Radu Tudoran - Bibliografie 1910-1945

Radu Tudoran

Bibliografie 1910-1945

S-a nascut in localitatea Blejoi, judetul Prahova, la data de 8 martie 1910 Radu Tudoran, pe numele sau adevarat Nicolae Bogza, fratele lui Geo Bogza. Nostalgia puternica manifestata fata de calatoria pe mari a mostenit-o probabil de la tatal sau, Alexandru Bogza, functionar al marinei comerciale.

Dupa ce termina Liceul Militar de la Manastirea Dealu in anul 1930 si, apoi, Scoala Militara de Ofiteri de la Sibiu in anul 1932, functioneaza timp de sase ani (1932 - 1938) ca ofiter al Armatei Romane.

Renunta la cariera militara in anul 1938, an in care debuteaza cu un reportaj in revista "Lumea romaneasca", condusa de Zaharia Stancu. Exista, desigur, o relatie evidenta intre demisia sa din armata si primele sale reusite literare. Tot acum, isi schimba numele literar din Nicolae Bogza in Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legatura directa cu fratele sau.

In 1940 i-a aparut prima carte, volumul de nuvele Orasul cu fete sarace. In anul urmator, 1941, ii apare romanul Un port la rasarit, roman care nu a fost remarcat de critica literara decat cu mare intarziere si, mai apoi, din motive politice, trecut in conul de umbra al uitarii. Din pacate, din cauza razboiului, si apoi dupa instaurarea comunismului in Romania, acest frumos roman, scris cu acea eleganta fireasca omului Radu Tudoran avea sa fie complet ignorat din doua motive, care erau total opuse politicii noului regimului de la Bucuresti controlat de Kremlin. Unul era spatiul evocat, Basarabia iar al doilea era, desigur, analiza lucida, necrutatoare si critica a lumii pan-slaviste, adica a lumii aflate sub controlul rus-sovietic.

Biografie 1945-1992

In timp ce fratele sau, Geo Bogza, s-a descurcat cu abilitate in meandrele tulburi ale anilor 1945 - 1947, fiind un militant de stanga, Radu Tudoran mult mai sincer si mai putin abil, a scris articole in care critica in mod egal extremismul de dreapta, dar si politica Uniunii Sovietice.

Tot in aceasta perioada tulbure pentru Romania, 1945 - 1947, a continuat sa scrie si sa publice, a strans bani, s-a stabilit la Braila, si a construit o corabie cu care voia sa plece in lume.

Dintr-o data, spre sfarsitul anului 1947, cand controlul sovieticilor asupra Romaniei devenise total, Radu Tudoran a fost rapid trecut pe o linie total moarta. Conform spuselor sale, citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas si publicat in Revista "Contemporanul" numarul 15 din 1992: "Dupa 1947 am fost inmormintat, nimeni n-a mai pomenit de mine decit daca isi mai aducea cineva aminte sa-mi vire o sulita in coaste." Totusi, nu este supus nici persecutiilor si nici raidurilor Securitatii sau inchisorii. Aflat in conul de umbra al dizgratiei alege traducerile, in special din autori rusi si sovietici, ca mijloc de mentinere a contactului cu literatura si ca mijloc de existenta.

Revine pe scena literara cu un aparent anodin si inofensiv roman pentru tineret, Toate panzele sus! in anul 1954, care devine aproape instantaneu un succes rasunator la publicul de toate varstele, aprinzand imaginatia a milioane de tineri romani pentru cateva generatii. Romanul, scris cu mare talent narativ si descriptiv, este puternic influentat de pasiunea pentru aventura a autorului. Descrie calatoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut sa o faca in 1948, desi corabia sa, propria sa goeleta "Speranta", fusese construita si il astepta sa plece in rada portului Braila. Modelul sau de navigator l-a constituit Joshua Slocum, aidoma caruia ar fi vrut sa plece in jurul lumii.

Radu Tudoran a trait retras mereu, pana la sfarsitul vietii sale, dar a publicat de fiecare data best-seller-uri. In 1977, numarul total al exemplarelor din cartile sale - aproape fiecare reeditata de mai multe ori - depasea cu mult 1.500.000 de exemplare tiparite. Cu banii adusi de romane, scriitorul si-a construit din nou o ambarcatiune pentru excursii, mai mica insa decat prima sa corabie, pentru ca aceasta era destinata unor calatorii mult mai putin temerare.

Proiectul sau cel mai ambitios din punct de vedere literar ramane ciclul de sapte romane Sfarsit de mileniu, scris cu o transparenta si o naturalete atat de fireasca incat un cititor mai putin experimentat nu va sesiza puterea si eleganta stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran inca de la publicarea romanului Un port la rasarit. Sfarsit de mileniu este o fresca complexa a societatii romanesti a secolului XX, fiind ciclul caruia talentatul prozator i-a inchinat toata puterea sa creatoare a ultimilor sai 20 de ani de viata.

A avut intotdeauna, precum scrisul sau cizelat, elegant si complex, faima reala a unui barbat distins si cuceritor. In ultimul an al vietii lucra la al saptelea roman din ciclul Sfarsit de mileniu, Sub zero grade, in care era vorba de perioada de ocupatie sovietica, din 1944 si pina in 1953.

A murit in dimineata zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, dupa mai multe interventii chirurgicale care n-au reusit sa-l salveze. Fratele sau mai mare, Geo Bogza, a murit un an mai tirziu.