Modele dezvoltate in relatia politica-administratie publica

Cerinta unei schimbari revolutionare privind administratia publica atrage o imagine paradigmatica asupra dezvoltarii ei incepand cu modelul birocratic Weberian si ajungand in prezent la conturarea istorica a New Public Management.

Reconceptualizarea relatiilor politica-administratie publica dezvoltate la nivelul procesului decizional al tarilor aflate in tranzitie a constituit baza confirmarii acceptiunilor teoretice ale acestei relatii, acceptiuni manifestate prin intermediul modelelor de interactiune a celor doi actori.

Este clar ca rolul si pozitia functionarilor publici a atras atentia doctrinarilor contemporani. De asemenea, la nivelul serviciilor publice din tarile Europei Occidentale s-a observat recent o crestere a politizarii acestora. Aceasta implicare a fost remarcata si de G. Peters si G. Wright (1996) care au asociat "noua era manageriala" cu "noul paternalism" in care politicieni incearca sa obtina cat mai mult control asupra administratiei dar si loialitatea functionarilor publici.

Aberbach, Rockman and Putnam (1981), "Bureaucrats and Politicians in Western Democracies" in cadrul careia au dezvoltat patru imagini ideale in care relatia politica-administratie poate fi cuprinsa (policy/administration, facts/intrests, energy/equilibrium, pure hybrid). Dar cel care ne retine nou atentia prin cele cinci modele (a se vedea schemele) dezvoltate este Guy Peters[1]. In clasificarea lui Peters se pune accentul pe serviciul public, pe masura in care acesta influenteaza si la randul lui se lasa influentat de politic.

In primul model - formal/legal - se poate observa o clara separare intre politicieni si administratie asa cum trebuie sa existe, model in care functionarii publici sunt gata sa urmeze "ordinele" politice.

Al doilea model - "village life" - prezinta situatia in care cei doi actori sunt membri ai elitei statale si in consecinta nu sunt implicati in lupta pentru putere in cadrul structurilor guvernamentale. Influenta si trecerea granitei de separare se face pe orizontal la nivel departamental.

Cel de al treilea model - "functional village life" - este cel in care se observa implicarea functionarilor in politica, chiar lupta acestora de a obtine influenta la nivel politic. Se incearca astfel "crearea unei bune reputatii" in randul membrilor cabinetului politic (consilierilor personali) cu care colaboreaza in mod direct si nu in fata conducatorului politic.

Modelul adversarial este cel de al patrulea model in care se afirma o clara separare a politicienilor de functionarii publici, dar in acelasi timp si lupta continua a acestora pentru putere. Lupta este una data in dublu sens si anume, functionarii publici incearca sa obtina increderea politicienilor uneori chiar si o functiei politica, iar politicieni sunt interesati de obtinerea unei functii stabile in cadrul administratiei, functie care sa le asigure "o dulce pensionare".

Cel de al cincilea model - statul administrativ - este cel in care linia de demarcatie intre decidentul politic si administratie este incalcata de functionarii publici care prin diverse parghii de influenta a deciziei politice produc modificari in cadrul sistemului.

Factori care pot produce o modificare, intr-un sens sau altul, a modelelor sunt diversi, iar acestia nu-i putem identifica ca fiind specifici unui anumit bazin de traditii administrative sau unui anumit regim politic. De multe ori suntem in prezenta unei interconectari a doua sau mai multe modele, sau chiar in prezenta unor noi modele desprinse din cele enumerate.