TEORIILE CRITICE/RADICALE

TEORIILE CRITICE/RADICALE

reprezentanti: John Burton, Robert Cox, Richard A. Falk, Andre Gunder Frank, Johan Galtung, Vladimir I. Lenin, Andrew Linklater;

teoreticienii grupati in aceasta categorie sunt preocupati de sursele inegalitatii structurale, inerente sistemului international, si de modalitatile in care acestea ar putea fi depasite;

inspirandu-se adesea din gandirea traditionala marxista, dar nelimitandu-se la aceasta, ei pun in lumina modul in care relatiile internationale fac posibile, si tind sa ascunda, inechitatile sistemului capitalist global; pornind de la acest fapt, teoreticienii radicali considera ca teoria si practica nu sunt domenii separate si autonome de gandire si actiune, exprimandu-si nemultumirea fata de reformele internationale care se limiteaza la organizarea relatiilor dintre state, mai ales cand se bazeaza pe capacitatea si pe vointa asa-numitelor mari puteri; de asemenea, criticii considera ca atat realismul cat si liberalismul servesc mentinerii distributiei elementare a puterii si a bunastarii; in fapt, ei proclama suprematia analizei critice privind conditiile istorice care au condus la instaurarea inegalitatii, fortele materiale si ideologice care o sustin si potentialul de a reforma radical sistemul in favoarea unei ordini mondiale mai drepte.

nici unul dintre adeptii criticismului nu considera ca suveranitatea este un concept care va deveni desuet si nici nu agreeaza ideea potentialului noilor miscari sociale de a se substitui proletarilor clasei muncitoare revolutionare transnationale a lui Marx si a lui Lenin.