ALTE IZVOARE DE DREPT COMUNITAR

ALTE IZVOARE DE DREPT COMUNITAR

1.ANGAJAMENTELE EXTERNE ALE COMUNITATII EUROPENE

Multiplicarea si diversitatea participarii la relatiile internationale se realizeaza prin diferite categorii de angajamente externe de drept pentru ordinea juridica comunitara.

1.1.Acordurile incheiate de Comunitati cu statele terte sau cu organizatii internationale

Acestea in afara de faptul ca obliga comunitatile in plan international se integreaza in norma juridica comunitara si devin izvozre de legalitate.

Aceasta interpretare o da art. 228 din tratatul CEE dupa care "acordurile leaga comunitatile si statele membre".

Tratatele nu contin nici o dispozitie privind publicarea de acorduri externe, acestea urmand practica actului comunitar cu concluzionarii.

Cand autorizarea de a concluziona este acordata pe calea "regulamentului", publicarea acordului intervine intotdeauna, inaintea concluziei.

Cand ea intervine pe calea "deciziei" se poate intampla ca aceasta concluzie sa se pronunte inainte de a hotari Consiliul publicarea.

Acordul nu se poate opune justitiabililor, atat timp cat acesta nu a fost publicat. Acordul devine parte integranta a ordinii juridice comunitare la data intrarii in vigoare

1.Actele unilaterale adoptate de organele infiintate prin acordurile externe ale comunitatilor

Sunt numeroase acorduri sau conventii incheiate de comunitati cu statele terte, ce constituie organe de gestiune si care le confera puterea de a adopta acte obligatorii unilaterale care nu au nevoie de o ratificare sau aprobare pentru a lega partile (Consiliile acordurilor de asociere sau cooperare cu tarile mediteraneene, Consiliul de Ministri al Conventiei de la Lome, Consiliul International al Cafelei - 1975).

Aceste acte, provenind de la organele internationale, nu se aplica automat, prin ele insele, in ordinea juridica comunitara. Ele sunt reluate sistematic in regulamentele Consiliului si publicate in anexele acestora.

1.3.Unele tratate incheiate de statele membre ale comunitatilor cu statele terte

Curtea de justitie nu exclude legarea comunitatilor prin acorduri la care nu sunt parti, dar care au fost incheiate de statele membre.

Aceasta posibilitate este totusi limitata la anumite ipoteze in care

Comunitatile sunt considerate ca "substituite" cu statele membre pentru angajamentele asumate de ele prin anumite tratate incheiate anterior anului 1958. Angajamentul este transferarea de catre statele membre ale Comunitatii a competentelor exercitate de ele in domeniul cuprins in aceste tratate.

Un exemplu in acest sens il reprezinta cazul Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT).

In momentul incheierii tratatului CEE, statele membre erau legate prin angajamentele Acordului. Departe de a se desparti de obligatiile existand fata de tarile terte, statele comunitatii si-au exprimat dorinta de a le respecta, atat in dispozitiile tratatului cat si in practica, transferand Comunitatii competentele in domeniul tarifar si comercial

Ramane deschisa problema cunoasterii daca Comunitatea este legata prin acordurile incheiate de statele membre ulterior intrarii in vigoare a Tratatului CEE, in domeniile ce rezulta din competenta lor internationala (anumite conventii de lucru sau acorduri incheiate in cadrul Consiliului Europei).

In ce priveste nivelul pe care il ocupa angajamentele externe in ordinea juridica comunitara, se observa ca acesta este inferior dreptului comunitar primar, dar superior dreptului comunitar derivat.

Izvoarele complementare ale dreptului comunitar european

In acest domeniu se inscriu izvoarele care rezulta din acordurile incheiate intre statele membre in domeniile de competenta nationala. In masura in care obiectul lor se situeaza in conceptul si in prelungirea obiectivelor definite de tratate, poarta denumirea de "drept comunitar" (izvoare complimentare) si pot fi considerate norme de drept comunitar in sens larg. Dintre acestea distingem:

1.Conventia Comunitara

Tratateloe comunitare prevad uneori, interventia expresa a conventiilor internationale formate tocmai pentru a le completa (ex. Tratatul CEE, care in art. 220 enumera patru materii in domeniul dreptului international privat : protectia persoanelor si drepturilor individuale;eliminarea dublei impuneri; recunoasterea mutuala a societatilor; recunoasterea si executarea deciziilor juridice).

In baza articolului sus mentionat s-a pregatit si Conventia pentru fuziunea internationala a societatilor anonime; cea relativa la faliment; Conventia de la Neapole (1967) pentru asistenta mutuala intre administratiile vamale etc.

Aceste conventii seamana foarte mult cu cu cele din dreptul international (formale) prin procedura clasica de angajament, respectiv "semnarea" si "ratificarea".

Specificitatea conventiilor comunitare se manfesta la nivelul elaborari lor: initiativa este luata de comun acord cu Consiliul si Comisia; neocierea este condusa de experti guvernamentali si se realizeaza cu asistenta Comisiei, dupa care proiectul este transmis Consiliului si Comisiei care isi exprima public opinia lor intr-un aviz formal si, la limita, obiectiile pe care le au.

Deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor statelor reunite in cadrul Consiliului

Exista o veche practicaa reprezentantelor statelor membre , de a se reuni in cadrul Consiliului in conferinta diplomatica, pentru a dezbate si a lua anumite masuri in domenii precum:

-cele rezervate statelor prin tratate (ex.stabilirea autonoma a regimului vamal si comercial accelerarea dezarmarii vamale si a punerii in aplicare a tarifului vamal comun s.a);

-in probleme care nu sunt guvernte de tratate (ex. decizia din 18.11978 relativa la suprimarea anumitor taxe postale de reprezentare in vama);

-asupra problemelor ce nu sunt guvernate decat partial, prin tratat, cazul acordurilor interne care intervin cu ocazia incheierii acordurilor externe mixte (ex. acordul intern relativ la masurile de luat si procedurile de urmat pentru aplicarea celei de-a doua Conventii de la Lame - 1991)

Asemenea decizii si acorduri sunt, de regula adoptate ca acte institutionale, la propunerea Consiliului si, dupa consultarea Adunarii sunt hotarate cu ocazia unei sesiuni a Consiliului si in prezenta Comisiei, dupa care se publica in J.O.C.E. si transmise, uneori, institutiilor comunitare pentru a fi puse in aplicare.

Nu sunt acte institutionale deoarece sunt adoptate in modalitati diferite (unanimitate nu majoritate, fiind semnate de toti ministri nu numai Presedinte), sunt acte conventionale interstatale.

3.Declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie ale Comunitatilor europene

Sunt adoptate in comun de statele membre si se deosebesc de precedentele prin faptul ca nu comporta nici o procedura de angajare juridica. Ele traduc doar vointa politicaa actelor care le confera numai valoare de orientare, pentru a-si programa actiunile.

Este vorba de dispozitiile adoptate in cadrul Consiliului sub forma actelor mixte adica emanate simultan de la Consiliu si reprezentantii guvernelor statelor membre si vizand programarea globala a unei activitati semnificative pentru competenta statelor si institutiilor (ex. Rez. Cons. si a reprezentantilor guvernelor din 23.3.1971 privind realizarea, in etape, a unei uniuni economice monetare).

Asemenea acte mai pot fi adoptate si de catre sefii de stat si de guvern (ai celor "15" ) in cadrul Consiliului European.

4.Dreptul complementar si ordinea juridica comunitara

Neavandu-si fundamentul in tratate institutive cum este cazul izvoarelor derivate, dreptul complementar nu se afla intr-un raport de subordonare fata de ordinea juridica comunitara.

Chiar daca ramane in exterior, el se afla totusi intr-o stransa simbioza.

Finalitatea dreptului, complementar denota un raport de compatibilitate (ex. art. 93 Conventia privind brevetul comunitar:"nici o dispozitie a prezentei conventii nu poate fi provocata pentru a face sa esueze aplicarea Tratatului CEE").

Raporturile dintre dreptul complementar si dreptul derivat sunt mai deverse ,astfel:

-in domeniul competentei comunitare exclusive, dreptul comunitar, nu isi are

locul si orice ingerinta a statelor membre, care nu a fost precis abilitata este o violare a tratatului;

-in domeniile competentei concurente a Comunitatii si a satelor membre, principiul este acela al prioritatii dreptului derivat asupra dreptului complementar, orice alta solutie putand atinge competentele institutiilor si respectarea dublei obligatii de a facilita institutiilor indeplnirea misiunilor lor si de a se abtine de la orice masura care ar periclita scopul tratatului.;

-in domeniile competentei nationale exclusive, actele institutiilor comunitare nu pot interveni decat pe fondul si pentru executarea actului de drept complementar, fiindu-i deci subrdonate.

3.Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar european

Intre izvoarele dreptului comunitar, un loc aparte si o pondere insemnata o are si jurisprudenta. Daca este la latitudinea ordinii juridice comunitare de a accepta intre celelalte izvoare, dreptul jurisprudential, acestei aptitudini ii corespunde cea a Curtii de Justitie de a crea drept (egalitatea institutionala a Consiliului cu Comisia; misiunea de a asigura respectarea dreptului; capacitatea operationala din monopolul de interpretare autentica etc.).

Exercitarea acestei misiuni normative se singularizeaza, in special prin utilizarea metodelor de interpretare ca si printr-o larga recurgere la principiile generale de drept.

A. Metodele de interpretare ale Curtii de Justitie

a)Predilectia pentru metodele sistemice si teleologice.

Adoptarea modalitatilor de interpretare, preconizate de Conventia de la Viena (1965) asupra dreptului tratatelor, respectiv "interpretarea trebuie sa se faca dupa sensul ordinar atribuit termenelor, in contextul si in lumina obiectului si scopului sau", au pus in evidenta faptul ca pentru Curtea de Justitie "contextul general" (metoda sistemica) ca si "obiectul si scopul" (metoda teologica) aveau un avans fata de interpretarea literala.

Interpetarea sistemica consta in interpretarea normelor in cadrul raportului lor sistemic cu alte norme si cu ansamblul reglementarilor.

Interpretarea teologica este intrebuintata in privinta dreptului derivat.

b)Depasirea metodelor de interpretare ale arbitrajului international

Atunci cand arbitrajul international se abtine, din respect pentru principiul suveranitatii, sa interpreteze strict angajamentele statelor, Curtea de justitie apreciaza, dimpotriva, ca finalitatile integrarii tratatelor comunitare autorizeaza interpretari care vin sa se opuna suveranitatii statelor.

Cand arbitrajul se limiteaza la folosirea "regulii efectului util"pentru a preleva doua interpretari a unei norme (ar da mai degraba o anume semnificatie decat cea golita de sens), Curtea de Justitie nu se limiteaza sa ingradeasca interpretarile unei dispozitii care ar face-o sa piarda orice efect util.

Cand arbitrajul se multumeste cu o cercetare inductiva a gandirii autorilor tratatului, Curtea de justitie nu ezita ca rationand sub forma deductiva, precum un arbitru intern, sa deduca din notiunea de "comunitate" consecintele inevitabile si dreptul incontestabil comunitar, adica sa deduca din stadiul de avansare a constructiei comunitare, implicatiile necesare

B. Principiile generale de drept

a)Drepturile fundamentale ale persoanelor constituie o superegalitate comunitara, a carei respectare Curtea de Justitie o impune institutiilor si care poseda deci, o autoritate superioara celei din dreptul derivat;

b)Principiile cucaracter fundamental prin care Curtea de Justitie impune respect institutiilor comunitare:

-principiul securitatii juridice (prescrierea si decaderea din drepturi; neretroactivitatea; inopozabilitatea unui act ne dat publicitatii s.a.;)

-principiul dreptului la aparare - impune respectarea caracterului contradictoriu al procedurii atat in fata organelor jurisdictionale cat si in fata organelor administrative, fie ca este vorba de sanctiuni disciplinare sau administrative, fie ca sunt simple decizii care afecteaza, intr-o maniera "sensibila",interesele persoanelor vizate;

-principiul egalitatii - aplicabil reglementarilor economce edictate de institutiile comunitare care interzic discriminarea dupa nationalitate sau sex;

-principiul proportionalitatii - conform caruia orice obligatie impusa de regulile comunitare, trebuie sa fie limitata la strictul necesar pentru atingerea obiectului cercetat, si impune numai sacrificiul suortabil de catre operatorii pe care ii obliga.

c)Principiile cu caracter tehnic (numai cu valoare supletiva), care ar putea, intr-un caz, lacunar, sa ingradeasca vointa prin dispozitii exprese ale dreptului derivat. Se pot exemplifica:

-principiul responsabilitatii extracontractuale a Comunitatilor;

-principiul retragerii retroactive a actelor ilegale;

-principiul neplatii zilelor de greva;

-principiul distinctiei impozitelor, a taxelor si a redeventelor.