Max Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie, 1858, Kiel - d. 4 octombrie, 1947, Gttingen) a
fost un fizician german, laureat al Premiul Nobel
pentru Fizica in 1918. A studiat la Mnchen si Berlin, avandu-i ca
profesori pe Helmholz, Clausius si Kirchhoff iar ulterior a devenit el
insusi profesor de fizica (1889-1926). Activitatea sa in domeniul legii termodinamicii si distributia
radiatiilor dintr-un corp opac l-a facut sa abandoneze clasicele
principii newtoniene si sa introduca teoria cuantica (1900),
pentru care a primit Premiul Nobel pentru Fizica in 1918. In cadrul
acesteia, se presupune ca energia nu e subdivizibila la infinit, ci
in ultima instanta exista sub forma de cantitati
mici pe care Planck le-a denumit 'Quanten' (din latina,
insemnand 'cat de mult', cuante). Mai mult, energia
transportata de o cuanta depinde direct proportional de frecventa
radiatiei sursei sale.
