LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE

LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE

Capitolul I - DISPOZITII PRELIMINARE

Scopul legii penale

Art. 1
Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept.

Legalitatea incriminarii

Art. 2
Legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte.

Capitolul II - LIMITELE APLICARII LEGII PENALE

Sectiunea I - Aplicarea legii penale in spatiu

Teritorialitatea legii penale

Art. 3
Legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.

Personalitatea legii penale

Art. 4
Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nici o cetatenie, are domiciliul in tara.

Realitatea legii penale

Art. 5
Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, contra sigurantei statului roman sau contra vietii unui cetatean roman, ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, cand sunt savarsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii.
Punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute in alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabila a procurorului general.

Universalitatea legii penale

Art. 6
Legea penala se aplica si altor infractiuni decat celor prevazute in art. 5 alin. 1, savarsite in afara teritoriului tarii, de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, daca:
a) fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savarsita;
b) faptuitorul se afla in tara.
Pentru infractiunile indreptate impotriva intereselor statului roman sau contra unui cetatean roman, infractorul poate fi judecat si in cazul cand s-a obtinut extradarea lui.
Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica in cazul cand, potrivit legii statului in care infractorul a savarsit infractiunea, exista vreo cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau cand pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata. Cand pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai in parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotararilor straine.

Legea penala si conventiile internationale

Art. 7
Dispozitiile cuprinse in art. 5 si 6 se aplica, daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala.

Imunitatea de jurisdictie

Art. 8
Legea penala nu se aplica infractiunilor savarsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care, in conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman.

Extradarea

Art. 9
Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii.

Sectiunea II - Aplicarea legii penale in timp

Activitatea legii penale

Art. 10
Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare.

Neretroactivitatea legii penale

Art. 11
Legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni.

Retroactivitatea legii penale

Titlul II - INFRACTIUNEA

Capitolul I - DISPOZITII GENERALE

Trasaturile esentiale ale infractiunii

Art. 17

Infractiune este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Pericolul social al faptei

Art. 18

Fapta care prezinta pericol social in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate in art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.

Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni

Art. 181

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

In cazul faptelor prevazute in prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute in art. 91.

Vinovatia

Art. 19

Vinovatie exista cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa.

1. Fapta este savarsita cu intentie cand infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

2. Fapta este savarsita din culpa cand infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Fapta constand intr-o actiune savarsita din culpa constituie infractiune numai atunci cand in lege se prevede in mod expres aceasta.

Fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune fie ca este savarsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul cand legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie.

Conditiile raspunderii penale a persoanelor juridice

Art. 191

Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.

__________

Articolul a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 278/2006.

Capitolul II - TENTATIVA

Continutul tentativei

Art. 20

Tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul.

Exista tentativa si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.

Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea.

Pedepsirea tentativei

Art. 21

Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede expres aceasta.

Tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei. In cazul cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 25 de ani.

In cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate. La aceasta pedeapsa se pot adauga una sau mai multe pedepse complementare.

__________

Alineatul (3) a fost introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 278/2006.

Desistarea si impiedicarea rezultatului

Art. 22

Este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desistat ori a impiedicat mai inainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.

Capitolul III - PARTICIPATIA

Participantii

Art. 23

Participanti sunt persoanele care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autori, instigatori sau complici.

Autorul

Art. 24

Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Instigatorul

Art. 25

Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Complicele

Art. 26

Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

Pedeapsa in caz de participatie

Art. 27

Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.

Circumstantele personale si reale

Art. 28

Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti.

Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor, numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Instigarea neurmata de executare

Art. 29

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum si actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de impiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului, se sanctioneaza cu o pedeapsa intre minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general. In cazul cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa inchisorii de la 2 la 10 ani.

Actele aratate in alineatul precedent nu se sanctioneaza, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul cand actele indeplinite de autor pana in momentul desistarii constituie alta fapta prevazuta de legea penala.

Impiedicarea savarsirii faptei

Art. 30

Participantul nu se pedepseste daca in cursul executarii, dar inainte de descoperirea faptei, impiedica consumarea acesteia. Daca actele savarsite pana in momentul impiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.

Participatia improprie

Art. 31

Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.

Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Dispozitiile art. 28-30 se aplica in mod corespunzator.

Capitolul IV - PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

Formele pluralitatii

Art. 32

Pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva.

Concursul de infractiuni

Art. 33

Concurs de infractiuni exista:

a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni;

b) cand o actiune sau inactiune, savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni.

Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana fizica.

Art. 34

In caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:

a) cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;

b) cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la 5 ani;

c) cand s-au stabilit numai amenzi, se aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar daca acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la jumatate din acel maxim;

d) cand s-a stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga amenda, in totul sau in parte;

e) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa inchisorii, potrivit dispozitiei de la lit. b), la care se poate adauga amenda, potrivit dispozitiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.

__________

Denumirea marginala a fost modificata prin art. I pct. 3 din Legea nr. 278/2006.

Pedeapsa complimentara si masurile de siguranta in caz de concurs de infractiuni

Art. 35

Daca pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complimentara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.

Masurile de siguranta de natura diferita sau de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, luate in cazul infractiunilor concurente, se cumuleaza.

Daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplica o singura data masura de siguranta cu durata cea mai lunga. In cazul masurilor de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, luate potrivit art. 118, acestea se cumuleaza.

__________

Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 278/2006.

Alineatul (5) a fost introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 278/2006.

Alineatul (5) a fost modificat prin art. IV din O.U.G. nr. 60/2006.

Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savarsite de persoana fizica.

Art. 36

Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si 35.

Dispozitiile art. 34 si 35 se aplica si in cazul in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.

Daca infractorul a executat in totul sau in parte pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.

Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

__________

Denumirea marginala a fost modificata prin art. I pct. 6 din Legea nr. 278/2006.

Recidiva in cazul persoanei fizice.

Art. 37

Exista recidiva pentru persoana fizica in urmatoarele cazuri:

a) cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an;

b) cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an;

c) cand dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu inchisoare pana la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

Exista recidiva si in cazurile in care una dintre pedepsele prevazute in alin. 1 este detentiunea pe viata.

Pentru stabilirea starii de recidiva in cazurile prevazute in alin. 1 lit. a) si b) si alin. 2, se poate tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea romana, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii.

__________

Denumirea marginala a fost modificata prin art. I pct. 7 din Legea nr. 278/2006.

Partea introductiva a alin. (1) a fost modificata prin art. I pct. 8 din Legea nr. 278/2006.

Condamnarile care nu atrag starea de recidiva

Art. 38

La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:

a) infractiunile savarsite in timpul minoritatii;

a1) infractiunile savarsite din culpa;

b) infractiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea, sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare.

Pedeapsa in caz de recidiva pentru persoana fizica.

Art. 39

In cazul recidivei prevazute in art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor art. 34 si 35. Sporul prevazut in art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mari pana la 7 ani.

Daca pedeapsa anterioara a fost executata in parte, contopirea se face intre pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior.

In cazul savarsirii unei infractiuni dupa evadare, prin pedeapsa anterioara se intelege pedeapsa care se executa, cumulata cu pedeapsa aplicata pentru evadare.

In cazul recidivei prevazute in art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pana la 10 ani, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special.

In cazul recidivei prevazute in art. 37 lit. c) se aplica in mod corespunzator dispozitiile din alineatele precedente.

Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. 1 in cazul recidivei prevazute in art. 37 lit. a) si dispozitiile din alin. 4 in cazul recidivei prevazute in art. 37 lit. b).

Dispozitiile alineatului precedent se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

__________

Denumirea marginala a fost modificata prin art. I pct. 9 din Legea nr. 278/2006.

Pedeapsa in unele cazuri cand nu exista recidiva

Art. 40

Cand dupa condamnarea definitiva cel condamnat savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

In cazul persoanei juridice, daca nu sunt intrunite conditiile prevazute in art. 40 2 alin. 1 lit. a), pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

__________

Alineatul (2) a fost introdus prin art. I pct. 10 din Legea nr. 278/2006.

Pedeapsa in caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana juridica

Art. 401

In caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana juridica, se stabileste pedeapsa amenzii pentru fiecare infractiune in parte si se aplica amenda cea mai mare, care poate fi sporita pana la maximul special prevazut in art. 71 1 alin. 2 sau 3, iar daca acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la o treime din acel maxim.

Dispozitiile alin. 1 se aplica si in cazul in care persoana juridica condamnata definitiv este judecata ulterior pentru o infractiune concurenta, precum si atunci cand dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca persoana juridica suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta. In aceste cazuri, partea din amenda executata se scade din amenda aplicata pentru infractiunile concurente.

Dispozitiile art. 35 se aplica in mod corespunzator.

__________

Articolul a fost introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 278/2006.

Recidiva in cazul persoanei juridice

Art. 402

Exista recidiva pentru persoana juridica in urmatoarele cazuri:

a) cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara nu a fost executata;

b) cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara a fost executata sau considerata ca executata.

In cazul recidivei prevazute in alin. 1 lit. a), amenda stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si amenda aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc, potrivit art. 401 alin. 1 si 3. Sporul prevazut in art. 401 alin. 1 se poate mari pana la jumatate.

Daca amenda anterioara a fost executata in parte, contopirea se face intre amenda ce a mai ramas de executat si amenda aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior.

In cazul recidivei prevazute in alin. 1 lit. b), se aplica pedeapsa amenzii pana la maximul special prevazut in art. 711 alin. 2 sau 3, iar daca acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la doua treimi din acel maxim.

Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca amenda sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca persoana juridica condamnata se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. 2, in cazul recidivei prevazute in alin. 1 lit. a), si dispozitiile din alin. 4, in cazul recidivei prevazute in alin. 1 lit. b).

__________

Articolul a fost introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 278/2006.

Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe

Art. 41

In cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu exista pluralitate de infractiuni.

Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.

Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

Pedeapsa pentru infractiunea continuata

Art. 42

Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, la care se poate adauga un spor, potrivit dispozitiilor art. 34 sau, dupa caz, art. 401 alin. 1.

__________

Articolul a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 278/2006.

Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa

Art. 43

Daca infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.

Capitolul V - CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Legitima aparare

Art. 44

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare.

Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

(21) Se prezuma ca este in legitima aparare, si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

___________

Alineatul 21 a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 169/2002.

Alineatul (21) a fost modificat prin Titlul IX art. unic pct. 1 din Legea nr. 247/2005.

Starea de necesitate

Art. 45

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate.

Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.

Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Constrangerea fizica si constrangerea morala

Art. 46

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.

Cazul fortuit

Art. 47

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

Iresponsabilitatea

Art. 48

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.

Betia

Art. 49

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.

Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Minoritatea faptuitorului

Art. 50

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Eroarea de fapt

Art. 51

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.

Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.

Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei.

Titlul III - PEDEPSELE

Capitolul I - DISPOZITII GENERALE

Pedeapsa si scopul ei

Art. 52

Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

Prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului.

Capitolul II - CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR

Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice.

Art. 53

Pedepsele sunt principale, complimentare si accesorii.

1. Pedepsele principale sunt:

a) detentiunea pe viata;

b) inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani;

c) amenda de la 100 lei la 50.000 lei.

2. Pedepsele complimentare sunt:

a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;

b) degradarea militara.

3. Pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64, in conditiile prevazute in art. 71.

___________

Litera c) de la pct. 1 a fost modificata prin art. I pct. 2 din Legea nr. 169/2002.

Denumirea marginala a fost modificata prin art. I pct. 13 din Legea nr. 278/2006.

Litera c) de la pct. 1 a fost modificata prin art. I pct. 14 din Legea nr. 278/2006.

Pct. 3 a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 278/2006.

Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice

Art. 531

Pedepsele sunt principale si complementare.

Pedeapsa principala este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.

Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice;

b) suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani;

e) afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare.

__________

Articolul a fost introdus prin art. I pct. 16 din Legea nr. 278/2006.

Aplicarea si executarea pedepselor complementare in cazul persoanei juridice

Art. 532

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci cand instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savarsita, aceste pedepse sunt necesare.

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa.

Pedepsele complementare prevazute in art. 531 alin. 3 lit. b)-e) se pot aplica in mod cumulativ.

Executarea pedepselor complementare incepe dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

__________

Articolul a fost introdus prin art. I pct. 16 din Legea nr. 278/2006.

Capitolul III - PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE

__________

Titlul capitolului III a fost modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 278/2006.

Sectiunea I0 - Reguli generale ale executarii pedepselor principale privative de libertate

__________ Sectiunea I0, ce contine art. 533 si 534, a fost introdusa prin art. I pct. 18 din Legea nr. 278/2006.

Art. 533

Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeaza pe sistemul progresiv. Condamnatii au posibilitatea sa treaca dintr-un regim de executare in altul in conditiile prevazute de legea privind executarea pedepselor.

Pedepsele privative de libertate se executa in unul din urmatoarele regimuri:

a) regimul de maxima siguranta;

b) regimul inchis;

c) regimul semideschis;

d) regimul deschis.

Regimul executarii pedepselor privative de libertate se bazeaza pe posibilitatea condamnatilor de a presta, cu acordul lor, o munca utila, daca sunt apti pentru munca, pe educarea condamnatilor, pe respectarea de catre acestia a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati, si care dau dovezi temeinice de indreptare.

Dupa implinirea varstei de 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii pot presta o munca numai la cererea acestora, daca sunt apti pentru munca.

Toate mijloacele folosite in cadrul regimului executarii pedepselor privative de libertate trebuie sa contribuie la reintegrarea in societate a celor condamnati si la prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre acestia.

Regimul de munca

Art. 534

Munca prestata de condamnati este remunerata, cu exceptia muncii cu caracter gospodaresc, necesare locului de detinere, si a celei prestate in caz de calamitate.

Conditiile de prestare a muncii, durata si plata acesteia, precum si repartizarea veniturilor cuvenite condamnatilor sunt stabilite prin legea privind executarea pedepselor.

Sectiunea I - Detentiunea pe viata

Regimul detentiunii pe viata

Art. 54

Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare.

Regimul executarii pedepsei detentiunii pe viata este reglementat in legea privind executarea pedepselor.

Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata

Art. 55

Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani. In acest caz, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.

In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de60 de ani in timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se inlocuieste cu inchisoarea pe timp de 25 de ani.

Liberarea conditionata

Art. 55.1

Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, daca este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale.

Condamnatul trecut de varsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute in alin. 1.

Pedeapsa se considera executata, daca in termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Daca in acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 61.

Calculul pedepsei in caz de comutare sau inlocuire

Art. 55.2

In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.

Titlul V - MINORITATEA

Limitele raspunderii penale

Art. 99

Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.

Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal.

Consecintele raspunderii penale

Titlul VI - INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE

Capitolul I - INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL

Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor

Art. 246

Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi

Art. 247

Ingradirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

__________

Articolul a fost modificat prin art. I pct. 59 din Legea nr. 278/2006.

Abuzul in serviciu contra intereselor publice

Art. 248

Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Abuzul in serviciu in forma calificata

Art. 2481

Daca faptele prevazute in art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Neglijenta in serviciu

Art. 249

Incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Fapta prevazuta in alin. 1, daca a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.

Purtarea abuziva

Art. 250

Intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de catre un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.

Amenintarea savarsita de catre un functionar public, in conditiile alin. 1, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Lovirea sau alte acte de violenta savarsite de catre un functionar public, in conditiile alin. 1, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Vatamarea corporala savarsita de catre un functionar public, in conditiile alin. 1, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vatamarea corporala grava savarsita de catre un functionar public, in conditiile alin. 1, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani.

__________

Articolul a fost modificat prin art. I pct. 60 din Legea nr. 278/2006.

Art. 251

Abrogat.

Neglijenta in pastrarea secretului de stat

Art. 252

Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 253

Abrogat.

Conflictul de interese

Art. 2531

Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor de serviciu, indeplineste un act ori participa la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, sotul sau, o ruda ori un afin pana la gradul II inclusiv, sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca in ultimii 5 ani sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de servicii sau foloase de orice natura, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a ocupa o functie publica pe durata maxima.

Dispozitiile alin. 1 nu se aplica in cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative.

__________

Articolul a fost introdus prin art. I pct. 61 din Legea nr. 278/2006.

Luarea de mita

Art. 254

Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Fapta prevazuta in alin. 1, daca a fost savarsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

___________

A se vedea si art. 7-9 din Legea nr. 78/2000.

Darea de mita

Art. 255

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile aratate in art. 254, se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevazuta in alineatul precedent nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.

Dispozitiile art. 254 alin. 3 se aplica in mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazurile aratate in alin. 2 si 3.

___________

A se vedea si art. 7-9 din Legea nr. 78/2000.

Primirea de foloase necuvenite

Art. 256

Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

___________

A se vedea si art. 7-9 din Legea nr. 78/2000.

Traficul de influenta

Art. 257

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.

Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

___________

A se vedea si art. 7-9 din Legea nr. 78/2000.

Fapte savarsite de alti functionari

Art. 258

Dispozitiile art. 246-250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu o treime.

In cazul prevazut la alin. 1, pentru faptele prevazute la art. 246, 247 si 250 alin. 1-4, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cu exceptia acelora care au fost savarsite de o persoana dintre cele prevazute la art. 147 alin. 1.

__________

Alineatul (2) a fost introdus prin art. unic din Legea nr. 58/2008.

Capitolul II - INFRACTIUNI CARE IMPIEDICA INFAPTUIREA JUSTITIEI

Denuntarea calomnioasa

Art. 259

Invinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plangere, cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o anume persoana, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, in sprijinul unei invinuiri nedrepte, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Daca cel care a savarsit fapta declara mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale fata de persoana in contra careia s-a facut denuntul sau plangerea, ori impotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plangerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

Marturia mincinoasa

Art. 260

Fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevazuta in alineatul precedent nu se pedepseste daca, in cauzele penale mai inainte de a se produce arestarea inculpatului, ori in toate cauzele mai inainte de a se fi pronuntat o hotarare sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul isi retrage marturia.

Daca retragerea marturiei a intervenit in cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau in toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarare sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Dispozitiile alin. 1-3 se aplica in mod corespunzator si expertului sau interpretului.

Incercarea de a determina marturia mincinoasa

Art. 261

Incercarea de a determina o persoana prin constrangere ori corupere sa dea declaratii mincinoase intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si in cazul in care fapta este savarsita fata de un expert sau de un interpret.

Impiedicarea participarii in proces

Art. 2611

Impiedicarea participarii intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza, a unui martor, expert, interpret sau aparator, savarsita prin violenta, amenintare sau prin orice alt mijloc de constrangere indreptat impotriva sa ori a sotului sau a unei rude apropiate, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 7 ani.

Tentativa se pedepseste.

Nedenuntarea unor infractiuni

Art. 262

Omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151, 217 alin. 2-4, art. 218 alin. 1 si art. 276 alin. 3 se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Fapta prevazuta in alin. 1, savarsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste.

Nu se pedepseste persoana care, mai inainte de a se fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, incunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a inlesnit arestarea acestora.

Omisiunea sesizarii organelor judiciare

Art. 263

Fapta functionarului public care, luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile, omite sesizarea de indata a procurorului sau a organului de urmarire penala, potrivit legii de procedura penala, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani.

Daca fapta este savarsita de catre un functionar public cu atributii de conducere sau de control, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 7 ani.

Favorizarea infractorului

Art. 264

Ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuia sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani.

Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.

Favorizarea savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

Omisiunea de a incunostinta organele judiciare

Art. 265

Fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane tinute in arest preventiv pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

Fapta prevazuta in alineatul precedent nu se pedepseste daca prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligatie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru sotul sau sau pentru o ruda apropiata.

Arestarea nelegala si cercetarea abuziva

Art. 266

Retinerea sau arestarea nelegala, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, in alt mod decat cel prevazut prin dispozitiile legale, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Intrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente impotriva unei persoane aflate in curs de cercetare, ancheta penala ori de judecata, pentru obtinerea de declaratii, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si intrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente fata de un martor, expert sau interpret.

Supunerea la rele tratamente

Art. 267

Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate in stare de retinere, detinere ori in executarea unei masuri de siguranta sau educative, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Tortura

Art. 2671

Fapta prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, indeosebi cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimtamantul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta la alin. 1 a avut vreuna din urmarile aratate in art. 181 sau 182, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.

Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 ani.

Tentativa se pedepseste.

Nici o imprejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autoritati publice.

Faptele prevazute in alin. 1 nu constituie infractiunea de tortura daca durerea sau suferintele rezulta exclusiv din sanctiuni legale si sunt inerente acestor sanctiuni sau ocazionate de ele.

Represiunea nedreapta

Capitolul III - FALSURI IN INSCRISURI

Falsul material in inscrisuri oficiale

Art. 288

Falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Falsul prevazut in alineatul precedent, savarsit de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Sunt asimilate cu inscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice.

Tentativa se pedepseste.

Falsul intelectual

Art. 289

Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste.

Falsul in inscrisuri sub semnatura privata

Art. 290

Falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate in art. 288, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Tentativa se pedepseste.

Uzul de fals

Art. 291

Folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la3 luni la 3 ani cand inscrisul este oficial, si cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda cand inscrisul este sub semnatura privata.

Falsul in declaratii

Art. 292

Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Falsul privind identitatea

Art. 293

Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine in eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fara drept.

Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii