Guglielmo Marconi

Guglielmo Marconi [gu e:lmo mar'ko:ni] (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) a fost inginer si fizician italian, inventatorul telegrafiei fara fir si a antenei de emisie legate la pamant, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica in anul 1909 impreuna cu Karl Ferdinand Braun, pentru contributiile lor in dezvoltarea telegrafiei fara fir.^[1]

Viata

Guglielmo Marconi s-a nascut la Bologna, Italia pe 25 aprilie 1874, ca al doilea fiu al italianului Giuseppe Marconi si al Anniei Jameson, fiica lui Daphne Castle din tinutul Wexford, Irlanda. A studiat la Bologna, Florenta si Leghorn. De mic este atras de fizica si de stiinta.

In anul 1894, a realizat o transmisie radiotelegrafica cu un aparat propriu, brevetat in 1896, iar in anul 1901, prima radiocomunicatie telegrafica transatlantica. A mai inventat un detector magnetic (1902) si o antena directionala orizontala (1905).

In anul 1909 este distins cu Premiul Nobel pentru fizica, impreuna cu K. F. Braun.