Cadrul juridic al infractiunilor contra patrimoniului

Cadrul juridic al infractiunilor contra patrimoniului

Infractiunile contra patrimoniului sunt acele infractiuni care au ca obiect juridic relatii sociale de ordin patrimonial. Desfasurarea normala a relatiilor sociale de ordin patrimonial, oricare ar fi acestea, constituie o conditie de existenta a societatii, de aceea faptele prin care se vatama ori se pun in pericol aceste relatii sunt fapte socialmente periculoase, impotriva carora este necesara actiunea represiva.

Legea penala apara, in general, toate relatiile de ordin patrimonial, incriminand si sanctionand faptele indreptate impotriva acestora, prevazand un regim sanctionator sever.

Toate aceste infractiuni constau in diferite atingeri aduse patrimoniului unei persoane si anume in diferite schimbari ale situatiei ori stari de fapt a bunurilor produse prin sustragerea, insusirea, distrugerea, risipirea sau impiedicarea folosirii lor. Ele impiedica realizarea drepturilor subiective care au ca obiect bunurile a caror situatie de fapt a fost schimbata si, prin savarsirea lor, tulbura, impiedica sau chiar zadarnicesc desfasurarea normala a relatiilor de ordin patrimonial. De aici, rezulta si necesitatea ocrotirii penale a patrimoniului.

In incriminarea atingerilor aduse patrimoniului, legea tine seama de caracterul ilicit al actiunilor faptuitorului, iar nu de pozitia juridica a victimei, scopul incriminarii fiind apararea situatiilor, de fapt ale bunurilor in sfera patrimoniala.

Toate infractiunile contra patrimoniului cuprind in structura lor o situatie preexistenta pe care se grefeaza comiterea faptei. Aceasta consta intr-o anumita situatie de fapt in care se gaseste bunul, situatie care este modificata prin comiterea infractiunii.

Infractiunile contra patrimoniului sunt prevazute in Codul Penal, in Titlul al III-lea, denumit' Infractiuni contra patrimoniului' art. 208-222¹. Infractiunile contra patrimoniului, cu toate ca au fost tratate in mod separat in functie de calitatea persoanei vatamate in Titlul III si IV al Codului Penal (Titlul IV fiind abrogat prin Legea 14011 996), termenul de 'obstesc' a fost inlocuit cu cel 'public' prin modificarea art. 145 din Codul Penal, dandu-se si o noua titulatura.

In acest context, infractiunea de talharie, ca infractiune patrimoniala, este prevazuta la art. 211 Cod Penal.

Infractiunea de talharie este privita de legea penala ca o infractiune contra patrimoniului.

Ca infractiune contra patrimoniului, talharia constituie cea mai grava forma sub care se poate comite fapta de furt. Elementul circumstantial de calificare este indreptat impotriva persoanei, aceasta interferenta intre relatii sociale diferite - pe de o parte, relatii privind patrimoniul, iar pe de alta parte relatii referitoare la persoana - creaza anumite implicatii in sfera altor

infractiuni, fapt ce a determinat incriminarea talhariei ca infractiune

1. Prin Legea 1-10/1996 privind modificarea si completarea Codului Penal- a fost abrogat titlul IV din Cod Penal

intitulata. Infractiunea    contra avutului obstesc' orI.

distincta, de sine statatoare.

Prin Constitutia Romaniei din 1991 s-a instituit un cadru juridic general nou al infractiunilor contra patrimoniului.

Constitutia Romaniei prevede in continutul sau si norme cu caracter de principii constitutionale referitoare la proprietate. Astfel, sunt stabilite norme fundamentale de proprietate, si anume, proprietatea publica si proprietatea privata. De asemenea, sunt mentionati cei carora le apartin bunurile facand parte din fiecare norma de proprietate: astfel ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrative teritoriale.²