Inceputurile gandirii si practicii politice in Romania

Inceputurile gandirii si practicii politice in Romania

1.Primele manifestari ale gandirii si practicii politice in spatiul carpato-danubiano-pontic

2.Gandirea si practica politica in statul dac centralizat al lui Burebista si Decebal

3.Dacia Romana- gandirea si practica sa politica

Spatiul carpato-danubiano-pontic prin relieful sau bine proportionat si armonios repartizat, cuprinzand toate formele de relief: campii, dealuri, munti, cursuri de ape, fluviul Dunarea si Marea Neagra, solul si subsolul sau fertile cu importante bogatii naturale precum: aur, argint, fier; clima temperata a oferit inca din cele mai vechi timpuri conditii prielnice pentru existenta umana.

Drept urmare in aceasta parte a lumii societatea s-a inchegat de timpuriu, dovada fiind numeroasele descoperiri arheologice care atesta existenta vietii umane cu cel putin 2 milioane de ani in urma.

Regiunea carpato-danubiano-pontica s-a incadrat in procesul general de antropogeneza europeana cunoscand toate epocile si perioadele de dezvoltare istorice. Un moment important in cristalizarea societatii in spatiul carpato-danubiano-pontic il va constitui asezarea triburilor indo-europene. Acestea impreuna cu autohtonii vor creea o importanta cultura si civilizatie materiala, spirituala dar si politica.

Din triburile nou venite se vor individualiza tracii care vor ocupa un vast teritoriu de la nord din Carpatii Padurosi pana la sud la Muntii Hemus, de la vest, cursul Dunarii Mijlocii si Tisa pana la est la Marea Neagra si cursul Nistrului.

Dintre triburile tracice se vor individualiza ca ocupatii, vestimentatie, credinta, calitati fizice, zona ocupata geto-dacii. Odata cu ei incep sa apara si primele informatii de la Herodot, Strabon, Caesar, Ptolomeu etc.

Termenul etnic de "daci" nu este inca clarificat in lingvistica si istoriografia romana. Prima mentiune o avem de la Iulius Caesar care, vorbind de hotarele helvetilor- un popor migrator, spune ca acestia se invecinau in cursul Dunarii cu dacii.

Mircea Eliade considera ca numele de "daci" ar veni de la un trib de razboinici, in schimb geneza termenului de "geti" este mult mai clara.

Reputatul filosof Sofocle din Grecia Antica, intr-o lucrare de-a sa, sustine ca peste geti ar domni un rege, Sarnabud; geto-dacii vor ocupa un vast teritoriu mult mai mare decat cel actual al Romaniei si vor creea, asa cum ne precizeaza si Vasile Parvan in lucrarea sa "Getica", "o importanta cultura material-spirituala si o organizare politica pe care nici unul dintre neamurile tracilor nu a putut-o atinge."

Pe dezvoltarea materiala, culturala si spirituala se vor cladi puterea structurala, administrativa, politica si militara si care la randul lor vor genera puteri valorice politice ca ideea de libertate, dreptate, vitejie pe care le vom gasi inca din 514 i.Hr. cu ocazia campaniei persane conduse de Darius in aceasta parte a lumii. Toate celalalte popoare din spatiul carpato-danubiano-pontic s-au predat fara lupta in fata persanilor. Singurii care i-au opus rezistenta au fost getii care "sunt cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci."

Noi si importante valori politice ca intelepciunea si ratiunea politica, dorinta de a trai in pace, libertatea vor proba geto-dacii din timpul regelui Dromichetes in confruntarea acestuia cu regele Macedoniei, Lysimach.

Desi victoriosi, dacii il vor pune in libertate atat pe regele macedonean cat si oastea sa, fapta si valori politice rar intalnite in acea perioada. Ea avea insa o puternica ratiune politica si militara explicata de regele Dromichetes care spunea "daca l-am omori pe Lysimach, un alt rege ii va lua locul care va veni cu o oaste si mai puternica si ar putea sa ne infranga. In schimb daca il crutam, el se va arata recunoscator fata de noi ca i-am crutat viata, transformandu-l intr-un prieten care nu este lipsit de importanta."

Progresul social, economic, spiritual si in special politic si organizatoric realizat de societatea geto-dacica, va conduce la aparitia statului ca forma superioara de organizare politica.

Ideea statala a prins pentru prima oara contur in spatial carpato-danubiano-pontic odata cu domnia lui Burebista. Despre acesta istoricul grec Strabon scrie: "ajungand in fruntea neamului sau care era istovit de razboaiele dese, getul Burebista l-a inaltat prin exercitiu, abtinere de la vin si ascultare de porunci incat in cativa ani a facut un stat puterinic si a supus getilor cea mai mare parte a popoarelor vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani."

Structura statului dac era aceea de un stat sclavagist de tip patriarhal cu importante elemente laice dar si religioase. Forma de guvernamant a statului dac era monarhia ereditara, exercitata de rege. Statul, institutiile, puterea aveau o concepere si o determinare laica dar si divina.

Pentru a-si spori autoritatea, Burebista si-a asociat la conducere pe marele preot Deceneu, simbol al puterii si vointei divine. Prin asocierea religiei la puterea statului, regele dac si-a sporit autoritatea, si-a asociat divinitatea usurandu-si reformele sociale si politice pe care le-a intreprins.

Atat Burebista cat si Decebal s-au dovedit a fi nu numai deosebiti strategi si conducatori militari, dar si abili oameni politici si diplomati.

Constient de forta pe care o reprezenta la acea vreme Imperiul Roman dar si de a preintampina o actiune militara romana, Burebista va initia o importanta actiune politica diplomatica in favoarea lui Pompei angajat in razboi cu Caesar. Constient de importanta acestei actiuni, regele dac va apela la un diplomat de cariera, Acornion din Dionysopolis caruia ii va incredinta solia unei apropieri militare cu Pompei.

Chiar daca actiunea a esuat ca urmare a infrangerii lui Pompei de catre Caesar, fara implicarea directa a lui Burebista, ea dovedeste abilitatea si capacitatea sa de a intelege importanta demersului diplomatic in raport cu cel militar. Totodata aceasta mai pune in evidenta si forta, prestigiul, puterea de care se bucura in lumea antica Burebista, daca romanii l-au ales ca partener de alianta.

La o distanta de 150 de ani de Burebista, Decebal va dezvolta constructia politica militara din spatial carpato-danubiano-pontic care va ajunge la cea mai inalta dezvoltare a sa. Desi statul lui Decebal era mai restrans ca teritoriu decat cel al lui Burebista, el era mult mai puternic, mult mai inchegat si dispunea de puternice elemente materiale, spirituale dar si de actiuni politice diplomatice. Insasi regele dac Decebal se dovedeste a fi un remarcabil analist si evaluator politic al relatiilor internationale zonale.

Forta pe care o reprezenta la acel moment Imperiul Roman, faptul ca acesta se invecina cu Dacia, constituia un pericol iminent pentru statul independent dac. Desi dispunea de o forta militara puternica, Decebal va da intaietate actiunilor poltice diplomatice. El va initia si crea o alianta anti-romana unde alaturi de daci intrau si alte popoare barbare vecine. Acest fapt a intarziat declansarea unei actiuni militare a romanilor impotriva dacilor.

Acelasi Decebal se dovedeste o fi un iscusit negociator politic, fapt probat de delegatia data in cursul tratativelor din anii 89 si 102. Desi lupta din 89 s-a incheiat nedecisa intre romani si daci, iscusinta lui Decebal a facut ca pacea incheiata cu romanii sa-i fie extrem de favorabila, mult mai avantajoasa decat chiar o victorie; fapt ce va constitui cauza declansarii razboiului din 101- 102.

Chiar si in 102, desi invins Decebal a reusit sa obtina un ragaz pentru a-si reface armata si a avea o noua confruntare cu romanii.

Geto-dacii, atat in perioada lui Burebista cat si Decebal, au creat, au formulat si au pus in practica o serie de valori politice universale precum: dorinta de libertate, de independenta, dorinta de a trai in pace dar si unele trasaturi morale deosebite ca cinstea, abnegatia, vitejia s.a.

Acestea au facut ca prin cultura si civilizatia create, gandirea, valorile si practica politica geto-dacica sa se detaseze in lumea barbara, apropiidu-se de spiritualitatea lumii antice, in principal greceasca si romana.

In urma celor doua razboaie daco- romane din 101-102 si 105-106, cea mai mare parte a statului dac a fost ocupata de Imperiul Roman si transformata in provincie imperiala.

Noua provincie, precum si teritoriile locuite de dacii liberi aflati sub puternica influenta a Imperiului Roman, vor fi supuse unui puternic proces de transformare sociala, economica, spirituala, organizatorica si politica, inclusiv modul de viata, modul de gandire, actiune si comportament.

Intrand in componenta Imperiului Roman, Dacia si locuitorii sai vor pierde una dintre cele mai importante valori politice: statul independent. In schimb multa vreme vor dainui importante valori, una dintre ele fiind libertatea, valori demonstrate prin rascoalele geto-dacilor din 117-118 sau a dacilor liberi din 170.

Includerea Daciei in Imperiul Roman si transformarea sa in provincie imperiala, supusa unui intens proces de romanizare, intrucat acesta era cel mai eficient mijloc de integrare a provinciei la imperiu, va insemna si includerea Daciei intr-o noua organizare politica,cea a dacilor romanizati cu caracteristici occidentale.

Noua formula statala va aduce importante mutatii in sfera puterii, a principiilor si valorilor, a institutiilor cat si a modului de gandire, a practicii politice.

Romanii vor aduce cu sine si un nou sistem de valori care se va suprapune peste cel geto-dac dand nastere unor elemente valorice noi cum ar fi: mandria apartenentei la o mare putere, starea de invincibilitate, de superioritate. Alaturi de aceste valori, in Dacia romana se nasc si altele noi, izvorate din noua realitate sociala si politica, in special aparitia institutiei sclavagiei pe care dacii nu o cunoscusera in forma initiala. Acesta va genera noi valori ca: ridicarea la lupta pentru libertate, reformarea vietii sociale, impotrivirea exploatarii.

In noul sistem valoric un aport important il va aduce si crestinismul primitiv. Supusi unui proces intens de romanizare material, economic, cultural si spiritual, treptat, treptat va deveni un sistem valoric roman prin esenta latin determinat in special de romanizare dar si de patrunderea autohtonilor in administratie, in institutii si in armata.

Acestia au determinat aparitia unor noi valori ca: loialitatea fata de noua patrie, ideea apararii ei etc. Stau marturiei in acest sens numeroase documente din administratie si armata care vorbesc de geto-dacii romanizati, de noile lor sentimente, de adeziunea si loialitatea lor.

Sistemul valoric roman patrunde in toate segmentele sociale: vestimentatie, in indeletnicie, in stilul de viata, practicarea acestuia, inclusiv in acceptarea zeitatilor romane.

Invatarea limbii latine, a scrisului si cititului va constitui varful procesului de romanizare, insusirii de catre autohtoni a culturii latine. A marcat totodata intrarea Daciei romane intr-un nou camp valoric, cel al latinitatii.

In noua gandire si practica latina, in tot cuprinsul Daciei, un aport important il va aduce crestinismul. Ca religie a celor multi si exploatati, a conchiderii intr-o noua maniera a relatiilor interumane, inclusiv a unei noi constructii statale bazate pe echitate si dreptate, crestinismul va fi nu numai o noua dogma teologica ci si un puternic sistem valoric care va orienta si directiona pentru o anumita perioada de timp, in special in feudalism, valorile social- politice create mai intai de geto-daci si mai apoi de romani, au constituit temelia viitorului sistem al poporului roman.

Prezenta inca din Antichitate a unui puternic sistem social-politic cu valori general universale si particulare, a facut posibila crearea si grefarea pe acest cadru a unor noi valori ce vor asigura existenta si evolutia poporului roman.