Max Wertheimer (1880-1943)

A studiat filosofia si psihologia la Praga si Berlin, iar doctoratul l-a sustinut laWurzburg(1904). In 1933 a plecat in S.U.A. si a lucrat la scoala de cercetari sociale din New York. In lucrarea publicata in 1912 asupra miscarii aparente, el a lansat scoala gestaltista impreuna cu W.Kohler, Koffka, K.Lewin etc. A dezvoltat ideea ca structura unei perceptii poate ramane nemodificata chiar daca senzatiile componente se modifica. O melodie ramane aceiasi chiar daca este transpusa in alta pozitie tonala, sau chiar daca este cantata la un alt instrument. Acelasi lucru se intampla cu imaginile, ele raman aceleasi indiferent de pozitia in care se percep. Aceste insusiri constituie calitati ale formei sau gestaltcalitatea. Au la baza perceperea raporturilor, relatiilor gestaltului. Acestea sunt primare si originare, disponibilitati ale psihicului ce se individualizeaza si se limiteaza in campul spatial si temporal. Fiind articulatii interioare ce rezulta din transponzabilitatea intre intreg si parte, gestalturile devin legea formei, principiu universal. Wertheimer a stabilit 4 legi ale gestaltului ca fenomen primordial: 1. legea celei mai mari distante; 2. legea asemanarii; 3. legea tendintei spre ansamblu; 4. legea formelor incluse. Performanta formeibune este conditionata de circumstante obiective, la care se adauga factori subiectivi, atitudinali, circumstantiali, experienta jucand un rol secundar. Exista configuratii tari ce se impun fara mobilizarea atentiei si configuratii slabe in care este necesara atentia.

Opere principale: Experimentelle studien uber das Sehen von Bewegung (1912)

Undersuchunger zur Lehre von der Gestalt (1923)

Drei Abhandlungen zur Gestalttheorie (1925)

Some problems in theory of ethics (postmortem, 1953)

Productive thinking (postmortem, 1959)