Izvoarele formale ale Dreptului Constitutional

Izvoarele formale ale Dreptului Constitutional

Teoria judiciara contemporana, recunoaste calitatea de izvoare ale dreptului constitutional, formelor dreptului scris exprimate in actele normative ale organelor legiuitoare.

Nu toate izvoarele dreptului explicate de teoria judiciara contemporana, sunt izvoare de dreptului constitutional.

In primul rand, trebuie sa observam ca sunt izvoare ale dreptului constitutional roman numai actele normative adoptate de autoritatile publice direct reprezentative.

Aceste acte normative trebuie sa reglementeze relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instruirii, mentinerii si exercitarii puterii.

Sunt astfel izvoare ale dreptului constitutional, actele ce reglementeaza relatii sociale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat:

1. Constitutia si legile de modificare a Constitutiei - sunt principalele izvoare ale dreptului constitutional pentru ca ele reglementeaza toate problemele fundamentale care prin obiectul lor specific apartin dreptului constitutional.

2. Legile ca acte normative ale Parlamentului - ocupa al doilea loc in sistemul izvoarelor dreptului nostru. Prin continutul si importanta relatiilor sociale pe care le reglementeaza, legile ca acte normative ale Parlamentului, sunt principalele izvoare ale dreptului constitutional. Vom observa ca nu toate legile sunt izvoare ale dreptului constitutional, unele dintre ele fiind izvoare ale altor ramuri de drept, un exemplu ar putea fi codul penal care este izvor al dreptului penal, cel civil este izvor al dreptului civil, si codul muncii este izvor al dreptului muncii.

Ceea ce trebuie sa retinem este aceea ca legile sunt izvoarele de drept constitutional, in masura in care reglementeaza relatii fundamentale din domeniul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.

Sunt izvoare ale dreptului constitutional, printre altele, legile electorale, legea cetateniei, etc.

3. Regulamentele de organizare si functionare ale Parlamentului sunt si ele izvoare de drept constitutional, intrucat ele sunt acte normative princare sunt reglementate relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.

In sistemul nostru parlamentar sunt trei categorii de regulamente:

- regulamentul Camerei Deputatilor,

- Regulamentul Senatului,

- Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si

ale Senatului.

4. Ordonantele Guvernului pot fi izvoare ale dreptului constitutional, daca indeplinesc conditia de a reglementa relatiile sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Domeniul reglementarii va fi insa stabilit prin lega de abilitare a Guvernului.

5. Tratatul international este un alt izvor de drept constitutional. Pentru a putea fi izvor de drept constitutional, tratatul trebuie sa fie de aplicatie directa, nemijlocita, sa fie ratificat de catre Parlament, si sa priveasca reglementarea unor relatii sociale specifice dreptului constitutional.

Din examinarea dispozitiilor constitutionale rezulta 4 reguli:

a) tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern;

b) obligatia statului de a le respecta intocmai si cu buna credinta;

c) interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu declaratia universala a drepturilor omului, cu pactele si celelalte tratate.

d) prioritatea reglementarilor internationale in cazul unor neconcordante intre acestea si reglementarile interne privitoare la drepturile fundamentale ale omului cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Constitutia Romana acorda tratatelor internationale o atentie sporita.

Legea de revizuire a Constitutiei, publicata in monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr 669 din 22 septembrie 2003

Raporturile si normele de drept constitutional - fiind raporturi sociale, obiectul lor il formeaza activitatile oamenilor, a colectivelor si a organelor. Nu orice activitate sociala poate forma insa obiectul raporturilor de drept constitutional, ci numai acele activitati care se refera la principalele aspecte ale vietii social-politice si exercitarii statale a puterii.

Raporturile de drept constitutional pot fi definite ca fiind acele raporturi sociale reglementate sau sanctionate de o norma juridica in care oamenii, fie individual, fie organizati, participa ca titulari de drepturi si obligatii ce apar in cadrul activ de instaurare, mentinere si exercitare statala a puterii.

Problema care se pune este aceea de a sti daca toate normele de drept constitutional sunt susceptibile sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga raporturi juridice, si in al doilea rand daca normele de drept constitutional au intotdeauna ca obiect de reglementare raporturi sociale ce apartin dreptului constitutional.

In legatura cu primul aspect al acestei probleme, trebuie retinut faptul ca legea fundamentala constituie ca acti normativ o alcatuire unitara de norme juridice, ori dupa cum se stie, normele juridice reglementeaza relatiile sociale care

devin astfel relatii juridice. In ceea ce priveste al doilea aspect al problemei, raspunsul nu poate fi decat afirmativ, in censul ca toate normele constitutionale reglementeaza raportul de drept constitutional, raporturi sociale care apartin acelei forme fundamentale de activitate a statului, care este instaurarea, mentinerea si exercitarea statala a puterii.

Raporturile sociale nascute in legatura cu unele din drepturile fundamentale ale cetatenilor, cu organizarea si functionarea organelor din administratia publica, devin prin reglementarea lor raporturi de drept constitutional, dar sunt in acelasi timp si raporturi juridice, ce apartin altor ramuri ale dreptului, cum ar fi dreptul administrativ, cel al muncii, civil, etc.

Este evident faptul ca reglementarea unor astfel de raporturi sociale de face in primul rand prin Constitutie, iar normele dreptului administrativ, dreptului civil sau altor ramuri de drept, nu fac altceva decat sa dezvolte aceste reglementari de principii fundamentale.

Trebuie retinut faptul ca stabilirea domeniului de reglementare al dreptului constitutional poarta amprenta amplitudinii si complexitatii transformarilor sociale, a caracteristicilor vietii social-politice. In functie de aceste transformari sociale, domeniul dreptului constitutional poate fi mai restrans dau poate puncta in domenii rezervate prin traditii altor ramuri de drept.

Acest proces de constitutionalizare a altor ramuri de drept, nu este de data recenta, ci doar denumirea procesului in sine este noua.

Teoria dreptului ne arata ca toate ramurile acestuia isi trag sorgintea din principiile constitutionale. Astfel, principiul de drept penal 'nici o pedeapsa fara lege', a devenit odata cu constitutionalismul modern, un principiu constitutional. De asemenea, regimul juridic al proprietatii este consacrat la nivel de principii in Constitutie, si principiul neretroactivitatii legilor a fost socotit intotdeauna un principiu de ordin constitutional.