Securitatea sociala: indicatori sociali. Serviciile de asistenta sociala in contextul sistemului de protectie sociala. Sistemul global de asistenta sociala.

Securitatea sociala: indicatori sociali. Serviciile de asistenta sociala in contextul sistemului de protectie sociala. Sistemul global de asistenta sociala.

Securitatea sociala constituie o preocupare de mare importanta atat din punctul de vedere al guvernelor, cat si al indivizilor.

Din perspectiva preocuparilor privind alcatuirea unui sistem de indicatori sociali, securitatea sociala o circumscriem la prestatii banesti pentru: pensii, ajutor de somaj, alocatii familiale, indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, ajutoare sociale, precum si la servicii de asistenta sociala.

Indicatorii specifici acestui domeniu inregistreaza si caracterizeaza gradul de cuprindere in sistemele de asigurari si asistenta sociala in cazul in care populatia se afla in situatii de viata ce conduc la pierderea de venit din munca sau in alte situatii nefavorabile, precum si adecvabilitatea diferitelor forme de protectie (pensii, ajutoare familiale, indemnizatii de boala, etc.).

a) Gradul de cuprindere. Indicatorii referitori la gradul de cuprindere exprima numarul si proportia persoanelor care au dreptul la pensii (de batranete, de invaliditate, etc.), la asigurare in caz de incapacitate temporara de munca, etc. Utilizand clasificari cum sunt categoria socio-economica, urban / rural, pot fi obtinuti indicatori ce dau informatii privind numarul si proportia persoanelor acoperite prin diferite sisteme sau programe de asigurare, care primesc pensii, alocatii, ajutoare. Aceste date pot releva categoriile de populatie necuprinse in sistemele de asigurari si asistenta.

b) Gradul de asigurare pe forme de protectie. Indicatorii se refera la pensii, alocatii, indemnizatii, etc. si sunt utili pentru promovarea unei politici sociale dinamice, echitabile. Indicatorii obtinuti pe baza clasificarilor: categorie socio-economica, urban / rural, sistem de asigurare (public, privat) sunt necesari pentru fundamentarea politicii in domeniul veniturilor populatiei. Indicatorii ce exprima evolutia pensiei reale ofera informatii cu privire la evolutia puterii de cumparare a pensiei, iar cei referitori la distributia pensionarilor dupa nivelul pensiei permit relevarea gradului de inegalitate in nivelul pensiilor, sugerand directii de actiune legate de perfectionarea sistemului de pensii. De asemenea, in cazul alocatiilor si ajutoarelor familiale, indicatorii referitori la marimea acestora permit evaluari ale nivelului de trai al familiilor monoparentale, comparativ cu familiile cu copii; pot fi facute aprecieri legate de contributia alocatiilor la acoperirea cheltuielilor necesare cresterii unui copil.

Exista si alte zone ale socialului pentru care se elaboreaza indicatori: de exemplu, indicatorii referitori la timp liber, cultura si comunicatii, criminalitate si delincventa, etc. Cursul de fata se refera in principal la acele domenii sociale care au si o mare determinare economica.

In cadrul sistemului de protectie sociala, serviciile de asistenta sociala ocupa un loc aparte.

Sistemul de protectie sociala are ca obiectiv sustinerea persoanelor, grupurilor sau comunitatilor aflate in situatie de dificultate si care nu pot sa desfasoare prin resurse proprii o viata la standarde minime considerate a fi normale.

Protectia sociala se realizeaza prin mai multe mijloace. O prima mare diviziune a mijloacelor de protectie sociala este cea intre beneficii sociale financiare si servicii sociale.

a) Beneficiile sociale financiare cuprind transferurile in bani sau in bunuri catre persoanele care prezinta un important deficit de surse financiare. Cu alte cuvinte, ele nu detin capacitatea de a obtine prin efort propriu minimul de resurse financiare necesare unei vieti decente. Beneficiile sociale financiare sunt si ele de mai multe tipuri:

- Beneficiile sociale contributorii (din sistemul de asigurari sociale) reprezinta un inlocuitor al veniturilor obtinute prin activitatea proprie, in conditiile in care acest lucru nu mai este posibil datorita unor imprejurari ale vietii: varsta, imbolnavire, pierdere a locului de munca. Beneficiile de asigurari sociale iau forma pensiilor, ajutorului de boala, ajutorului de somaj. Aceste beneficii sunt oferite cu stricta conditie a participarii la un fond comun de asigurari sociale in perioadele active ale vietii, fiind proportionale cu marimea acestor contributii la fondul comun.

- Beneficii sociale non-contributorii sunt acordate celor aflati in nevoie, in functie de marimea acestei nevoi, fara obligatia vreunei contributii prealabile. Asemenea beneficii sunt: ajutorul social, alocatiile pentru copii, bursele de studiu, alte compensatii cum sunt gratuitatile sau reducerile/subventiile de preturi(locuinte sociale, transport, bilete la manifestari culturale, subventii pentru chirii, pentru intretinerea locuintei etc.). Sistemul beneficiilor sociale non-contributorii sunt desemnate prin termenul general de asistenta sociala, spre deosebire de sistemul beneficiilor contributorii care sunt desemnate prin termenul de asigurari sociale.

b) Serviciile sociale cuprind o larga gama de servicii oferite de colectivitate, in mare masura in afara sistemului economic. Exista trei mari categorii de servicii sociale: invatamant, sanatate si asistenta sociala. Serviciile de asistenta sociala reprezinta deci cel de-al treilea mare pilon al serviciilor sociale.

Daca beneficiile financiare suplinesc un deficit de resurse financiare ale persoanei, serviciile se adreseaza unui deficit de capacitati. Ele au ca obiect dezvoltarea, corectarea, refacerea capacitatilor individuale si colective pentru o viata normala si autosuficienta. Invatamantul dezvolta capacitatile intelectuale, sociale si tehnice de actiune. Sanatatea asigura integritatea capacitatilor fizice de viata, prevenirea si recuperarea deteriorarii acestor capacitati. Serviciile de asistenta sociala corecteaza, dezvolta si consolideaza capacitatile personale si sociale de functionare normala si eficienta intr-un mediu social dat. Ele sprijina persoanele si comunitatile sa rezolve problemele complexe si dificile care intervin in cursul vietii si pentru care capacitatile existente nu sunt suficiente; sustin refacerea capacitatilor deteriorate, sustin functionarea acceptabila acestora in conditii de viata dificile.

Suportul social al persoanelor aflate in dificultate nu se face numai prin transferul de resurse financiare(bani sau bunuri), ci si prin servicii de asistenta sociala. Situatia de dificultate, inclusiv cea de saracie, nu se datoreaza exclusiv lipsei de resurse financiare, ci si lipsei de capacitati personale si colective de a face fata problemelor vietii. Serviciile de asistenta sociala au ca obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor persoanelor, familiilor, colectivitatii de a intelege natura problemelor cu care se confrunta, de a identifica solutiile constructive si de a-si dezvolta capacitatile personale si colective de a rezolva aceste probleme. Intr-un anume fel, asistenta sociala reprezinta intr-o mare masura un tip specific de terapie sociala.

Serviciile de asistenta sociala iau doua forme relativ distincte: servicii de asistenta in mediul natural de viata(in familie, acasa, la scoala, la locul de munca) si servicii in institutii de asistenta sociala, oferind, in cazuri extreme, un loc special protejat pentru persoanle care nu pot, temporar sau permanent sa traiasca intr-un mediu social natural. Institutiile de asistenta sociala sunt case pentru varstnici, case pentru copiii abandonati, institutii pentru copiii sau persoanele cu dizabilitati severe, institutii de resocializare a copiilor si adolescentilor cu deviatii comportamentale etc..

Dintr-o alta perspectiva, serviciile de asistenta sociala impreuna cu sistemul de beneficii sociale non-contributorii formeaza sistemul global al asistentei sociale. In sens larg, asistenta sociala reprezinta totalitatea mijloacelor utilizate de o colectivitate(transferuri financiare si servicii) de suport pentru persoanele, grupurile si comunitatile aflate in situatie de dificultate si care nu pot sa depaseasca aceasta situatie prin resurse proprii. In acest sens general, asistenta sociala se refera la ansamblul institutiilor, programelor, masurilor, activitatilor profesionalizate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate si care, datorita unor cauze de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata. Obiectivul central al interventiei asistentei sociale este de sprijini pe cei aflati in nevoie sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, autosuficiente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o functionare sociala corespunzatoare.

In termen general, se poate spune ca asistenta sociala intervine pentru a corecta deficitul de resurse, fie ca este vorba de resurse financiare sau de resurse de capacitati de actiune.

Urmatoarele categorii sunt de regula beneficiarii asistentei sociale:

Familiile sarace;

Persoanele lipsite de locuinta, in incapacitate de a o obtine;

Copiii care traiesc intr-un mediu familial/social advers, abandonati si institutionalizati;

Minorii delicventi;

Tinerii neintegrati social;

Persoanele dependente de drog, alcool;

Persoanele abuzate fizic, sexual;

Persoanele cu handicap fizic sau mintal;

Persoanele cu boli cronice fara sustinatori legali;

Persoanele batrane neajutorate;

Persoanele care au suferit in urma unor calamitati naturale, sociale, persecutii si discriminari de orice tip.

Aceste categorii de persoane, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa, independenta, fara un ajutor din exterior. Asistenta sociala reprezinta un mod operativ de punere in aplicare a programelor de protectie sociala pentru persoanele/grupurile mentionate mai sus. Ea asigura astfel prin serviciile specializate, atenuarea partiala a dezechilibrelor grave dintre nevoi si resurse, depasirea perioadelor de criza, posibilitatea de refacere a fortelor proprii pentru integrarea normala in viata sociala.

Sistemul asistentei sociale are la baza urmatoarele caracteristici structurale: din fondurile bugetare de stat sau din cele obtinute voluntar de la indivizi/comunitate sunt sprijinite persoanele in nevoie in raport cu necesitatile lor.

In acest caz prestatia se face in functie de nevoile existente conform principiului solidaritatii, nefiind conditionata sau dimensionata in raport cu vreo contributie personala anterioara, ca in cazul asigurarilor sociale. Sprijinul acordat persoanelor in nevoie prin sistemul asistentei sociale, de regula, nu este precizat decat in limite generale prin lege, urmand a fi specificat prin analiza de la caz la caz a situatiilor concrete, prin anchete sociale efectuate de specialisti sau prin proceduri de testare a resurselor de venituri. Exceptie fac beneficiile sociale categoriale cum sunt de exemplu alocatiile pentru copii.