Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Apararea - forma de lupta (Misiuni si norme tactice)

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Apararea

SECTIUNEA 1

Generalitati




Art.208 - Apararea reprezinta forma de lupta care se adopta de subunitatile de tancuri in scopul respingerii ofensivei unui inamic superior in forte si tehnica de lupta, interzicerii (limitarii) patrunderilor in forta cu blindate. In adancimea dispozitivelor de lupta proprii, mentinerii pozitiilor, aliniamentelor si raioanelor ocupate si producerii de pierderi cat mai mari care sa duca la slabirea capacitatii sale de lupta si asigurarea conditiilor favorabile pentru obtinerea si trecerea ulterioara la ofensiva.

Art.209 – Scopurile apararii se realizeaza prin: pregatirea temeinica a actiunilor plutonului pentru indeplinirea misiunilor primite; angajarea la posibilitatile maxime a tuturor fortelor si mijloacelor existente pe directiile de actiune ale inamicului slabirea capacitatii ofensive a inamicului, producerea de pierderi cat mai mari si respingerea atacului acestuia; mentinerea unor portiuni de teren (obiective) dinainte stabilite si impiedicarea patrunderii inamicului in acestea; temporizarea ofensivei inamicului in vederea realizarii tuturor conditiilor pentru trecerea la ofensiva; preluarea initiativei.

Art.210 (1) Apararea trebuie sa fie: stabila, ferma, activa in toate mediile, adanc esalonata (cand e cazul), capabila sa reziste loviturilor date de inamic cu toate categoriile de forte si mijloace.

(2) Aceste caracteristici sunt determinate, in principal, de urmatorii factori: cantitatea de informatii detinute, modul de folosire al terenului, esalonarea in adancime, cooperarea si sprijinul reciproc, concentrarea puterii de lupta, manevra, sistemul de lovire, unitatea de actiune a fortelor, reactiile ofensive, existenta rezervelor si modul de realizare a surprinderilor.

Art.211 – Subunitatilor care se apara le este interzis sa paraseasca punctele de sprijin ocupate si sa se retraga fara ordinul comandantului esalonului superior.

PARAGRAFUL 1.1

Misiuni si norme tactice

Art.212 - Plutonul de tancuri pregateste si duce lupta de aparare, de regula, in cadrul esalonului superior si se poate gasi in dispozitivul de lupta al companiei de tancuri (sau de infanterie dat ca intarire) – in fortele de angajare imediata, in fortele de angajare ulterioara – sau in rezerva batalionului.

Art.213 – Plutonul care actioneaza in cadrul fortelor de angajare imediata sau ulterioara primeste pentru aparare un punct de sprijin, care constituie baza apararii companiei. Acesta se dispune astfel incat sa interzica cu foc directiile probabile de atac ale inamicului.

Art.214 Plutonul de tancuri apara un punct de sprijin cu o dezvoltare frontala de 400-500 m si o adancime de 300-500 m.

Tancurile se dispun la intervale si distante cuprinse intre 200-300 m, evitandu-se dispunerea lineara a acestuia.

Tancurile plutonului de tancuri dat ca intarire companiei de infanterie ocupa pozitii de tragere in acele locuri din cadrul punctului de sprijin al acesteia de unde pot actiona cu cea mai mare eficacitate impotriva tancurilor inamicului.

Pozitiile de tragere de baza, de rezerva si vremelnice se aleg incat sa se realizeze apararea circulara a punctului de sprijin, o buna mascare si conditii de observare si executia a focului cel putin pana la distanta loviturii directe.

Art.215 – Plutonul dispus in cadrul fortelor de angajare imediata indeplineste urmatoarele misiuni:

producerea de pierderi insemnate inamicului;

slabirea treptata a puterii de lupta a acesteia;

oprirea ofensivei inamicului in fata limitei dinainte a apararii;

limitarea patrunderii inamicului in adancimea apararii;

mentinerea cu orice pret a obiectivului incredintat;

crearea conditiilor favorabile pentru participarea la executarea contraatacurilor;

Art.216 Cand plutonul actioneaza in cadrul fortelor de angajare ulterioara acesta indeplineste urmatoarele misiuni:

mentinerea punctului de sprijin din adancime;

intarirea apararii pe o directie amenintata;

limitarea patrunderii in adancimea apararii;

inchiderea unei brese din dispozitivul propriu aparut ca urmare a intrebuintarii de catre inamic a armelor N.B.C.;

asigurarea unui flanc amenintat;

executarea unor contraatacuri;

inlocuirea unor subunitati din fortele de angajare imediata care si-au pierdut puterea de lupta;

nimicirea desantului aerian (maritim) si fortelor aeromobile;

Art.217 – Atunci cand actioneaza in cadrul rezervei plutonul poate indeplini urmatoarele misiuni generice:

participarea la oprirea unor forte ale inamicului patrunse in mod surprinzator (sub aspectul momentului si locului patrunderii, al valorii fortelor si al vitezei de inaintare a acestora, in dispozitivul de aparare;

nimicirea inamicului patruns in interiorul apararii prin participarea la contraatacurile executate cu fortele de angajare ulterioara sau executarea unor contraatacuri in situatii si conditii neprevazute;

nimicirea fortelor inamicului infiltrate prin surprindere pe la flancuri si prin intervale sau lansate in spatele dispozitivului fortelor proprii.

Art.218 Cand se trece la aparare in afara contactului cu inamicul si se organizeaza fasia de asigurare, plutonul de tancuri actioneaza de regula, pe pozitia sigurantei de lupta, independent, dar se poate gasi si in cadrul companiei destinata sa ocupe pozitia inaintata sau ca detasament inaintat.

Art.219 Pozitia sigurantei de lupta se organizeaza de catre unitate pe directiile pe care nu se organizeaza pozitia inaintata, cu subunitati din fortele de angajare ulterioara ale batalionului avand urmatoarele misiuni:

Inducerea in eroare a inamicului asupra traseului real al limitei dinainte a apararii;

- zadarnicirea actiunilor cercetarii;

- prevenirea atacului prin surprindere al inamicului;

- obligarea inamicului sa-si desfasoare prematur fortele

Art.220 Primind ordinul de trecere la aparare in conditiile contactului cu inamicul, comandantul de pluton precizeaza misiunea tancurilor, pozitiile de tragere de baza ale tancurilor, ia masuri de ocupare a acestora, organizeaza observarea si sistemul de foc. In functie de situatie, precizeaza pozitiile de tragere de rezerva si organizeaza amenajarea genistica a punctului de sprijin, folosind la maxim avantajele terenului si mijloacele din cadrul subunitatii.

Atunci cand plutonul este dat ca intarire unei companii de infanterie, echipajele trebuie sa cunoasca dispunerea si misiunile plutoanelor de infanterie, locul barajelor genistice si modul de cooperare cu celelalte mijloace antitanc pentru indeplinirea misiunilor de lupta primite.

Art.221 - Dupa alegerea pozitiilor de tragere si organizarea sistemului de foc, echipajele trec imediat la executarea lucrarilor genistice din cadrul punctului de sprijin, respectandu-se cu strictete masurile de mascare. In acelasi timp comandantul de pluton ia toate masurile ca plutonul sa fie permanent gata de lupta, pentru respingerea oricaror actiuni din partea inamicului.

Art.222 - Pentru conducerea focului si actiunilor plutonului in aparare, comandantul de pluton intocmeste, in caietul de lucru, schema apararii punctului de sprijin al plutonului (anexa nr. ), pe care o prezinta spre aprobare comandantului de companie.

Art.223 - Actiunile fortelor si mijloacelor participante la aparare constau, de regula, in:

lovirea fortelor si mijloacelor inamicului in spatiu terestru, aerian, maritim (fluvial), pe caile de acces si in fata limitei dinainte a apararii;

lovirea sistemelor de conducere si logistic;

executarea manevrei de forte, de mijloace si de foc;

nimicirea desantului aerian (maritim) si fortelor aeromobile ale inamicului;

executarea de riposte ofensive si mentinerea punctelor de sprijin incredintate,

Art.224 – Succesul apararii se asigura prin: manevra, concentrarea efortului; dinamism, cunoasterea inamicului si zadarnicirea actiunilor acestuia; flexibilitate; lovirea repetata si prin surprindere a inamicului; mentinerea comenzii si cooperarii neintrerupte a fortelor; sustinerea logistica oportuna si eficienta.

Art.225 – In aparare tancul duce lupta, de regula, in cadrul plutonului de tancuri. In anumite situatii, tancul poate actiona si in cadrul subunitatilor de infanterie carora le-a fost dat ca intarire.

In lupta de aparare, misiunea tancului consta in nimicirea prin foc, in cooperare cu tancurile vecine si cu celelalte mijloace de foc, a tancurilor, mijloacelor blindate de lupta si personalului inamicului, mentinand cu fermitate pozitia de tragere ocupata.

Pentru ducerea luptei de aparare, tancul pregateste si apara o pozitie de tragere de baza si una de rezerva, un sector de tragere de baza, delimitat prin repere, cu o dezvoltare de pana la 4-00 si un sector de tragere complementar. In apararea organizata in afara contactului cu inamicul, in unele situatii, tancul pregateste si o pozitie de tragere vremelnica (inaintata). Pozitiile de tragere ale tancului se aleg astfel incat sa asigure posibilitatea executarii focului circular, fara spatii moarte si la distanta maxima, o buna mascare impotriva observarii inamicului si cai de acces ascunse pentru trecerea de pe o pozitie pe alta.

Art.226 Dupa primirea si insusirea misiunii de lupta comandantul de tanc este obligat:

sa recunoasca terenul, sa precizeze si sa ocupe pozitia de tragere ordonata de comandantul de pluton si sa dea echipajului misiunea de lupta;

sa pregateasca elementele pentru executarea focului ziua si in conditii de vizibilitate redusa;

sa organizeze lucrul pentru executarea si mascarea amplasamentului si sa ia masuri pentru imbunatatirea conditiilor de observare si executare a focului;

sa completeze unitatea de foc a tancului;

sa raporteze comandantului de pluton sau comandantului subunitatii de infanterie cand tancul este gata de lupta;

Art.227 Dupa pregatirea apararii, comandantul de tanc intocmeste fisa de tragere a tancului (anexa nr.2) pe care o prezinta pentru aprobare comandantului de pluton.

Art.228 Echipajul tancului trebuie sa fie in permanenta gata pentru respingerea atacului inamicului, sa execute observarea neintrerupta a campului de lupta si a semnalelor comandantului de pluton si sa mentina legatura cu tancurile vecine si cu subunitatea de infanterie.

PARAGRAFUL 1.2

Manevra

Art.229 – (1) Manevra cuprinde un ansamblu de actiuni prin care se realizeaza gruparea de forte, mijloace si de foc, in locul si la timpul stabilit, in scopul executarii unor actiuni puternice asupra inamicului, respingerii actiunilor acestuia sau sustragerii de sub loviturile lui.

(2) Manevra trebuie sa fie simpla. Sa se incadreze in conceptia esalonului superior, sa corespunda misiunii, sa se execute in ascuns, in timp scurt si prin surprindere.

(3) Manevra poate fi: de forte, de mijloace si de foc.

Art.230 – In aparare, manevra se executa pentru realizarea urmatoarelor scopuri:

scoaterea plutonului de tancuri de sub loviturile inamicului;

intarirea apararii pe directia amenintata;

nimicirea inamicului patruns    si respingerea atacului acestuia;

mutarea efortului in functie de directia pe care va ataca inamicul, indeosebi cu blindate;

participarea la nimicirea desantului aerian si a fortelor aeromobile ale inamicului;

inchiderea unor brese (intervale) din dispozitivul propriu;

inlocuirea unor subunitati care si-au pierdut puterea de lupta.

Art.231 Formele manevrei de forme si mijloace sunt:

- lovirea inamicului in fata limitei dinainte a apararii;

- mutarea eforturilor de pe o directie pe alta, din fata spre adancime si invers;

- ripostele ofensive ale apararii.

Art.232 – Lovirea inamicului in fata limitei dinainte a apararii se executa, de regula, prin manevre specifice ofensivei, cu fortele de angajare ulterioara intarite cu subunitati si urmareste zadarnicirea trecerii inamicului la ofensiva, imbunatatirea aliniamentului limitei dinainte a apararii, distrugerea sau nimicirea unor obiective importante, capturarea de tehnica si modele noi de armament.

Art.233 – Mutarea eforturilor de pe o directie pe alta vizeaza regruparea unor subunitati din raioanele neatacate (slab atacate) si folosirea acestora pentru intarirea apararii acolo unde s-a concentrat efortul ofensiv al inamicului sau in alte raioane ori directii amenintate .

Art.234 – Mutarea eforturilor din spate spre front se realizeaza prin aducerea din adancime a fortelor de angajare ulterioara (rezervei) spre limita dinainte a apararii pentru:

intarirea apararii pe directia amenintata;

inchiderea unor brese realizate de inamic;

ocuparea unor aliniamente de aparare favorabile opririi ofensivei inamicului pe adancimea apararii;

executarea ripostelor ofensive;

inlocuirea unor subunitati din fortele de angajare imediata care si-au pierdut puterea de lupta.

Art.235 – Mutarea eforturilor dinspre front spre spate se executa in scopul:

scoaterii fortelor de sub loviturile puternice ale inamicului si mutarii apararii pe un aliniament mai favorabil;

regruparii fortelor pentru constituirea unor grupari necesare executarii ripostelor ofensive pe alte directii sau efectuarii de subordonari si resubordonari;

nimicirii desantului aerian sau fortelor aeromobile ale inamicului;

reconstituirii fortelor de angajare ulterioara (rezervei).

Art.236 – Riposta ofensiva a apararii o constituie contraatacul. Acesta se declanseaza, in raport cu situatia creata, precum si cu fortele si mijloacele la dispozitie, in una din variantele stabilite prin planul de actiune; adaptata la situatia concreta sau intr-o alta varianta impusa de situatia.

(2) Gruparea de contraatac se constituie din subunitati din fortele de angajare ulterioara, subunitati regrupate de pe directiile unde inamicul nu actioneaza cu forte puternice, iar in situatii deosebite, din rezerva.

SECTIUNEA a 2-a

Pregatirea si desfasurarea luptei de aparare

PARAGRAFUL 2.1

Clarificari conceptuale

Art.237 Plutonul de tancuri trece la aparare, de regula, in cadrul companiei.

Tancul poate trece la aparare, de regula, in cadrul plutonului.

Apararea se executa in conditiile contactului nemijlocit sau in afara contactului.

(2) La apararea din contact nemijlocit lupta se pregateste in timp scurt, concomitent cu ducerea actiunilor de lupta in curs de desfasurare.

(3) Prin trecerea la apararea in afara contactului se asigura timp suficient pentru realizarea dispozitivului de lupta, organizarea completa a sistemului de foc si amenajarea genistica a terenului.

Art.238 – (1) In raport cu situatia concreta, apararea poate fi pregatita in graba sau din timp.



(2) Apararea in graba se pregateste, de regula, in conditiile contactului nemijlocit cu inamicul, sub presiunea continua a acestuia, precum si a timpului pus la dispozitie pentru pregatirea luptei.

(3) Apararea din timp se pregateste pe cele mai bune aliniamente oferite de tern, de regula, cand plutonul nu este in contact nemijlocit si se dispune de timp pentru pregatirea luptei.

Art.239 – Apararea in afara contactului cu inamicul cuprinde 7 (sapte) pasi. O varianta de pregatire si desfasurare a luptei de aparare in afara contactului cu inamicul de catre plutonul de tancuri este prezentata in capitolul XII sectiunea a-3-a.

Art.240 Pasul 1 – Pregatirea pentru lupta

Comandantul de pluton desfasoara urmatoarele activitati:

a)primeste de la comandantul de companie ordinul de avertizare sau de actiune;

b)      emite ordinul de avertizare;

c)intocmeste planul preliminar avand la baza estimarea situatiei si analiza misiunii inamicului, terenului, fortelor disponibile si timpului (MITF-T).

d)      cand este posibil, executa recunoasterile impreuna cu comandantii de tanc si o echipa de siguranta (2 militari);

e)reactualizeaza planul si emite ordinul de actiune;

f) executa inspectia finala.

Art.241 Pasul 2 – Deplasarea spre pozitii de aparare

Se executa folosind proprietatile de mascare ale terenului, ocolind zonele probabile de ambuscada, respectand masurile de mascare, realizand siguranta circulara (cu accept pe siguranta aeriana) si adoptand formatiile optime de deplasare (ca element de siguranta in fata).

Art.242 Pasul 3 - Stabilirea pozitiilor la desfasurare

Plutonul se opreste inapoia ultimei acoperiri si organizeaza siguranta stationarii.

Comandantul de pluton, comandantii de tanc si o echipa de siguranta (2 militari) se deplaseaza la elementul de siguranta din fata. Comandantul de pluton precizeaza in teren pozitiile de aparare pentru fiecare element in parte.

Comandantii de tanc se inapoiaza la tancurile lor si se deplaseaza pe pozitiile ordonate.

Tancurile trec la ocuparea, amenajarea si mascarea pozitiilor de aparare, instalarea obstacolelor, realizarea sistemului de foc, pregatirea armamentului pentru trageri pe timp de noapte si in alte conditii de vizibilitate redusa.

Art.243 Pasul 4 - Localizarea inamicului

Se executa prin intermediul observatorilor, a posturilor de observare proprii si a patrulelor de siguranta ordonate de catre comandantul de companie.

Art.244 Pasul 5 – Actiunea la stabilirea contactului cu inamicul

Odata ce inamicul este reperat, comandantul de pluton executa urmatoarele:

a)      alerteaza comandantii de tanc si ajutorul sau;

b)      raporteaza situatia comandantului de companie;

c)      retrage punctul de observare;

d)      initiaza focul in sectoarele de concentrare a focului;

Art.245 Pasul 6 – Ducerea luptei de aparare

Comandantul de pluton stabileste daca plutonul poate nimici inamicul de pe pozitiile ocupate.

In situatia cand plutonul este in masura sa nimiceasca inamicul de pe pozitiile ocupate, atunci acesta, continua lupta, astfel:

a)      deschide focul la distanta maxima eficace;

b)      nimiceste inamicul care incearca sa creeze brese;

c)      deschide focul pe aliniamentul de tragere cu tunul si in barajul    general;

d)      se retrage, la ordin, pe pozitiile de rezerva daca situatia impune;

(3) In situatia cand plutonul nu poate sa nimiceasca inamicul de pe pozitiile ocupate, comandantul de pluton, procedeaza astfel:

a)raporteaza comandantului de companie;

b)      continua angajarea inamicului sau repozitioneaza plutonul (tancurile) numai atunci cand comandantul de companie ordona sa: continue focul in sectorul plutonului (zona de angajare); ocupe pozitiile de rezerva; sprijine alte elemente ale companiei; participe la executarea unui contraatac pentru recucerirea pozitiilor pierdute; sa se retraga combinand focul cu deplasarea in vederea ruperii luptei.

Art.246 Pasul 7 – Consolidarea si reorganizarea

Aceste actiuni cuprind urmatoarele activitati:

a)reorganizarea sigurantei de lupta;

b)      acordarea primului ajutor si evacuarea ranitilor (tehnicii deteriorate)

c)repararea obstacolelor, (tehnicii care nu se inlocuieste).

d)      reaprovizionarea cu munitie si materiale;

e)repozitionarea tehnicii si refacerea cooperarii;

f) refacerea pozitiilor de aparare pentru respingerea unui nou atac inamic;

g)primirea de la comandantii de tanc a rapoartelor MPE si a celor referitoare la nevoile acestora;

h)      restabilirea lantului de comanda;

i)  raportarea nevoilor plutonului, folosind raportul MPE, comandantului de companie;

j)  organizarea reaprovizionarii si supravegherea evacuarii al ranitilor si prizonierilor conform planului;

PARAGRAFUL 2.2

Apararea pe pozitii

Art.247 Apararea pe pozitii se organizeaza in scopul mentinerii ferme a punctului de sprijin, producerii de pierderi cat mai mari inamicului, respingerii ofensivei acestuia si interzicerii patrunderii lui in adancime.

(2) Acest procedeu se bazeaza pe un sistem de pozitii, combinat cu obstacole, amenajarea judicioasa a terenului si manevra rezervelor.

(3) In apararea pe pozitii accentul este pus pe mentinerea terenului ocupat.

(4) Apararea pe pozitii nu are ca obiectiv nimicirea completa a inamicului; pentru infrangerea acestuia este necesara executarea unor actiuni de lupta simultane sau ulterioare.

(5) Comandantul plutonului de tancuri isi dispune fortele din subordine (tancul) pentru apararea unei portiuni de teren, prin folosirea unor combinatii de pozitii de aparare de baza, vremelnice si de rezerva; el organizeaza lupta in interiorul punctului de sprijin, nimicind fortele inamicului patrunse printre pozitiile defensive ale plutonului, prin crearea zonelor de nimicire si a pungilor de foc.

Art.248 – Realizarea structurii apararii constituie baza pregatirii luptei plutonului. Elementele principale ale acesteia sunt: dispozitivul de lupta, sistemul de foc si amenajarea genistica.

Art.249 – (1) Dispozitivul de lupta se realizeaza conform prevederilor cuprinse in capitolul 1.

(2) Dispozitivul de lupta al plutonului trebuie sa corespunda misiunii primite, situatiei concrete in care se trece la aparare si caracteristicilor terenului si sa asigure:

stabilitatea apararii;

concentrarea fortelor si mijloacelor pe directii importante de aparare;

manevra de forte, mijloace si de foc;

posibilitatea de a atrage inamicul in pungi de foc, ambuscade, campuri de mine si baraje in scopul nimicirii acestuia prin foc si atacuri;

Art.250 Amenajarea genistica incepe imediat ce plutonul trece la aparare (realizeaza dispozitivul) si trebuie sa asigure:

stabilitatea si fermitatea dispozitivului;

protectia personalului, tehnicii si a unor obiective impotriva efectelor inamicului;

intrebuintarea eficace a armamentului si mijloacelor proprii;

executarea manevrei de forte si mijloace;

inducerea in eroare a inamicului asupra dispozitivului si actiunilor fortelor proprii.

Art.251 – (1) Lucrarile de amenajare genistica se executa in urmatoarea succesiune:

se curata terenul pentru imbunatatirea conditiilor de observare si executare a focului;

se amenajeaza amplasamentele pentru tancuri;

se realizeaza sistemul de obstacole si baraje antitanc;

se amenajeaza genistic pozitiile de tragere de rezerva si vremelnice;

se amenajeaza adaposturi pentru personal si nise pentru munitie;

(2) Pentru reducerea volumului lucrarilor genistice din cadrul punctului de sprijin vor fi folosite la maximum caracteristicile naturale ale terenului (rape, viroage, denivelari).

Lucrarile genistice se executa, de regula, noaptea.

In afara contactului cu inamicul, acestea se pot executa si ziua, cu luarea tuturor masurilor de mascare impotriva cercetarii antiaeriene si terestre a inamicului.

Art.252 Sistemul de foc consta in actiunile tuturor categoriilor si sistemelor de armamente si mijloace de foc executate in scopul producerii de pierderi, diminuarii puterii de lupta si anihilarii actiunilor inamicului in spatiul terestru, aerian si maritim (fluvial).

(2) In aparare acesta consta in: amplasarea judicioasa a tancurilor in teren; stabilirea corecta si completa a misiunilor pentru fiecare tanc (conform anexei nr.3).

(3) Sistemul de foc se realizeaza prin: concentrari de foc; aliniamentul de tragere cu tunul; foc executat cu toate categoriile de armament in fata limitei dinainte a apararii; focul executat la flancuri si in adancimea apararii combinat cu baraje si obstacole.

(4) Sistemul de foc se considera realizat dupa ce s-au luat toate masurile pentru pregatirea munitiei, amenajarea pozitiilor de tragere, mijloacele de foc au ocupat pozitiile si si-au pregatit elementele pentru fiecare directie (sector) de tragere de baza (complementar).

Art.253 – Pentru organizarea sistemului de foc comandantul plutonului indica in detaliu: fasiile de tragere; sectoarele de foc concentrat; aliniamentul de tragere cu tunul; barajul general; sectoarele de tragere de baza si complementare.

Art.254 – (1) Fasia de tragere este portiunea de teren delimitata lateral spre stanga si spre dreapta pozitiilor de tragere ale tancurilor respectiv a punctului de sprijin al plutonului in care acesta trebuie sa execute misiunile de foc stabilite pentru nimicirea sau respingerea inamicului care ataca.

(2) Adancimea fasiei de tragere este determinata de bataia maxima eficace in concentrari de foc.

Art.255 – (1) Pozitiile de tragere de baza se stabilesc: catre limita dinainte a punctului de sprijin – pentru mijloacele care participa cu foc in zona de angajare si barajul general; in adancimea punctului de sprijin – pentru mijloacele care participa cu foc la nimicirea inamicului patruns in interior, la flancuri sau intervale.

(2) Focul de pe pozitiile de tragere de baza se executa pentru indeplinirea misiunii principale, de regula, pentru participarea in barajul general.

Art.256 – (1) Pozitiile de tragere de rezerva se stabilesc, fata de pozitiile de baza, la o departare de aproximativ 200-300 m adancime si 100-150 m in lateral.

(2) Pozitiile de tragere de rezerva se ocupa cand pozitia de baza a fost descoperita si batuta cu foc intens de catre inamic sau pe timpul patrunderii acestuia la flancuri, prin intervale in spatele pozitiilor de aparare ale tancurilor; cand nu se organizeaza pozitii de tragere vremelnice, din cele de rezerva se pot executa si unele concentrari de foc la distante mari.

Art.257 – (1) Pozitiile de tragere vremelnice se stabilesc cat mai aproape de limita dinainte a apararii sau in fata acesteia, pana la 400-600 m departare de pozitiile de tragere de baza.

(2) De pe pozitiile vremelnice focul se executa pentru inducerea in eroare a inamicului asupra dispunerii mijloacelor principale de foc proprii, pentru participarea in concentrarile de foc si pentru sprijinul cu foc al sigurantei de lupta (pozitiei inaintate).

Art.258 – Sectorul de concentrare a focului este suprafata sau aliniamentul de tragere cu tunul pe care se executa concentrarea focului intregului armament principal (cel putin 2/3 din acesta) al plutonului asupra personalului inamicului (care va ocupa acea zona sau se va desfasura pe acel aliniament).

Art.259 – (1) Barajul general consta in concentrarea focului intregului armament al plutonului pentru nimicirea sau respingerea inamicului care ataca si executa foc in limitele fasiei de tragere a acestuia, iar in adancime pana la distanta maxima de 400-600 m fata de limita dinainte a apararii.

(2) Pentru a asigura nimicirea inamicului in barajul general trebuie sa se realizeze o panza de foc continuu cu densitatea de 7,5 lovituri pe minut – aproximativ 2,5 gloante pe metru liniar/minut.

(3) Barajul general se obtine prin suprapunerea focului mai multor categorii de armament pe aceeasi portiune de teren, pe toata durata actiunii inamicului.

(4) Barajul general este unic, scop in care tot armamentul trebuie pregatit sa execute focul atat pe timp de zi cat si pe timp de noapte sau in alte conditii de vizibilitate redusa.

Art.260 – Pentru nimicirea grupurilor izolate ale inamicului care incearca sa cerceteze, sa execute culoare prin baraje sau sa patrunda in adancimea apararii, in cadrul plutonului se destina mijloace de foc de serviciu care trebuie sa fie gata in permanenta pentru deschiderea focului din pozitiile de tragere vremelnice sau de rezerva.

Art.261 – Conducerea focului consta in pregatirea si intrebuintarea cat mai eficace a tragerilor cu armamentul din inzestrare asupra obiectivelor de pe directia de actiune a plutonului in scopul nimicirii inamicului si cuprinde:

a)      observarea campului de lupta;

b)      organizarea focului;

c)      darea misiunii de foc;

d)      darea comenzii de deschidere a focului;



e)      observarea efectului focului si corectarea tragerii;

f)       manevra focului (concentrarea, repartizarea si transportul acestuia);

g)      controlul si evidenta consumului de munitie.

Art.262 – (1) Pe timpul pregatirii de foc a ofensivei de catre inamici, fortele proprii se protejeaza.

(2) In cazul intrebuintarii de catre inamic a armelor de distrugere in masa, se executa determinarea si inlaturarea efectelor acestora, restabilirea comenzii, refacerea puterii de lupta a fortelor si aplicarea masurilor de protectie stabilite in zonele afectate.

Art.263 – (1) Dupa primirea misiunii, comandantul de pluton desfasoara activitatile conform prevederilor capitolului 1, sectiunea a 3-a.

(2) Dand misiunile de lupta, comandantul de pluton precizeaza:

a)      aliniamentele (sectoarele) pe care esalonul superior executa foc in sprijinul plutonului;

b)      sectoarele de foc concentrat (cine participa si semnalul de deschidere al focului);

c)      zona de angajare a inamicului;

d)      aliniamentul barajului general si al focului antiblindate (aliniamentul de tragere cu tunul);

e)      aliniamentul de deschidere a focului de catre mijloacele de intarire(sprijin);

f)       modul de asigurare a flancurilor si intervalelor;

g)      modul de executare a contraatacului;

h)      semnalele de cerere, deschidere, transport, incetare a focului si de indicare a obiectivelor;

i)        modul de sprijin al subunitatilor care se apara pe pozitia sigurantei de lupta si directia de repliere a acestora

Art.264 – Pentru observarea permanenta a actiunilor inamicului si terenului in cadrul plutonului se numesc observatori, iar pentru nimicirea elementelor izolate si a grupurilor mici ale inamicului se stabileste – armament de serviciu, care se dispune in pozitie de tragere vremelnica sau de rezerva si deschide focul la ordin sau uneori din proprie initiativa.

Art.265 – Una din tehnicile de actiune in apararea pe pozitii este apararea in sector. Detaliile privind modul de actiune sunt prevazute in capitolul XII, sectiunea 1.

Art.266 – (1) Desfasurarea luptei de aparare

Odata cu inceperea luptei pregatirii de foc a ofensivei de catre inamic, echipajele isi ocupa posturile in tancuri si executa observarea in scopul de a descoperi la timp plecarea acestuia la atac.

In cazul scoaterii din lupta a unor mijloace de foc, comandantul de pluton da misiuni suplimentare echipajelor. La nevoie, cu aprobarea comandantului de companie, deplaseaza unele din tancuri pe pozitiile de tragere vremelnice.

(2) Din momentul plecarii inamicului la atac, comandantul de pluton conduce focul plutonului pentru nimicirea in primul rand a tancurilor si transportoarelor blindate ale acestuia. Deschiderea focului trebuie sa se faca astfel incat sa nu se descopere prematur pozitiile de tragere de baza.

Organizarea sistemului de foc (anexa nr.3) se va face astfel incat sa fie asigurate conditiile pentru lovirea inamicului de la distanta cat mai mare si pentru mentinerea legaturii de foc cu subunitatile proprii si vecine din siguranta de lupta.

PARAGRAFUL 2.3

Apararea mobila

Art.267 – (1) Apararea mobila, se executa in scopul nimicirii inamicului prin actiuni de tip ofensiv executate de catre fortele de angajare ulterioara (uneori rezerva) ale batalionului dupa inaintarea controlata a inamicului pe un aliniament (pozitie) care il face vulnerabil loviturilor executate de aparator prin contraatacuri si invaluire; aparatorul pune accentul, in principal, pe infrangerea inamicului si nu pe mentinerea sau recastigarea terenului pierdut.

(2) Pentru desfasurarea apararii mobile, se utilizeaza o combinatie de actiuni de intarziere, defensive si ofensive, ceea ce presupune dispunerea inaintata a unor forte relativ mici si folosirea pe scara larga a manevrei, focului si obstacolelor pentru a prelua initiativa de la atacator dupa ce acesta a intrat in sectorul aparat.

(3) Mobilitatea fortelor proprii trebuie sa fie cel putin egala cu cea a atacatorului.

(4) Terenul ales trebuie sa permita executarea actiunilor manevriere.

PARAGRAFUL 2.4

Apararea pe aliniamente intermediare

Art.268 Apararea pe aliniamente intermediare se organizeaza atunci cand inamicul dispune de o superioritate covarsitoare in forte si mijloace sau se gaseste intr-o situatie avantajoasa.

(2) Scopul apararii, in acest caz, il constituie castigarea de timp, producerea de pierderi inamicului si sustragerea fortelor proprii de sub loviturile acestuia.

(3) Intensitatea si caracteristicile actiunilor fortelor care se apara pe aliniamente intermediare difera de la un aliniament la altul, odata cu mutarea efortului in cadrul acestora pana pe aliniamentul final de aparare si alterneaza cu contraatacuri executate prin surprindere si cu atacuri in fata limitei dinainte a fortelor proprii.

Art.269 – (1) Aliniamentele de aparare se aleg de catre esaloanele superioare plutonului in asa fel incat fortele care le ocupa sa aiba, pe cat posibil, flancurile asigurate, sa includa forme tari de teren, obstacole naturale, iar terenul din adancime sa dispuna de acoperirile necesare desprinderii de inamic si replierii in ascuns a fortelor pe urmatorul aliniament de aparare.

(2) Aliniamentele si distanta dintre acestea se stabilesc astfel incat, inamicul care a reusit sa rupa apararea organizata pe primul aliniament sa fie obligat sa pregateasca un nou atac pentru ruperea aliniamentului urmator.

Art.270 – Pregatirea luptei de aparare pe aliniamente intermediare de catre plutonul de tancuri catre plutonul de tancuri se executa conform precizarilor de la paragraful 2.1, iar in desfasurarea acesteia se combina actiunile de mentinere a pozitiei de aparare cu manevra din fata catre adancime, ripostele ofensive pentru desprinderea unor forte din contact cu inamicul, cu efectele focului cu miscarea, folosirea ambuscadelor, capcanelor, lucrarilor genistice realizate de fortele proprii sau alte forte, precum si a campurilor de mine antiblindate.

Art.271 - (1) Ruperea luptei. Retragerea si ocuparea aliniamentului urmator de catre plutonul de tancuri se executa in mod diferit, in functie de situatia concreta existenta, astfel:

a) pe timp de zi si sub presiunea inamicului - sub sprijinul focului artileriei, aruncatoarelor si al unor subunitati de acoperire intarite cu tancuri

b) pe timp de noapte sau in alte conditii de vizibilitate redusa - prin surprindere, cu majoritatea fortelor si mijloacelor, sub sprijinul unei parti din tancurile proprii.

(2) Ocuparea aliniamentului final se face succesiv, pe masura replierii subunitatilor de pe ultimul aliniament intermediar.

PARAGRAFUL 2.5

Retragerea

Art.272 - (1) Retragerea se adopta, temporar pentru scoaterea fortelor do sub loviturile puternice ale inamicului si punerii lor intr-o situatie mai avantajoasa in adancime, ocuparea unor pozitii favorabile ducerii luptei sau regruparea acestora pe anumite directii in vederea indeplinirii altor misiuni; uneori, retragerea se poate executa si pentru atragerea inamicului pe directii nefavorabile desfasurarii fortelor sale principale, mai ales a celor blindate si nimicirea lor ulterioara.

(2) Retragerea se executa numai la ordinul comandantului esalonului superior, in mod organizat, in ascuns si cu rapiditate, de regula, fara desfasurarea fortelor principale pe aliniamente intermediare, pana la aliniamentul final pe care urmeaza sa se organizeze o aparare puternica sau inapoia caruia sa se concentreze noi forte si mijloace in scopul indeplinirii altor misiuni; desfasurarea partiala sau totala a fortelor principale este permisa numai pentru executarea unor lovituri asupra inamicului care a reusit sa intercepteze caile de retragere si pentru nimicirea fortelor de desant aerian sau a fortelor aeromobile desantate de inamic pe directiile de retragere.

Art.273 - Situatiile cele mai caracteristice in care se executa retragerea sunt: cand fortele proprii au fost lovite puternic cu sisteme de cercetare-lovire de inalta precizie si nu mai sunt posibilitati de inchidere a bresei create; cand inamicul a rupt apararea pe un front larg si pe o mare adancime reusind sa patrunda cu forte superioare in flanc si ameninta spatele; cand inamicul actioneaza cu forte superioare, indeosebi blindate, iar raportul de forte este mult superior in favoarea acestuia; pe timpul ofensivei cand inamicul executa riposte ofensive puternice; in cazul desfasurarii nefavorabile a luptei de intalnire.

PARAGRAFUL 2.6

Apararea in incercuire

Art.274 - Plutonul de tancuri actioneaza in apararea in incercuire, de regula, in cadrul esalonului superior impreuna cu alte forte, uneori independent, in una din urmatoarele situatii: in aparare - pe timpul executarii contraatacului, al retragerii si cand se urmareste mentinerea cu orice pret a unor obiective importante; in ofensiva - ca urmare a contraatacurilor si loviturilor concentrice executate de catre inamic, pe timpul urmaririi, in urma luptei de intalnire desfasurata nefavorabil pentru fortele proprii.

Art.275 - (1) Scopul apararii in incercuire, de regula, consta in: mentinerea de lunga durata a unor raioane (obiective) importante; polarizarea unor forte numeroase ale inamicului si producerea de pierderi cat mai mari acestora; dispersarea fortelor inamicului si slabirea puterii de lupta in adancime; crearea conditiilor in vederea executarii cu succes a actiunilor viitoare.

(2) Uneori, desi exista posibilitatea sustragerii fortelor de la incercuire, acestea sunt lasate preconceput sa lupte astfel, cand raioanele respective au o importanta vitala pentru desfasurarea ulterioara a actiunilor, prezinta avantaje din punct de vedere al reliefului si resurselor economice, iar gruparea incercuita are posibilitatea sa lupte vreme indelungata in aceste conditii.

PARAGRAFUL 2.7

Executarea contraatacului

Art.276 - (1) Contraatacul este conceput si planificat de esaloanele superioare si constituie un moment important in desfasurarea luptei de aparare; pentru executarea acestuia, comandantul foloseste o parte sau majoritatea fortelor aflate in aparare, pentru exploatarea situatiilor favorabile lovirii inamicului in locurile si in momentele decisive si pentru infrangerea acestuia.

(2) Prin declansarea contraatacului, comandantul urmareste: recucerirea terenului (pozitiilor) pierdut (2), izolarea si nimicirea fortelor inamicului sau orice alta actiune care vizeaza restabilirea situatiei initiale.

(3) Contraatacul se executa atunci cand inamicul este pe punctul de a fi oprit ori si-a incetinit ritmul ofensivei (dispozitivul sau este dezorganizat si slabit), esalonul doi (rezervele apropiate) al acestuia a fost introdus in lupta sau este departe de esalonul intai (a fost lovit cu aviatia si focul artileriei), iar folosirea fortelor din adancime nu se poate realiza in timp scurt.

(4) Pentru pregatirea contraatacului, comandantul stabileste: locul de dispunere al fortelor de contraatac, drumurile si caile de apropiere ce pot fi folosite, valoarea sprijinului de foc necesar.

(5) Fortele care contraataca evita punctele tari ale inamicului, ocupand pozitii din care sa poata ataca flancul si spatele acestuia.

Art.277 - In apararea pe pozitii comandantul foloseste fortele de angajare ulterioara si rezerva in cooperare cu elementele statice ale apararii (pozitiile de aparare sau punctele de intalnire) pentru a diminua elanul ofensiv al atacatorului si a-i reduce avantajul numeric.

Art.278 - (1) In apararea mobila comandantul anticipeaza patrunderile inamicului in adancime si foloseste obstacolele si pozitiile intarite pentru a directiona si controla aceste patrunderi; el executa, de asemenea, contraatacuri locale pentru a-l determina pe inamic sa intre in patrunderile planificate de aparator sau pentru a-l induce in eroare asupra dispozitivului de aparare.

(2) Parte din elementele mobile ale apararii atrag inamicul, iar cele statice il fixeaza intr-o zona (raion) dinainte stabilita; ulterior, fortele de lovire ataca si nimicesc inamicul prin contraatac sprijinite cu toate mijloacele la dispozitie.

PARAGRAFUL 2.8

Apararea in cadrul luptei de intalnire

Art.279 - (1) Trecerea la aparare in cadrul luptei de intalnire se executa in situatia cand inamicul a devansat in desfasurare fortele proprii sau este superior in forte si mijloace; in acest caz, fortele proprii trec in graba la aparare pe aliniamentul atins sau pe un alt aliniament favorabil.

(2) Scopul principal al trecerii la aparare in lupta de intalnire il constituie impiedicarea inamicului de a-si indeplini obiectivul.

(3) In functie de situatia concreta, comandantul plutonului trecut la aparare poate urmari si alte obiective, respectiv: castigarea de timp pana la sosirea fortelor principale ale companiei cu care sa treaca, ulterior la nimicirea inamicului prin actiuni ofensive; producerea de pierderi cat mai mari inamicului; mentinerea terenului ocupat.

(4) Avand in vedere caracterul de independenta al luptei de intalnire o atentie deosebita trebuie acordata protejarii flancurilor si evitarii incercuirii, scop in care se va cauta, pe cat posibil, ca acestea sa se sprijine pe forme tari de teren.

(5) In functie de evolutia situatiei pe timpul desfasurarii luptei, fortele plutonului aflat in aparare trebuie sa fie in masura sa rupa lupta si sa treaca la retragere, sa asigure aliniamentul de atac al fortelor proprii sosite in sprijin, ori sa treaca la ofensiva impreuna cu acestea.

PARAGRAFUL 2.9

Ambuscada

Art.280 - (1) Ambuscada se executa la ordin sau din proprie initiativa, cand plutonul de tancuri actioneaza independent sau izolat, ziua si noaptea, in conditii grele de stare a vremii, in teren greu accesibil, in locuri favorabile executarii atacului prin surprindere, de la distanta mica.

(2) Ambuscada consta in atacul surpriza dintr-o pozitie mascata impotriva unui obiectiv (tinta) static temporar sau in deplasare; sistemul de foc se organizeaza combinat cu baraje, obstacole si distrugeri.

Art.281 - (1) Ambuscada se clasifica in functie de: timp (in graba, din timp); loc (punctuala, de suprafata); dispozitiv (liniar, in forma de L, V, alte tipuri).

(2) Ambuscada in graba se organizeaza atunci cand plutonul are contact vizual cu fortele inamicului si este exclusa posibilitatea descoperirii de catre acestea; comandantul, executa din timp pregatirea ambuscadei, astfel incat echipajele sa execute prompt comenzile sau semnalele; de regula, se prevede o varianta de actiune de rezerva pentru cazul in care inamicul detecteaza ambuscada inainte de amplasarea dispozitivului si deschiderea focului.

(3) Ambuscada pregatita din timp este organizata si condusa impotriva unui obiectiv specificat si cu o localizare cunoscuta; pentru planificarea actiunii comandantul plutonului trebuie sa cunoasca -    valoarea si modul de actiune al inamicului, precum si armamentul si tehnica de care acesta dispune.

(4) Ambuscada punctuala consta in dispunerea fortelor si executarea atacului intr-un singur sector de nimicire (distrugere) a inamicului tehnicii si armamentului acestuia.

(5) Ambuscada de suprafata presupune desfasurarea atacului surpriza in doua sau mai multe sectoare de nimicire, succesiv, sau simultan.

(6) Ambuscada liniara reprezinta atacul surpriza impotriva inamicului avand elementele dispuse de aceeasi parte, paralel cu directia de inaintare a acestuia, incadrand inamicul prin foc din flancuri; acest tip de ambuscada se adopta, de regula, in teren care diminueaza posibilitatile de manevra ale inamicului sau in teren deschis care asigura mijloace naturale de blocare a acestuia, in sectorul (zona) de nimicire (distrugere).

(7) Ambuscada in forma de “L (V)” presupune dispunerea elementul ui de asalt in lungul laturii mari a L-ului (unei laturi a V-ului), iar a elementului de sprijin pe latura mica intr-un unghi drept (pe cealalta latura a V-ului); comandantul plutonului stabileste limita de avansare a elementului de asalt si limite de incetare a focului pentru celelalte; acest tip de ambuscada se poate adopta pe o curba pronuntata a unui drum, poteca sau rau.

Art.282 - (1) Comandantului plutonului care executa ambuscada i se indica: reperele (numerotate si distantele pana la acestea); natura, valoarea si posibilitatile inamicului care actioneaza in directia ambuscadei; raionul (locul) unde se organizeaza ambuscada; compunerea si misiunile echipelor, locul in dispozitiv si modul de actiune; lucrarile genistice, barajele si obstacolele ce se executa; cand trebuie sa fie gata pentru actiune; raionul (locul) de regrupare dupa executarea ambuscadei; ce misiuni urmeaza a indeplini ulterior si modul de mentinere a legaturii.

Pentru indeplinirea misiunii comandantul de pluton trebuie sa acorde atentie urmatoarelor probleme: cunoasterea situatiei si a intentiei inamicului ce urmeaza a fi nimicit in ambuscada; recunoasterea amanuntita a locului unde va pregati ambuscada si a cailor ce duc spre acesta; organizarea minutioasa - a sistemului de baraje si distrugeri; constituirea dispozitivului de lupta, executarea mascarii acestuia, precum si realizarea conducerii.

Art.283 - Locul pentru executarea ambuscadei trebuie sa ofere conditii pentru intrarea, dispunerea si executarea manevrei si iesirea mascata a tancurilor sa asigure observarea la distante mari; sa reduca posibilitatile inamicului de a se desfasura pentru lupta si sa asigure camp de vedere si de tragere, executarea focului de flanc si incrucisat combinat cu baraje explozive si neexplozive.

Art.284- (1) Dispozitivul de lupta al plutonului, constituit in functie de natura si valoarea probabila a inamicului, de proprietatile terenului si misiunea primita, cuprinde, de regula, elemente de asalt (blocare, atac), de sprijin, de observare si siguranta.

(2) In toate situatiile dispozitivul de lupta trebuie sa permita intrebuintarea mijloacelor de foc ale plutonului pentru lovirea simultana a inamicului, sa asigure conditii pentru executarea manevrei si concentrarea focului in scopul intensificarii atacului pana la nimicirea completa a acestuia.

Art.285 - Pe timp de noapte sau in alte conditii de vizibilitate redusa, mijloacele de intarire se dispun cat mai aproape de caile de deplasare probabile ale inamicului, de regula, pe o singura parte a comunicatiei, pentru a evita lovirea personalului si tehnicii militare proprii cu focul armamentului instalat pe acesta.

Art.286 - (1) Inamicul se nimiceste din momentul intrarii fortelor principale in ambuscada.

(2) Elementele destinate pentru blocare angajeaza capul si coada coloanei inamicului prin foc, interzicand iesirea acestuia din a ambuscada, concomitent cu deschiderea simultana a focului de catre toate tancurile cu toate categoriile de armament; cand s-au creat conditii avantajoase, sub acoperirea focului echipei de sprijin, celelalte elemente executand un atac rapid pentru nimicirea completa a inamicului, apoi se regrupeaza si se deplaseaza in raionul stabilit.

(3) Dupa indeplinirea misiunii, in raport cu situatia de lupta, plutonul paraseste locul ambuscadei, in ascuns, pe itinerarul recunoscut din timp, urmand sa indeplineasca alte misiuni.

SECTIUNEA a 3-a

Particularitati ale luptei de aparare

PARAGRAFUL 3.1

Apararea in localitati

Art.287 Localitatile, prin caracteristicile lor constructive, permit organizarea unei aparari ferme, capabile sa reziste timp indelungat actiunilor in forta ale inamicului, putand fi transformate in obiective puternice, care sa polarizeze in jurul lor importante forte ale acestuia.

Apararea localitatilor se organizeaza atat pe caile de acces spre acestea, cat si in interior, de regula circular. Limita dinaintea apararii se stabileste, dupa caz, in fata sau pe marginea localitatilor.

Art.288 Subunitatile de tancuri destinate sa apere localitatea din exterior actioneaza intrunit pentru: interzicerea unor cai de acces (directii de actiune) importante ca detasamente inaintate sau pe pozitia inaintata, in puncte de sprijin ocupate pe forme de teren dominante sau in esalonul doi (rezerva) pentru executarea de contraatacuri in vederea refacerii apararii pe anumite aliniamente de centura ale acesteia.

Tancurile se dispun astfel incat sa fie in masura sa intervina oportun pentru interzicerea manevrelor de invaluire si intoarcere executate de inamic.

Art.289 (1) In lupta de aparare in localitate actioneaza, de regula, subunitatile de tancuri din unitatile mecanizate. Acestea pot fi date ca intarire, pe plutoane sau tancuri, companiilor (plutoanelor) de infanterie, pentru a duce actiuni din ambuscade sau in cadrul punctelor de sprijin de companie si plutoane, intarind apararea antiblindate a acestora.



(2) Actionand in cadrul punctelor de sprijin, tancurile ocupa pozitii de tragere in apropierea intersectiilor de strazi, piete, parcuri, curti si gradini, inapoia unor ziduri masive din caramida sau piatra, in care se fac ambrazuri si sparturi pentru executarea observarii si a focului, precum si in alte locuri de unde se poate executa foc frontal, de flanc si incrucisat.

Subunitatile de tancuri care actioneaza in esalonul doi (rezerva) se dispun in parcuri, piete, gradini si locuri virane in interiorul sau in afara localitatilor, de unde se pot executa contraatacuri rapide, pregatite de regula, pe mai multe directii.

Art.290 Localitatile mici pot fi aparate in anumite situatii si de catre subunitatile de tancuri din unitatile de tancuri, intarite cu subunitati de infanterie sau subunitati apartinand Ministerului de Interne si formatiuni de aparare civila.

Dispozitivul de aparare se adopta in functie de marimea localitatilor, densitatea si natura constructiva a cladirilor, misiunea primita si caracterul actiunilor inamicului.

Subunitatile primite ca intarire se integreaza in dispozitivul de aparare al subunitatilor de tancuri astfel incat sa completeze sistemul de foc al acesteia pe toate caile de acces spre punctul de sprijin.

Eforturile apararii se vor concentra pentru mentinerea intrarilor in localitate, intersectiilor de strazi, podurilor peste cursurile de apa, (canale), pietelor, parcurilor, cladirilor si obiectivelor importante.

Art.291 In pregatirea luptei de aparare in localitati comandantii de subunitati (tanc) vor tine seama de posibilitatile inamicului de a produce distrugeri, incendii, inundatii, blocari de strazi pe spatii intinse si vor lua masuri de protectie impotriva efectelor acestora si de pregatire a unor treceri, culoare si drumuri de manevra de rezerva.

Art.292 Lupta de aparare pe caile de acces catre localitate se duce ca in conditii obisnuite, luandu-se insa masuri pentru a nu permite incercuirea localitatii sau cucerirea acesteia din miscare.

In localitate, lupta are un caracter deosebit de indarjit si s educe pentru mentinerea fiecarei cladiri, punct de sprijin, chiar si in conditii de incercuire.

Atentie deosebita se va acorda mentinerii cooperarii cu subunitatile de infanterie pentru organizarea protectiei inamicului si mijloacelor de foc ale acestuia.

Art.293 In cazul in care localitatea a fost incercuita, subunitatile de tancuri, impreuna cu celelalte forte incercuite, continua lupta, angajand forte insemnate ale inamicului si urmarind producerea de pierderi cat mai mari ale acestuia.

In situatii favorabile se pot executa contraatacuri pentru recucerirea unor aliniamente sau puncte importante din sistemul de aparare al localitatii.

O importanta deosebita in asemenea situatii o are rationalizarea consumului de munitii, carburanti, lubrifianti, hrana si apa. Depozitele de materiale se vor dispune la subsoluri si in alte locuri ferite de posibilitatea blocarii cu daramaturi si incendii.

PARAGRAFUL 3.2

Apararea in teren muntos – impadurit

Art.294 – Terenul muntos – impadurit ofera cele mai bune conditii pentru organizarea unei aparari puternice cu forte putine si indeosebi pentru ducerea luptei in conditii de izolare.

Art.295 – (1) Plutonul organizeaza un punct de sprijin de aparare in cadrul companiei, precum si independent pentru apararea unui flanc descoperit, a unui obiectiv important sau pentru a face siguranta intervalului dintre subunitati.

(2) Punctul de sprijin de pluton se organizeaza pe inaltimi, pe pantele muntilor, la intrarea in trecatori (pasuri) si pe inaltimile care le domina in asa fel incat, drumurile, potecile si locurile inguste sa fie batute cu foc de flanc, incrucisat si pumnal.

Art.296 – (1) La pregatirea apararii este necesar sa se tina seama de posibilitatea schimbarii bruste a conditiilor meteorologice, de surparile ce se pot produce in urma intrebuintarii de catre inamic a armei nucleare, precum si de posibilitatea inundarii albiilor raurilor secate, a vailor si rapelor pe timpul ploilor si al topirii zapezii, ruperii barajelor (zagazurilor) din amonte.

(2) Pe langa activitatile prevazute la pregatirea apararii in teren obisnuit, comandantul de pluton trebuie:

a) sa studieze amanuntit caile de apropiere a inamicului de pozitia de aparare, sa organizeze observarea si acoperirea lor cu foc de flanc si incrucisat;

b) sa creeze pe pozitii un stoc marit de munitie

c) sa prevada masuri pentru interzicerea patrunderii (infiltrarii) si a manevrelor de forte si mijloace ale inamicului.

(3) Cand actioneaza in conditii de izolare se iau masuri de pregatire a traiului, folosind posibilitatile din zona, concomitent cu pregatirea si ducerea actiunilor de lupta.

Art.297 - La organizarea sistemului de foc comandantul de pluton este obligat:

a) sa pregateasca focul etajat, de flanc, pumnal si incrucisat in asa fel incat sa nu existe spatii nebatute cu foc in fata limitei dinainte, la flancuri, precum si in adancime;­

b) sa organizeze focul tancurilor pentru a se sprijini reciproc;

c) sa combine judicios sistemul de foc cu barajele si obstacolele de toate categoriile.

Art.298 - Particularitatile amenajarii genistice a punctului de sprijin de pluton sunt urmatoarele:

a) locasurile (pozitiile) de tragere ale tancurilor se vor alege folosind rapele, viroagele etc.;

b) pentru executarea si consolidarea lucrarilor se folosesc pe scara larga materiale rezistente din zona;

c) lucrarile genistice se mascheaza minutios pentru a nu fi observate de cercetarea aeriana si terestra a inamicului;

d) in fata pozitiei si la flancuri se instaleaza si amenajeaza obstacole, abatize, capcane, avalanse si alte baraje care se apara cu focul incrucisat al armamentului;

Art.299 - Atacul inamicului trebuie respins cu hotarare. Comandantul de pluton este obligat sa foloseasca cu pricepere fortele si mijloacele de foc de care dispune, adoptand cu precadere procedeele de lupta care sa asigure succesul apararii in munte, astfel:

a) blocarea inamicului in locurile obligate de trecere prin declansarea avalanselor pregatite din timp, concomitent cu executarea focului de la mica distanta si prin surprindere;

b) nimicirea inamicului in fata limitei dinainte a apararii, precum si atragerea lui in pungi de foc, baraje genistice, capcane; declansarea de viituri asupra inamicului prins pe vale prin deschiderea barajelor sau folosirea apei colectate in bazine naturale, la originea vailor, in perioadele de dezghet sau in urma ploilor abundente;

c) producerea de pierderi si panica in randul inamicului prin folosirea abatizelor pregatite in locuri ce nu pot fi varientate, concomitent cu nimicirea acestuia in ambuscade pregatite din timp si declansate prin surprindere;

d) patrunderea (infiltrarea) in spatele bazei de plecare la ofensiva a inamicului pe timp de noapte sau in conditii de vizibilitate redusa si nimicirea (distrugerea) unor obiective importante (puncte de comanda, depozite de munitie, carburanti - lubrifianti, alimente si echipament, mijloace de atac nuclear);

e) executarea de contraatacuri prin surprindere atat in interiorul cat si in fasa punctului de sprijin, in flancul si spatele inamicului, de pe inaltimi catre vale si in conditii meteorologice grele;

f) surparea pesterilor si a altor adaposturi naturale dupa ocuparea lor de catre inamic.

Art.300 - (1) Cand plutonul actioneaza independent, departe de celelalte subunitati ale companiei si nu mai are legatura cu acestea pregateste traiul si duce lupta cu darzenie si fermitate in conditii de izolare, urmarind ca ori de cate ori are posibilitatea sa execute actiuni de hartuire si uzura permanenta a inamicului.

(2) In astfel de situatii comandantul de pluton trebuie:

a) sa stabileasca, in functie de nevoi, militarii care se vor ocupa de procurarea apei si alimentelor;

b) sa pregateasca si sa ocupe o portiune de teren greu accesibil, bine mascat ca baza pentru executarea de lovituri prin surprindere in spatele dispozitivului inamicului si pentru deplasarea in ascuns la fortele proprii;

c) sa intocmeasca un plan de actiune adaptat la situatia concreta, pe baza caruia sa desfasoare un program de pregatire a subunitatilor din subordine si de folosire rationala a munitiilor, hranei si celorlalte materiale necesare luptei si traiului;

d) sa ia masuri pentru restabilirea legaturii cu esalonul superior sau alte subunitati aflate in apropiere; sa raporteze situatia plutonului si in functie de ordinele primite, sa organizeze activitatea subunitatii pe care o comanda.

Art.301 - (1) In teren muntos-impadurit plutonul apara un punct de sprijin pentru a interzice de regula, un drum, un culoar sau o poiana precum si alte directii unde pot inainta tancurile si infanteria inamicului; acestea se interzic cu focul intregului armament, indeosebi cel antiblindate si prin baraje; iesirile din terenul muntos-impadurit trebuie folosite pentru executarea focului de flanc, incrucisat si pumnal.

(2) In lungul drumurilor, potecilor si culoarelor se executa abatize si baraje antiblindate si antiinfanterie, se pregatesc ambuscade, campuri de mine antiblindate, capcane care se flancheaza cu focul mitralierelor si aruncatoarelor de grenade.

Art.302 - (1) Lupta in teren muntos-impadurit se duce de regula la mica distanta.

Se folosesc pe scara larga ambuscadele si contraatacurile cu subunitati mici.

Elementele de cercetare ale inamicului se nimicesc cu focul concentrat al mitralierelor de tancuri, pregatit si executat in afara terenului impadurit si cu focul altor mijloace in momentul in care acestea au patruns in terenul muntos-impadurit si se infiltreaza in adancimea apararii.

Incendiile produse pe timpul luptei se sting cu mijloacele la dispozitie sau cu cele existente in zona: raioanele incendiate se izoleaza de catre pluton (echipaj).

PARAGRAFUL 3.3

Apararea pe litoral

Art.303 - (1) Apararea pe litoral se executa in scopul nimicirii, capturarii sau respingerii desantului maritim si aerian al inamicului, grupurilor de cercetare-diversiune, teroriste, a altor forte debarcate si mentinerii pozitiei incredintate.

(2) Succesul actiunilor de lupta se obtine prin cunoasterea permanenta a situatiei inamicului; descoperirea din timp a pregatirii locului pentru debarcare; neutralizarea cercetarii inamicului pe timpul apropierii de litoral si al debarcarii; organizarea sistemului de foc si combinarea lui cu sistemul de baraje din apa si de pe uscat; realizarea masurilor de mascare; folosirea cu iscusinta a terenului si amenajarea genistica a acestuia; organizarea si mentinerea unei cooperari neintrerupte intre echipe, cu subunitati ale infanteriei marine cu scafandri de lupta; nimicirea prin foc si contraatac a inamicului debarcat; conducerea ferma si neintrerupta a plutonului.

(3) Plutonul duce actiuni de aparare, de regula, in cadrul companiei iar uneori independent sau izolat.

(4) Limita dinainte a apararii se alege, pe cat posibil, de-a lungul tarmului, cat mai aproape de malul apei; in sectoarele cu plaje intinse, aceasta se retrage pe un aliniament favorabil.

(5) Dezvoltarea de front si in adancime a punctului de sprijin este mai mare decat in teren obisnuit; aceasta se stabileste in functie de configuratia si importanta plajei si a terenului, de existenta cladirilor, de posibilitatile inamicului de a debarca cu forte numeroase.

(6) La apropierea desantului maritim al inamicului de litoral, echipajele plutonului ocupa pozitiile pregatite din timp.

(7) Pe masura apropierii desantului se executa trageri cu armamentul de pe tanc apoi cu intregul armament, lovindu-se mijloacele de debarcare si blindatele amfibii.

Daca inamicul a reusit sa debarce pe litoral plutonul concentreaza focul asupra fortelor debarcate; actiunile de lupta se continua potrivit prevederilor de la paragrafului 2.1.

PARAGRAFUL 3.4

Apararea pe un curs de apa (canal)

Art.304 - Apararea pe un curs de apa (canal) se organizeaza, de regula, pe malul propriu; cand este necesar sa se mentina un cap de pod pe malul opus apararea se organizeaza pe ambele maluri: plutonul care actioneaza in capul de pod, pregateste punctul de sprijin pe unul din cele doua maluri.

(2) Pe portiunile unde malul propriu este dominant, limita dinainte a apararii se fixeaza cat mai aproape de malul apei, iar pe cele dominate se retrage mai in adancime, pe un aliniament favorabil (lasandu-se pe malul propriu elemente de siguranta), care sa permita mentinerea cursului de apa sub bataia focului armamentului.

Art.305 - (1) Pentru organizarea apararii pe un curs de apa comandantul de pluton este obligat:

a) sa studieze panta, traseul malurilor, caracteristicile cursului de apa (latimea, adancimea, viteza curentului, vadurile, natura fundului acestuia);

b) sa organizeze observarea vadurilor, trecerilor si a altor locuri favorabile ce pot fi folosite de catre inamic pentru trecere si sa destine mijloace de foc pentru apararea acestora;

c) sa pregateasca sistemul de foc care sa asigure executarea focului concentrat si razant la suprafata apei, in portiunile favorabile trecerii inamicului;

d) sa stabileasca pozitiile de tragere ale tancurilor pe directia probabila de fortare a inamicului cu mijloace de trecere autopropulsate;

(2) Plutonul organizeaza apararea, de regula, in cadrul companiei; iar in unele situatii poate actiona si independent organizand apararea unei treceri permanente peste cursul de apa sau ca element de siguranta pe mal pentru fortele care se apara in limita dinainte a apararii mai in adancime.

Art.306 – (1) Pe timpul apropierii inamicului pe caile de acces spre cursul de apa, tunurile deschid focul concentrat la distanta bataii eficace, cu scopul de a-i produce pierderi, a-i incetini deplasarea si a-l forta sa se desfasoare prematur.

(2) Elementele de cercetare si grupurile mici ale inamicului care se apropie de cursul de apa sunt nimicite cu focul armamentului de serviciu din pozitiile de tragere vremelnice sau de rezerva.

Cand inamicul a inceput fortarea cursului de apa plutonul de tancuri trebuie sa-l nimiceasca cu focul intregului armament din pozitiile de tragere de baza, interzicandu-i debarcarea pe malul propriu; inamicul care a trecut este nimicit cu focul concentrat al tuturor categoriilor de armament.

Art.307 - (1) La organizarea sistemului de foc trebuie sa se tina seama de urmatoarele:

a) campul de vedere si de tragere este limitat de malurile canalelor si digurilor, ceea ce favorizeaza apropierea inamicului neobservat si fara a putea fi batut cu foc;

b) se impune organizarea unei observari minutioase din puncte favorabile dispuse pe inaltimi;

c) barajul general este fractionat in raport cu orientarea canalelor si digurilor;

d) unele lucrari de irigatii pot fi folosite ca pozitii de tragere.

e) concentrarea focurilor se executa indeosebi la punctele obligate de trecere pentru canalele largi.

(2) Pentru a reduce spatiile moarte si fractionarea focului in barajul general unele mijloace de foc din compunerea plutonului pot primi misiunea sa execute focul pumnal, incrucisat, oblic si chiar etajat sau de flanc in lungul digurilor, canalelor si a altor lucrari de irigatii; atentie deosebita trebuie acordata cresterii pungilor de foc la punctele obligate de trecere.

Art.308 - La amenajarea genistica a pozitiei de tragere trebuie sa se tina seama de existenta si orientarea jgheaburilor, conductelor si adancimea la care se afla panza de apa freatica.

PARAGRAFUL 3.5

Apararea pe timp de noapte

si in alte conditii de vizibilitate redusa

Art.309 - (1) In orice situatie apararea trebuie sa fie pregatita pentru lupta pe timp de noapte si in alte conditii de vizibilitate redusa.

(2) La organizarea apararii pe timp de noapte comandantul de pluton trebuie sa tina seama de faptul ca: observarea terenului, descoperirea si indicarea obiectivelor sunt ingreuiate; se reduce eficacitatea tuturor categoriilor de armament; orientarea, conducerea echipajelor si a focului, mentinerea legaturii, executarea lucrarilor genistice si aprovizionarile de orice fel se realizeaza cu mai multa greutate; intunericul si alte conditii de vizibilitate redusa favorizeaza apropierea in ascuns a inamicului si maresc pericolul de infiltrare a acestuia prin intervale.

Art.310 - (1) Mijloacele de foc de serviciu, deschid focul din proprie initiativa sau la ordin, in momentul cand inamicul a trecut la atac.

(2) Grupurile mici ale inamicului se nimicesc de catre mijloacele de foc de serviciu si cele dispuse in pozitii de tragere vremelnice.

(3) Fortele principale ale inamicului se resping cu foc executat prin surprindere cu toate categoriile de armament; atentie deosebita se acorda apararii cailor favorabile de apropiere a inamicului, in special a blindatelor; inamicul patruns in punctul de sprijin este nimicit prin foc si contraatac.

(4) Contraatacul se executa prin surprindere de regula, fara pregatire de foc; in pregatirea acestuia, o atentie deosebita se acorda organizarii deplasarii, iluminarii terenului, iar pe timpul executarii lui —iesirii fortelor pe aliniamentul ordonat, mentinerii directiei de contraatac si cooperarii.

(5) Mijloacele de foc dispuse in pozitii de tragere vremelnice trec in ascuns pe pozitiile de baza, inainte de a se lumina, de regula, la ore diferite de la o zi la alta.

Art.311 - (1) Comandantul de pluton, inca de pe timp de zi, trebuie sa ia urmatoarele masuri: sa organizeze observarea campului de lupta ; sa indice locul de dispunere a observatorilor, sa organizeze sistemul de foc si sa pregateasca armamentul pentru trageri pe timp de noapte (stabilirea inaltatoarelor, reperelor vizibile si azimuturilor); sa pregateasca aparatele de vedere pe timp de noapte, mijloacele de iluminare si sa precizeze modul de folosire a acestora; sa stabileasca mijloacele de foc de serviciu si locul unde sa fie amplasate; sa precizeze sectoarele si portiunile de teren din fata si de la flancuri unde sa pregateasca directii (sectoare) suplimentare de tragere; sa ia masuri pentru respectarea cu strictete a regulilor de mascare.

(2) La caderea intunericului, militarii de pe limita dinainte a apararii trebuie sa fie gata de lupta, jar mijloacele de foc de serviciu sa ocupe pozitiile de tragere vremelnice.

(3) In fata si la flancurile descoperite se trimit posturi de observare-­ascultare (pande) care se instaleaza, de regula, in apropierea barajelor si au misiunea sa descopere si sa semnaleze incercarile inamicului de a ataca prin surprindere.

Art.312 - In zorii zilei, mijloacele de foc care au fost dispuse in pozitii de tragere vremelnice sau de rezerva, precum si militarii din posturile de observare - ascultare (panda, patrule) revin in ascuns pe pozitiile de tragere de baza.

PARAGRAFUL 3.6

Apararea pe timp de iarna

Art.313 - (1) Schimbarea brusca a temperaturii si grosimea stratului de zapada, existenta ghetii si poleiului pe drumuri (poteci), iar in munti si pe pantele stancoase, precum si caderea precipitatiilor diferite (ninsoare, lapovita, ploaie) au o mare influenta asupra militarilor, functionarii armamentului si motoarelor, precum si asupra pregatirii si ducerii actiunilor, ingreunand traiul si lupta subunitatilor.

(2) Limita dinainte a apararii se alege, de regula, inapoia obstacolelor greu accesibile pentru blindate si infanteria inamicului (rape, cursuri de apa si lacuri cu maluri abrupte, mlastini); pe drumuri si caile de acces catre acestea se instaleaza campuri de mine antiblindate si alte baraje genistice.

(3) Atentie deosebita se acorda: masurilor de prevenire a degerarii personalului si avariilor la tancuri (prin inghetarea apei in sistemul de racire); amenajarii punctelor de incalzire (unde militarii pot servi ceaiuri calde) ci inlocuirii periodice a militarilor care se gasesc pe pozitie, in misiuni de cercetare si siguranta; asigurarii la timp a personalului cu imbracaminte calduroasa, costume de mascare, hrana calda, ceai si dispunerea in adaposturi.

Art.314 - Comandantul de pluton trebuie sa asigure: functionarea permanenta a armamentului, tehnicii militare si mijloacelor de protectie; posibilitatea de a folosi in orice moment lucrarile de aparare, pozitiilor de tragere ale armamentului a crenelurilor (ambrazurilor) ci vizoarelor din peretii laterali ai tancului din cadrul punctului de sprijin; realizarea observarii circulare pentru a nu permite infiltrarea elementelor de cercetare si a detasamentelor de intoarcere pe schiuri ale inamicului; acordarea primului ajutor si evacuarea ranitilor in timp scurt; executarea unui control riguros asupra indeplinirii serviciului pe pozitii (indeosebi noaptea, pe viscol si ninsoare abundenta) si asigurarea incalzirii periodice a militarilor; amenajarea adapostului pentru incalzire si luarea masurilor pentru prevenirea incendiilor in acestea.

Art.315 – Mascarea se realizeaza prin folosirea completelor de mascare de iarna, acoperirea cu zapada a urmelor, vopsirea tehnicii corespunzator anotimpului.

Art.316 - (1) Pentru mentinerea stabilitatii apararii, in caz de dezghet se executa santuri pentru scurgerea apei si gropi colectoare in locurile inundabile, se consolideaza taluzurile transeelor si santurilor de comunicatie, iar tancurile se dispun pe podine, se protejeaza armamentul si tehnica militara impotriva apei si noroiului.

(2) Pentru mentinerea armamentului si tehnicii in permanenta stare de functionare, vor fi asigurate la timp cantitatile de lubrifianti si carburanti specifice anotimpului rece.

Paragraful 3.7

Apararea in teren cu culturi inalte

Art.317    In zone cu culturi inalte lupta de aparare a plutonului de tancuri este influentata de intinderea, inaltimea si densitatea culturilor si existenta posibilitatilor de producere a unor incendii si inundatii de mari proportii .

Zonele cu culturi inalte avantajeaza mascarea dispozitivului de lupta si realizarea manevrelor de forte si mijloace pe orice directie. In acelasi timp, observarea si orientarea; conducerea focului si subunitatilor, dispunerea si paza punctelor de comanda sunt mult ingreunate .

Art.318 La constituirea dispozitivului de lupta trebuie sa se tina seama de existenta si configuratia lucrarilor de hidroamelioratii si de necesitatea unor masuri suplimentare de protectie impotriva contaminarii radioactive si cu substante toxice de lupta si de asigurare a flancurilor si intervalelor.

Subunitatile de infanterie se dispun si actioneaza in imediata apropiere a tancurilor pentru protectia acestora impotriva actiunii grupurilor de cercetare-diversiune si vanatorilor de tancuri ai inamicului .

Limita dinainte a apararii se alege pe marginea culturilor si include puncte tari din teren, localitati si lucrari hidrotehnice .

Art.319 Sistemul de foc al subunitatilor de infanterie primite intarire, se dispun in pozitii de tragere care sa asigure lovirea inamicului patruns in spatiile moarte din sectoarele si fasiile de tragere ale plutonului de tancuri .

Art.320 Pe timpul ducerii luptei de aparare, focul se executa de la distanta mica si se folosesc frecvent ambuscadele si actiunile luptatorilor destinati ca vanatori de tancuri .

Pentru oprirea ofensivei inamicului pe anumite directii se produc, cu aprobarea esalonului superior, incendii si inundatii pregatite din timp pe spatii limitate .

Subunitatile de tancuri din esalonul doi (rezerva) executa contraatacurile impreuna cu subunitatile de infanterie pe adancimi mici si din mai multe directii.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2805
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site