea sporilor acestor ciuperci cu radiatii gama pana la distrugerea aproape totala a lor. Cei ramasi activi sunt insamantati pe un mediu de crestere, obtinandu-se spori mai rezistenti si mai activi ce produc o cantitate mai mare de antibiotice. Repetandu-se operatia de mai multe ori, rezulta spori cu o productivitate de cateva ori mai mare decat a celor initiali.Radiatiile gama se folosesc si ca agent sterilizator. Sunt in curs de a intra in functiune instalatii de conservare a alimentelor, bazate pe acelasi principiu ca cel descris mai sus(prin distrugerea microrganismelor daunatoare).

In clinici si spitale radiatiile sunt folosite:

- la radiografii;

- in scop terapeutic;

- in scopuri de investigatie.

La radiografii se folosesc, in special, radiatiile X (Rontgen). O radiografie a toracelui va transfera plamanului un echivalent al dozei de 20 mSvIn scop terapeutic se utilizeaza iradierea pentru distrugerea tesuturilor tumorale maligne. Frecvent folosite sunt radiatiile X de mare energie sau radiatule gama date de sursele Cobalt-60. In scopuri de investigatie se utilizeaza administrarea de radionuclizi cu timpi scurti de injumatatire. Dupa administrare, se realizeaza tomografierea (radiografii ale structurilor dintr-un singur plan de profunzime), in special a plamanilor, oaselor si creierului.

5. Invidia

      "O mare descoperire, doua premii Nobel atrag admiratia multora, dar si animozitatea multor altora", afirma fiica sa Eve   Curie. O penibila si violenta campanie este declansata impotriva Mariei, reprosandui-se acordarea numelui de poloniu   elementului descoperit in Franta.
       Acum in varsta de 44 de ani, obosita de o munca zdrobitoare, fusese adusa in pragul sinuciderii, paradind-o fortele fizice,  doborata de o boala grava.
        De cate ori i se va refuza un titlu, o onoare, va fi invocata originea "straina".
        In schimb cand i se vor aduce onoruri stiintifice, cand e sarbatorita in alta tara, devine "ambasadoarea Frantei", "o glorie  nationala".

Starea sanatatii Mariei se va ameliora si va conduce laboratorul de radioactivitate al Insului de Radiu de la Paris,  unde va lucra si savanta romanca Stefania Maracineanu.

 
6. Munca continua

       In timpul primului razboi mondial, pentru a veni in ajutorul nenumaratilor ranitii din spitalele lipsite de instalatii radiologice,   Marie creeaza primul vehicul radiologic mobil.

       Dupa razboi, Marie se reintoarce la munca stiintifica, intrerupta de vacante estivale la Zarcoust, de o calatorie triumfala in  SUA, in 1921, unde i se doneaza un gram de radiu. La 15 mai 1922, consiliul Societatii Natiunilor o numeste membra a  Comisiilor Internationale de cooperare intelectuala.
       In 1932 contribuie la crearea Institutului de Radiu de la Varsovia, din Polonia independenta.
       Desi suferise operatii de cataracta, Marie isi continua munca in laboratorul din Paris. Ea este biografia vie a radiului: a citit   in cele 5 limbi pe care le poseda, toate publicatiile care au vreo legatura cu cercetarile ce se intreprind in institut.

      Intre 1919 si 1934 a publicat 31 de studii si comunicari stiintifice. De cealalta parte a gradinii din strada Pierre Curie se duce lupta impotriva cancerului cu mjloace terapeutice.

  7. Incheierea misiunii

      Sunt peste 35 de ani de cand Marie vine in contact cu radiatiile produse de radiu. Vreme de patru ani s-a expus radiatiilor  emise de aparatele Retgen. Marie sfideaza oboseala si bolile care o macina: vederea tot mai slaba, reumatismul, vajaitul  insistent din urechi.

      Se simte istovita. In iunie 1934 o boala, care la inceput nu parea ingrijoratoare, se agraveaza brutal. Doctorii ii promit fiicei   sale,  Eve, ca ii vor usura prin somnifere cele din urma chinuri ale Mariei. Cuvintele cele din urma: "Nu mai vreau decat sa fiu     lasata in pace".
     In dimineata zilei de 4 iulie 1934 Marie Curie inceta din viata in Sanatoriul din Sancellemoz. Diagnosticul: "anemie pernicioasa  aplazica, cu evolutie rapida, febrila. Maduva osoasa nu a reactionat probabil din cauza faptului ca era alterata de o indelungata  acumulare de radiatii".
      La 6 iulie, la amiaza, fara discursuri, fara cortegii, va fi inmormantata la cimitirul Sceaux, langa sotul sau. Fratii sai aruncau in  groapa deschisa un pumn de pamant din Polonia. Pe piatra funerara este scris: "Marie Curie - Sklodowska 1867-1934".

        In 1935 apare post-mortem lucrarea Mariei Curie: "Radioactivitatea".

Bibliografie

1. Eugenie, Cotton, Cei patru Curie si radioactivitatea, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1965

2.Internet