ACTIUNEA IN REVENDICARE

Actiunea in revendicare

Actiunea in revendicare este acea actiune reala, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului (este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar). Actiunea in revendicare este o actiune reala, deoarece poate fi introdusa impotriva oricarei persoane care incalca dreptul de proprietate si se intemeiaza pe dreptul de proprietate si, totodata are un caracter petitoriu, fiind un mijloc direct de aparare a acestui drept. In acelasi timp este si imprescriptibila sub aspect extinctiv, si oricat timp ea nu ar fi exercitata, nu se atinge decat odata cu stingerea dreptului de proprietate (cand o alta persoana l-a dobandit prin uzucapiune si posesie de buna credinta).

Actiunea in revendicare poate fi introdusa de titularul dreptului de proprietate. Cand un bun constituie proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, actiunea in revendicare trebuie sa fie introdusa de catre toti copartasii impreuna.

Admiterea actiunii de revendicare are ca efect recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantului si obligarea paratului la restituirea bunului adevaratului proprietar, pentru a-si putea exercita normal si deplin dreptul de proprietate. Restituirea bunului are loc in natura si liber de sarcinile pe care paratul le-ar fi constituit in favoarea unor terte persoane, iar daca nu poate fi restituit bunul in natura paratul va fi obligat la plata unui echivalent banesc.

In cazul bunurilor frugifere, fructele urmeaza a se restitui numai daca paratul este de rea credinta, posesorul de buna credinta dobandind dreptul de proprietate asupra fructelor. Proprietarul va fi obligat sa restituie paratului toate cheltuielile necesare (facute pentru conservarea bunului) si utile (care au sporit valoarea sau utilitatea bunului), in limita sporului de valoare al bunului.

a) Revendicarea bunurilor mobile nu poate avea loc, in principiu, impotriva posesorului de buna credinta, deoarece, aceasta valoreaza cu insusi titlul de proprietate asupra bunului (art. 1909 C. civ.); sunt insa anumite cazuri cand nu se aplica regula cuprinsa in art. sus mentionat.

Revendicarea bunurilor mobile corporale este admisibila :

- cand tertul dobanditor este de rea credinta (adica stia ca instrainatorul bunului nu avea dreptul sa-l instraineze);

- cand bunul a iesit din posesia proprietarului fara voia sa.

In astfel de situatii proprietarul poate sa revendice bunul chiar si de la posesorul tert dobanditor de buna credinta, in termen de trei ani socotiti din ziua in care bunul a iesit din posesia proprietarului fara voia sa.

La cele doua cazuri de neaplicare a dispozitiilor art. 1909 C. civ. se mai poate adauga si cazul revendicarii bunurilor scoase din circuitul civil si cel al bunurilor mobile corporale care au caracterul bunurilor imobile prin destinatie.

b) Revendicarea bunurilor imobile are loc in mod diferit, in functie de sistemul lor de evidenta (transcriptii si inscriptii sau carte funciara).

In sistemul de transcriptii si inscriptii, dovada dreptului de proprietate este foarte anevoioasa, intrucat existenta titlului de proprietate constituie doar o prezumtie a dreptului de proprietate, care nu impiedica dovada contrara, astfel ca, numai dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, constituie singura dovada absoluta a acestui drept.

Datorita dificultatii dovezii dreptului de proprietate, in practica judiciara s-au statornicit cateva reguli in aceasta privinta:

- cand si reclamantul si paratul invoca fiecare cate un titlu de proprietate care emana de la autori diferiti, instanta va trebui sa statueze, pe baza de probe, care dintre aceste doua titluri este preferabil;

- cand fiecare dintre cele doua titluri emana de la acelasi autor, va fi preferat autorul care si-a transcris primul titlul sau de proprietate, sau daca nu s-a transcris, va fi preferat acela al carui titlu are data certa anterioara;

- daca numai reclamantul invoca un titlu de proprietate, el va reusi in actiunea in revendicare, daca titlul respectiv are data certa anterioara posesiei paratului si daca el emana de la un tert;

- cand nici unul dintre ei nu invoca vreun titlu de proprietate va fi preferat posesorul actual, paratul, afara daca reclamantul nu invoca dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului prin uzucapiune anterior inceperii posesiei paratului, sau daca posesia acestuia ar fi viciata.

In sistemul cartilor funciare, actiunea in revendicare isi gaseste aplicare in urmatoarele cazuri (intrucat dobandirea dreptului de proprietate are loc prin inscrierea in Cartea funciara, adica intabulare) :

- cand dreptul de proprietate se dobandeste fara prealabila inscriere in cartea funciara - deplin drept (ex.: in cazul succesiunilor cand mostenitorul poate revendica bunurile care se afla in posesia nelegitima a unui mostenitor actual);

- cand se poate cere, pe calea actiunii in prestatie tabulara, inscrierea dreptului de proprietate (chiar si impotriva unui tert dobanditor care si-a intabulat dreptul in cartea funciara).