Constitutia Statelor Unite ale Americii - Istorie

Constitutia Statelor Unite ale Americii

Constitutia Statelor Unite ale Americii (in engleza, [The] United States Constitution) este legea suprema a Statelor Unite ale Americii. A fost conceputa intre 21 februarie si 17 septembrie 1787, fiind definitivata in 17 septembrie 1787 odata cu adoptarea sa de catre Conventia Constitutionala a Statelor Unite ale Americii (in engleza, United States Constitutional Convention), care a avut loc in Philadelphia, Pennsylvania, urmand ca sa intre in vigoare in ziua de 4 martie 1789. A creat o uniune federala de state suverane si un guvern federal care sa opereze conducerea acesteia, inlocuind vechea uniune mai neclar definita si cu o constitutie mai ambigua, Articolele Confederatiei (vedeti si Articles of Confederation).

Imediat dupa adoptare, a fost supusa ratificarii tuturor celor treisprezece foste colonii britanice, fiind votata si acceptata de adunarile celor treisprezece state originare la date diferite, intre 7 decembrie 1787 de catre statul Delaware, primul, si 29 mai 1790 de catre statul Rhode Island, al treisprezecela si ultimul dintre cele treisprezece state originare.

Dupa intrarea sa efectiva in aplicare, la 4 martie 1787, exact asa cum a fost initial preconizat de catre un grup al Parintilor Fondatori, respectiv validand Uniunea si Constitutia insasi, la 21 iunie 1788, cand 'pragul critic' de noua state semnatare a fost atins prin ratificarea sa de catre statul New Hampshire, Constitutia Statelor Unite a servit ca model multor natiuni. Astazi, constitutia Statelor Unite este cea mai veche constitutie de tip federal din lume, fiind efectiv in vigoare de peste 200 de ani. In acelasi timp, este cea mai veche constitutie scrisa din lume care functioneaza neintrerupt de la adoptarea sa.

Istorie

In timpul Razboiului de Independenta (in engleza, American Revolutionary War), ca urmare a Declaratiei de independenta a Statelor Unite ale Americii, cele treisprezece colonii britanice, care s-au rasculat contra Imperiului Britanic, au format pentru inceput un guvern central foarte slab si nu foarte eficient, avand Congresul Continental (in engleza, Continental Congress) ca unica sa entitate componenta, conform Articolelor Confederatiei. Congresul Continental era un organ strict legislativ, care adeseori nu putea nici macar sa produca legi datorita abseteismului frecvent al membrilor acestuia. Puterile executiva si judiciara nu existau.

Congresul Continental fiind de fapt, doar un organ legislativ, nu avea nici o putere ca sa impuna nici un fel de legi, incluzand colectarea de taxe. Inexistenta unor ramuri executive si juridice care sa aplice legile si, respectiv, sa-i pedepseasca pe cei care nu le respectau, faceau ca puterea Congresului Continental sa fie nu doar foarte limitata, dar, de cele mai multe ori, sa fie nerespectata, ignorata sau chiar ridiculizata. Absenteismul membrilor sai era de multe ori intentionat pentru a nu se realiza quorumul necesar trecerii unei legi. Astfel, in mod frecvent, chiar si cele mai moderate propuneri sau schimbari erau blocate.

In septembrie 1786, reprezentanti a cinci state s-au intalnit in ceea ce urma a fi numita Annapolis Convention pentru a discuta modificarile necesare care urmau a fi aduse Articolelor Confederatiei pentru a netezi relatiile economice, si in special comertul. Cu aceasta ocazie, participantii i-au invitat pe toti reprezentantii tuturor celor 13 state sa se intalneasca ulterior in Philadelphia, Pennsylvania, ca sa discute ce ar trebui sa faca pentru imbunatatirea si nuantarea creerii organelor necesare conducerii federale.

Dupa terminarea Conventiei de la Annapolis, Maryland, Congresul Confederatiei a aprobat un plan de revizuire a Articolelor Confederatiei prevazut a avea loc in ziua de 21 februarie 1787.

Preambulul Constitutiei

"Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizarii unei Uniuni mai stranse, asezarii dreptatii, asigurarii Linistii interne, inzestrarii pentru apararea obsteasca, promovarii Prosperitatii generale si asigurarii Binecuvantarilor Libertatii pentru noi insine si pentru Urmasii nostri, decretam si promulgam Constitutia de fata pentru Statele Unite ale Americii."

Preambulul Constitutiei S.U.A. nici nu recunoaste vreo putere, nici nu opreste vreo actiune; el doar explica motivatia din spatele Constitutiei. Este o declaratie de baza ce precede Constitutia. Preambulul, in special primele doua cuvinte (noi, poporul) este una dintre cele mai mentionate sectiuni ale Constitutiei. Sunt cu adevarat cele mai importante cuvinte din Constitutie deoarece arata ca aceasta nu vine de la un rege sau imparat, ci de la poporul insusi.

Expresia "noi, poporul Statelor Unite" este de o importanta singulara. Se prevede astfel ca puterea si autoritatea guvernamantului federal al Statelor Unite ale Americii nu vine de la mai multe state sau de la popoarele mai multor state, ci de la o entitate identificata ca fiind popor al Statelor Unite ale Americii, cu Constitutia servind ca un contract intre poporul S.U.A., multimea de state, si noua entitate creata: guvernamantul federal al S.U.A.

Dorinta fondatorilor era aceea de a asigura un sistem de echilibre si contraponderi intre puteri (Legislativ v. Executiv vs. Judiciar).

Articolul I - Puterea legislativa

Articolul II - Puterea executiva

Articolul III - Puterea judiciara

Articolul IV - Puterea Statelor si limitele lor

Articol V - Procesul de schimbare al constitutiei

Articol VI - Puterea federala

Articol VII - Procesul de ratificare

Amendamente

Constitutia Statelor Unite are 27 de amendamente, primele zece, ratificate simultan intre anii 1789 si 1791, sunt cunoscute sub denumirea de United States Bill of Rights si urmaresc limitarea puterii guvernului federal.

Primul Amendament

Acesta interzice Congresului sa voteze legi prin care sa se instituie o religie oficiala de stat sau prin care o religie este preferata in locul alteia, sa promulge legi prin care s-ar impiedica libertatea religioasa, legi care sa ingradeasca libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care sa limiteze dreptul la adunare pasnica si la a trimite petitii guvernului.

Textul amendamentului spune: 'Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.'

Clauza Instituirii

'Congress shall make no law respecting an establishment of religion'

Primului Amendament are ca scop apararea libertatii de constiinta, a libertatii religioase si a libertatii de exprimare, iar Clauza Instituirii (eng. Establishment Clause) contribuie la atingerea acestui scop prin ridicarea 'unui zid de separatie intre Biserica si Stat' .Aceasta clauza poate fi interpretata fie intr-un mod 'separationist', caz in care aceasta clauza ar interzice orice fel de ajutor oferit de Congres pentru Biserica, indiferent de confesiune; sau clauza poate fi interpretata intr-un mod 'non-preferentialist' interzicand doar ajutarea unei religii in favoarea alteia, nu si interventia in domeniul religios cu scopul de a facilita accesul la religie(priveste acomodarea conflictelor ce ar aparea intre separarea bisericii de stat si datoria statului de a asigura libera alegere si accesul cetatenilor la religie - eng. Free Exercise Clause).

Trebuie remarcat ca 'aceasta clauza are un caracter absolut. Cere sa nu existe nici o lege (no law) si, de asemenea, trebuie remarcat ca aceasta clauza nu interzice doar instituirea de catre guvernul federal a unei religii oficiale de stat, ci orice fel de lege respecting an establishment of religion' Astfel, desi unii judecatori de la Curtea Suprema, precum William Rehnquist au argumentat ca aceasta clauza 'nu interzice decat instituirea unei singure biserici nationale sau favorizarea unei biserici in favoarea alteia' majoritatea deciziilor Curtii Supreme si a membrilor ei au sustinut ca Clauza Instituirii interzice guvernului promovarea religiei in general cat si favorizarea unei religii in raport cu alta sau a religiei in raport cu nonreligiile.

In speta, devenita celebra pentru dezbaterile cu privire la Clauza Instituirii, Everson v. Board of Education, 1947, Curtea Suprema s-a pronuntat asupra interpretarii ei astfel: "Clauza cu privire la instituirea unei religii a Primului Amendament inseamna cel putin asta: Nici un stat si nici guvernul federal nu pot infiinta o biserica. Nici unul nu poate da legi in sprijinul unei religii, a tuturor religiilor, sau sa prefere o religie in favoarea alteia. Nici unul nu pot forta sau influenta o persoana sa urmeze sau sa renunte la o anume biserica impotriva vointei sale sau sa fie fortat sa-si declare credinta sau necredinta intr-o religie. Nici o persoana nu poate fi pedepsita datorita sau declararii credintelor religioase sau nonreligioase, pentru prezenta sau absenta de la biserica. Nici o taxa indiferent de suma, mare sau mica, nu poate fi indreptata spre sustinerea activitatilor sau institutiilor religioase, indiferent de numele si forma aleasa pentru invatarea sau urmarea invataturilor religioase. Nici un stat, nici guvernul federal nu pot, in mod deschis sau secret, participa in activitatile organizatiilor si grupurilor religioase si vice versa."

Cazurile ajunse la Curtea Suprema cu privire la Clauza Instituirii au atins toate zonele de conflict, de intersectare dintre statul secular si biserica/religie, existand acum o serie de precedente ce se doresc a trasa aceasta granita fina intre sferele celor doua.

De exemplu, in ceea ce priveste asistenta financiara a organizatiilor religioase Bradfield v. Roberts (1899) Curtea Suprema a gasit constitutionala finantarea unui spital operat de o institutie romano-catolica deoarece spitalul a fost considerat o institutie seculara a carei sprijinire cu bani bugetari nu constituie o sprijinire directa a Bisericii Romano-Catolice. In Everson v. Board of Education (1947), s-a considerat a fi constitutionala o hotarare locala prin care era finantat transportul copiilor la scoala, fie ca e parohiala sau nu, in ciuda Clauzei Instituiste, asta pentru ca legea se aplica tuturor cetatenilor, indiferent de religie. In Lemon v. Kurtzman(1971), s-au considerat a fi neconstitutionale doua legi, una permitea statului sa 'cumpere' servicii in sectoare seculare de la scolile religioase iar alta ce permitea statului sa plateasca un procentaj din salariul profesorilor din scolile private, inclusiv cele religioase. O linie de demarcatie pare a considera neconstitutional ajutorul direct catre organizatiile religioase, vezi Sloan v. Lemon 1973, Mueller v. Allen 1983 cu folosirea veniturilor din taxe pentru ajutorarea colegiilor parohiale, pentru ajutorarea studentiilor in a urma aceste cursuri; insa este considerata constitutionala posibilitatea statului de a acorda ajutoare unice pentru construirea acestor colegii, sau ca girant pentru creditele studentilor ce doresc sa urmeze un astfel de colegiu, ajutorul acordat fiind indirect catre organizatiile religioase.

In problema rugaciunile in orele din scolile publice s-a considerat, in Engel v. Vitale 1962, ca neconstitutionala rostirea unei rugaciuni, chiar daca era non-confesionala, Justice Black scriind ca: 'nu este parte a indatoriilor oficiale ale guvernului sa compuna rugaciuni oficiale pentru orice fel de grup de cetateni americani, pe care acestia sa le poata recita ca parte a unui program religios intreprins de catre guvern'. In Wallace v. Jaffree (1985), Curtea a gasit neconstitutionla hotararea cu privire la necesitatea unui moment de tacere pentru rugaciune privata -- nu atat tacerea a fost considerata neconstitutionala cat faptul ca aceasta promova religia iar in Lee v. Weisman 1992, tot neconstitutionala a fost decisa si recitirea de rugaciuni religioase in cadrul ceremoniilior de absolvire, sau alte tipuri, unde prezenta nu este neaparat obligatorie. In Santa Fe Independent School Dist. v. Doe 2000, Curtea a decis ca nici macar un vot al corpului de studenti nu ar autoriza o rugaciune condusa de studenti inaintea orelor de curs).

Si exemplele ar putea continua, dar merita spus ca din aceste serii de precedente s-au putut extrage o serie de teste in vederea interpretarii constitutionalitatii, daca o lege respecta sau nu Clauza Instituirii:

1. Testul Lemon, numit asha dupa speta din 1971, unde s-a hotarat ca pentru a fi in acord cu aceasta clauza, o lege trebuie a)sa aiba un scop secular legitim; b)sa fie neutru fata de religie, efectul primar nu trebuie sa fie acela de a incuraja sau inhiba dezvoltarea unei religii; si c) sa nu implice guvernul in mod insemnat in treburile religiei.

2 Testul Coercitiei asociat, de regula, cu Justice Anthony Kennedy si solutionarea din County of Allegheny v. ACLU, afirma ca guvernul nu violeaza Clauza Instituirii decat daca 1)ofera sprijin direct unei religii astfel incat sa contribuie la instituirea unei biserici de stat; si 2)obliga oamenii sa sprijine sau sa participe la o religie impotriva vointei lor;

3. Testul Instituirii interpretare in care o lege incalca Clauza si Primul Amendament daca aceasta favorizeaza o religie in favoarea alteia intr-un mod in care ii face pe unii sa se simta out-sideri, iar altii sa se simta in-sideri/privilegiati.