Comisia Europeana

Comisia Europeana

1. Istoricul comisiei

Comisia a avut la origine Inalta Autoritate a Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului (Tratatul CECO, Paris 1951 - intrat in vigoare in 1953). Avea sediul la Luxemburg si raspundea de punerea in aplicare a hotararilor CECO. Avea caracterul de organ politic interguvernamental. Era compusa din 9 membri (8 desemnati de cele 6 State Membre si cel de-al noualea de catre Inalta Autoritate). Hotararile se adoptau cu majoritate simpla.

In 1967, prin Tratatul de fuziune, Inalta Autoritate a fuzionat cu executivele celorlalte comunitati (CEE si CEEA) devenind Comisia Comunitatii Europene.

Pana in prezent au functionat urmatoarele comisii:

Comisia actuala a fost aleasa de Parlamentul European pe 18 noiembrie 2004, si-a inceput mandatul pe 22 noiembrie 2004 si are o durata de 5 ani. Are urmatoarea compunere:

2. Numirea Comisiei Europene

Initial, numarul membrilor comisiei era de 9, apoi a ajuns la 17. La momentul cand Uniunea avea 15 membri numarul lor a ajuns la 20, fiecare Stat Membru desemnand un reprezentant, iar cele 5 state mari ale Uniunii (Franta, Germania, Marea Britanie, Italia si Spania) desemnau cate 2. Aceasta compunere era prevazuta de Tratatul privind Comunitatea Europeana, asa cum a fost modificat la 1 ianuarie 1995 dupa aderarea Austriei, Finlandei si Suediei.

"Art. 157 - (1) Comisia este compusa din douazeci de membri, alesi pe baza competentei lor generale si care ofera toate garantiile de independenta.

Numarul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotarand in unanimitate. Numai cetatenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.

In componenta Comisiei trebuie sa intre cel putin un cetatean din fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor care au cetatenia aceluiasi stat membru sa fie mai mare de doi

Durata mandatelor membrilor Comisiei (comisari) a fost de 4 ani, dar de la 1 ianuarie 1995 este de 5 ani pentru ca mandatul lor sa coincida cu cel al Parlamentului European unde mandatul europarlamentarilor este tot de 5 ani. Mandatul comisarilor europeni poate fi reinnoit.

Dupa extinderea Uniunii (1 ianuarie 2004) la 25 membri, numarul comisarilor a fost extins la 25 de membri si are compunerea aratata anterior la sectiunea 1.

Procedura de numire a Comisiei

Potrivit art. 158 (2) din Tratatul privind Comunitatea Europeana, Guvernele Statelor Membre, de comun acord, dupa consultarea Parlamentului European, desemneaza persoana pe care intentioneaza sa o numeasca presedinte al Comisiei.

Consiliul European (sefii de stat sau de guvern), impreuna cu presedintele desemnat, desemneaza celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca membri ai Comisiei Europene, in conformitate cu propunerile facute de fiecare stat membru.

In ce priveste prevederea din Tratat referitoare la competenta generala a persoanelor desemnate de Statele Membre, acest criteriu este neclarificat si nedetaliat. In practica, majoritatea comisarilor au fost desemnati dintre politicienii de frunte ai Statelor Membre.

De retinut ca totusi acestia sunt reale personalitati.

Exemplificam cu penultimul presedinte al Comisiei care a fost Jacques Santer (nascut la 18 mai 1937). Acesta a indeplinit succesiv urmatoarele functii: avocat la Curtea de Apel Luxemburg, atasat la Ministerul Muncii si Securitatii Sociale, atasat guvernamental, secretar parlamentar al Partidului Crestin Social, secretar de stat    pentru Cultura si Afaceri Externe, secretar general al Partidului Crestin Social, presedinte al Partidului Crestin Social, membru al Parlamentului, membru al Parlamentului European (vicepresedinte), ministru de Finante, ministru al Muncii si Securitatii Sociale, prim-ministru, guvernator al Bancii Mondiale, guvernator al Fondului Monetar International, guvernator al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, presedinte al Consiliului Europei.

Si actualul presedinte al Comisiei, Jos Manuel Durao Barroso (n. 23 martie 1956 la Lisabona), licentiat in drept la Lisabona, diploma in Studii Europene la Universitatea din Geneva, cadru didactic universitar, membru al Partidului Social-Democrat (din 1980), membru al Parlamentului in 6 mandate consecutive, presedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului portughez (1995-1996), secretar de stat pentru Afaceri Interne, in cel de-al X-lea Guvern constitutional, secretar de stat pentru Afaceri Externe si Cooperare, in cel de-al XI-lea si al XII-lea Guvern constitutional, prim-ministru al celui de-al XV-lea Guvern constitutional din aprilie 2002, vicepresedinte al Partidului Popular European (1999-2002), vicepresedinte ale Centrului Democrat International din 2001.

Si ceilalti membri ai actualei comisii au biografii la fel de impresionante. Am mai exemplifica cu Franco Fratini (n. 14 martie 1957 la Roma), licentiat in drept, procuror, judecator, avocat, consilier juridic la Trezorerie (1986), consilier juridic al adjunctului primului-ministru (1990-1991), secretar general adjunct in Guvernul Berlusconi (1994), ministru pentru Functia Publica si Afaceri Regionale (1995-1996), membru al Camerei Deputatilor, Ministru pentru Functia Publica si Coordonarea Serviciilor de Spionaj si Securitate (11.06.2001-14.11.2002). A avut si activitate didactica.

Dupa desemnarea comisarilor, viitoarea Comisie, ca organ colegial este supusa aprobarii Parlamentului European.

Dupa aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membri sunt numiti, de comun acord, de guvernele Statelor Membre (Consiliul European).

Presedintele Comisiei are rol administrativ si protocolar, el reprezentand Comisia in raporturile cu celelalte institutii ale Uniunii, precum si cu tertii. In practica are o influenta foarte puternica deoarece defineste orientarile politice, organizarea interna a Comisiei, asigura coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia. El numeste vicepresedintii Comisiei si poate cere demisia unui comisar (care este obligat in acest mod sa demisioneze).

Protocolul privind extinderea Uniunii Europene, anexat Tratatului asupra Uniunii Europene, prevede ca, atunci cand Uniunea va fi compusa din 27 state membre, membrii Comisiei sunt alesi pe baza competentei lor generale si a garantiilor de independenta. Numarul membrilor Comisiei va fi mai mic decat numarul Statelor Membre, pe baza unui sistem de rotatie bazat pe principiul egalitatii si cu reflectarea satisfacatoare a marimii geografice (suprafata) si demografice (populatia)a tuturor Statelor Membre.

3. Statutul membrilor Comisiei Europene

Pentru a putea sa raspunda conditiei garantiei de independenta a comisarilor, prevazuta de Tratatul Comunitatii Europene, acestia beneficiaza de un statut aparte constand in conditiile in care poate sa le inceteze mandatul, precum si dintr-o serie de imunitati si privilegii.

Desi sunt propusi de guvernele nationale, acestia sunt independenti in raport cu acestea, dar si cu statele membre. Aceasta independenta isi are suportul si in modalitatile reglementate de incetare a mandatului lor care se poate produce in urmatoarele modalitati:

- demisie voluntara;

- prin deces;

- la cererea Consiliului sau Comisiei poate fi declarat demis de Curtea Europeana de Justitie daca nu mai indeplineste conditiile necesare pentru exercitiul functiilor sale sau daca este in culpa grava;

- o data cu intreaga Comisie, ca urmare a trecerii in Parlamentul European a unei motiuni de cenzura (exemplu: Santer in anul 1999).

Mandatul noului comisar sau noii Comisii inceteaza la momentul la care ar fi incetat mandatul celui/celei pe care l-a/a inlocuit/inlocuit-o.

Pe timpul mandatului lor este interzis sa indeplineasca orice alta activitate profesionala, remunerata sau neremunerata. La numire se angajeaza solemn in acest sens, precum si ca, dupa incetarea mandatului, vor respecta obligatiile decurgand din functia avuta, inclusiv sa dea dovada de onestitate si prudenta in acceptarea, dupa incetarea mandatului, de avantaje sau functii sub sanctiunea decaderii din dreptul la pensie sau alte avantaje.

Pentru a fi efectiv independenti in exercitarea mandatului lor, comisarii beneficiaza de o serie de imunitati si privilegii:

- imunitate de jurisdictie, pentru actele savarsite in indeplinirea atributiilor de comisar;

- scutirea de impozite si taxe pentru drepturile banesti realizate din exercitarea functiilor lor (salarii, pensii).

4. Structurile functionale ale Comisiei

In activitatea sa, Comisia se sprijina pe un Secretariat general, pe directoratele generale si o serie de alte structuri auxiliare.

Desi Comisia este considerata executivul Uniunii Europene (vom vedea in paragraful urmator ca mai are si alte competente), comisarii nu pot fi asimilati intocmai ministrilor din guvernele nationale, intre ei, si directoratele generale (comparabile cu ministerele nationale), nefiind o corespondenta fidela. Uneori, un comisar european poate coordona mai multe directorate generale sau se poate ca un directorat general sa fie coordonat de mai multi comisari europeni.

Impartirea responsabilitatilor intre comisarii europeni a fost prezentata la sectiunea 1.

Numarul directoratelor generale nu a fost intotdeauna acelasi (in prezent sunt peste 36 structuri). Directoratele generale sunt:

- DGI - Relatii externe economice;

DGIA - Relatii externe politice;

- DG II - Economie si finante;

- DG III- Piata interna si industrie;

- DG IV - Concurenta;

- DG V - Forta de munca;

- FG VI - Agricultura;

- DG VII - Transport;

- DG VIII - Dezvoltare;

- DG IX - Personal si Administratie;

- DG X - Audiovizual, informare, comunicare si cultura;

- DG XI - Mediu inconjurator, securitate nucleara si protectie civila;

- DG XII - Stiinta, cercetare, dezvoltare;

- DG XIII - Telecomunicatii, tehnologii informationale, industrie;

- DG XIV - Pescuit;

- DG XV - Institutii financiare si de drept;

- DGXVI - Politica regionala;

- DG XVII - Energie;

- DG XVIII - Credit si investitii;

- DG XIX - Buget;

- DG XX - Control financiar;

- DG XXI - Taxe vamale si taxare indirecta;

- DG XXII - Politica de coordonare structurale;

- DG XXIII - Politica intreprinderilor, turism.

Directoratele Generale sunt conduse de un director general care, de regula, are o alta nationalitate decat cea a Comisarului. Acest principiu este menit sa pastreze coeziunea interna a comisiei si pentru a impiedica formarea unor enclave nationale in cadrul directoratelor.

In schimb, cabinetele comisarilor au rolul de a-l asista pe acesta, iar numirea functionarilor se face pe principiul echipei - comisarul este cel care face echipa si echipa pleaca odata cu acesta. Acest principiu a creat si creeaza tensiuni intre acest tip de functionari si functionarii de cariera care ocupa posturile prin concurs in timp ce membrii cabinetelor sunt numiti.

Comisia mai dispune de Biroul statistic, Biroul juridic, Biroul traduceri, Biroul pentru ajutor umanitar, Biroul servicii.

Personalul Comisiei Europene este cel mai numeros in raport cu celelalte institutii ale Uniunii (peste 21.000 functionari). Dintre acestia 20% se ocupa de traduceri.

Functiile, in aparatul Comisiei Europene, sunt:

- functii administrative (AD);

- functii de asistenta (AST).

Functionarii incadrati pe functii administrative (administratori) se ocupa de coordonarea politicilor statelor membre, negocieri cu state terte, politica agricola comuna s.a.

Functiile de asistenta (asistenti) se ocupa de operatiunile administrative.

Regimul juridic al functiilor angajatilor Comisiei este reglementat de Statutul functionarilor si altor agentii ai Comunitatilor Europene. Acesta defineste functionarul comunitatilor ca fiind "orice persoana care a fost numita in conditiile prevazute de Statut intr-o functie permanenta intr-una din institutiile comunitare, printr-un act scris de autoritate investita cu putere de numire in aceasta functie".

Comisia Europeana asigura reprezentarea externa prin delegatii cu rang de ambasada. Si la Bucuresti exista Delegatia Comisiei Europene, seful acesteia fiind Jonathan Scheele (din octombrie 2001).

5. Atributiile (functiile) Comisiei

Tratatul instituind Comunitatea Europeana, la art. 155, prevede ca, pentru asigurarea functionarii si dezvoltarii Pietei Comune, Comisia are urmatoarele atributii:

1. vegheaza la aplicarea dispozitiilor acestui tratat si a masurilor luate de institutii in virtutea acestuia;

2. formuleaza recomandari sau avize in materiile care fac obiectul acestui Tratat daca Tratatul prevede in mod expres sau daca comisia le considera necesare;

3. dispune de putere de decizie proprie si participa la procesul de formare a actelor Consiliului si Parlamentului European, in conditiile prevazute de acest Tratat;

4. exercita atributiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta.

In doctrina, aceste functii au fost formulate astfel:

a) Gardianul tratatelor. Acest atribut este dat de prevederile aratate, dar si de alte texte ale tratatului. Art. 16 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana prevede posibilitatea sesizarii Curtii de Justitie de catre comisie, cu privire la neindepliniria obligatiilor de catre unul dintre Statele Membre. Inainte de a sesiza Curtea de Justitie, Comisia emite un aviz motivat catre statul in cauza, dar numai dupa ce i-a dat acestuia posibilitatea sa-si formuleze observatiile. Tratatul nu obliga Comisia sa sesizeze Curtea de Justitie, termenul folosit fiind "poate sesiza".

Comisia este in continuare cea care trebuie sa urmareasca conformarea statului in cauza la hotararea Curtii atunci cand s-a constatat ca nu si-a indeplinit obligatiile. In cazul in care constata ca nu a luat masuri conform hotararii Curtii, Comisia, din nou, emite, dupa ce a dat acestui stat posibilitatea sa-si prezinte observatiile, un aviz motivat, precizand punctele asupra carora nu s-a conformat hotararii Curtii de Justitie (art. 171 din TCE).

Cu privire la incalcarile Tratatului, poate sesiza orice stat membru. Sesizarea Curtii de Justitie se poate face dupa sesizarea prealabila a Comisiei. Aceasta cere statelor in cauza sa-si prezinte in contradictoriu observatiile scrise si orale, dupa care emite un aviz motivat. Atunci cand Comisia nu emite avizul in termen de 3 luni de la cerere, statul care a sesizat incalcarea Tratatului poate sesiza Curtea de Justitie. Art. 213 din TCE prevede ca, pentru indeplinirea sarcinilor care ii sunt incredintate, Comisia poate aduna toate informatiile si poate proceda la toate verificarile necesare. Tot in exercitarea functiei de "gardian al Tratatelor", Comisia stabileste fara intarziere, intr-o procedura de urgenta, masurile de salvgardare pe care le considera necesare, precizandu-le conditiile si modalitatile de aplicare.

b) Participarea la procesul legislativ. Comisia are initiativa legislativa in adoptarea legislatiei comunitare si participa activ si nemijlocit la procesul de legiferare in Parlamentul European si Consiliul de Ministri. Comisia mai are si competenta proprie de a emite acte legislative:

- potrivit prevederilor Tratatului;

- in baza delegarii de catre Parlament si Consiliu;

- in aplicarea legislatiei adoptate de catre Parlament si Consiliu.

Art. 189 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana prevede ca, pentru indeplinirea misiunii lor:

- Parlamentul, impreuna cu Consiliul;

- Consiliul si

- Comisia

adopta regulamente

directive

iau decizii

formuleaza recomandari sau

avize.

Asupra acestei atributii a Comisiei vom reveni in capitolul afectat izvoarelor dreptului european. Parlamentul European poate sa solicite Comisiei sa prezinte orice propunere adecvata in problemele in care considera necesara elaborarea unui act comunitar.

c) Functia de reprezentare. Art. 210 din TCE confera Comunitatii Europene personalitate juridica. Comunitatea este reprezentata de Comisie, atat in relatiile cu statele membre, cu organizatiile internationale, cu statele terte, dar si cu functionarii proprii. Ambasadorii pe langa Uniunea Europeana prezinta scrisorile de acreditare Presedintelui Comisiei.

Comisia are reprezentante in statele membre si in state terte, la nivel de ambasade, numite "delegatia Comisiei Europene" in statele membre si "birouri" in tarile membre.

d) Functia bugetara. Aspectele privind activitatea bugetara sunt reglementate, in special, de TCE la Titlul II - Dispozitii financiare - al Partii a V-a intitulata Institutiile Comunitatii (art. 199-209 A). Comisia este cea care, pe baza estimarilor fiecarei institutii comunitare, intocmeste un anteproiect de buget. Dupa adoptare, Comisia executa bugetul pe propria responsabilitate si in limitele fondurilor alocate, conform principiului bunei gestionari financiare. Tot Comisia este cea care prezinta anual Consiliului si Parlamentului European conturile exercitiului precedent la care ataseaza bilantul financiar care descrie activul si pasivul Comunitatii.

Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, cu majoritate calificata, da descarcare de gestiune Comisiei pentru executarea bugetului Uniunii. Asupra competentelor bugetare vom reveni.

e) Functia administrativa. Comisia este institutia care rezolva si aspectele administrative ale Uniunii. Art. 156 TCE prevede ca, in fiecare an, cu cel putin o luna inainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, Comisia publica u n raport general asupra activitatii Comunitatii. La inceputul fiecarui an, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului un raport care sa se refere mai ales la activitatile desfasurate in materia cercetarii si dezvoltarii tehnologice si a difuzarii rezultatelor pe perioada anului precedent si la programul de lucru pe anul in curs (art. 130 P).

6. Modul de lucru al Comisiei

Comisia se convoaca de presedintele sau si se intruneste saptamanal, de regula in ziua de miercuri, si ori de cate ori este nevoie. Secretariatul General joaca un rol esential in pregatirea sedintelor, ajutat fiind de Serviciul Juridic. Cu toate acestea, intre Secretariatul General si Directorate nu exista relatie de subordonare, ci de colaborare.

Ordinea de zi a sedintelor este stabilita de presedinte pe baza programelor anuale si trimestriale. Comisarii pot sa ceara amanarea uneia dintre problemele de la ordinea de zi sau pot sa propuna o problema care nu figureaza pe ordinea de zi.

Sedintele nu sunt publice.

Intrunirea Comisiei este precedata de intalnirea sefilor de cabinet. Atunci cand problemele care urmeaza sa fie pe ordinea de zi au un caracter tehnic sau atunci cand este vorba de acte de executare, serviciile sunt cele care au o contributie preponderenta. Cand deciziile au caracter pronuntat politic acestea sunt de competenta comisarilor.

Deciziile pot fi luate la propunerea unuia sau mai multor comisari.

Nu toate proiectele ajung sa fie discutate in plen. In procedura scrisa, propunerile sunt difuzate membrilor Comisiei. Daca nici un membru nu formuleaza directii intr-un anumit termen, propunerea se considera adoptata. Ele se inregistreaza in prima sedinta a Comisiei.

La propunerile transmise membrilor Comisiei, acestia pot face rezerve sau amendamente, fie sa ceara motivat discutarea in plenul Comisiei.

Propunerile ajunse in discutia comisiei sunt supuse votului la cererea unuia dintre membri, fie in forma initiala, fie in forma modificata.

In locul membrului Comisiei, la sedinta poate participa seful sau de cabinet care prezinta opiniile acestuia.

Proiectul de proces-verbal a sedintei Comisiei este aprobat in prima sedinta urmatoare celei la care se refera.

In indeplinirea atributiilor comisiei mai poate fi aplicata:

- procedura abilitarii in care poate imputernici pe unul sau mai multi membri pentru indeplinirea unor atributii de management, administrative sau chiar sa dea forma finala a unei propuneri dezbatute;

- procedura delegarii in care un comisar poate actiona in numele altuia prin mandatare. Delegarea problemelor de management poate fi data si directorilor generali sau sefilor de serviciu.

In privinta celorlalte atributii ale Comisiei Consiliul de Ministri a creat trei tipuri de comitete care supravegheaza activitatea acesteia, alcatuite din experti nationali. Aceasta procedura poarta numele de comitologie.

7. Comisia Uniunii Europene in reglementarea

Constitutiei pentru Europa

Reglementarea este cuprinsa in articolele:

- I-26 - Comisia Europeana;

- I-27 - Presedintele Comisiei Europene;

- I-28 - Ministrul Afacerilor Externe.

Functiile Comisiei sunt, in general, aceleasi pentru unele reformulari.