Actiunea penala si procesul penal

Actiunea penala si procesul penal

Actiunea penala este o institutie de baza a procesului penal deoarece ea constituie instrumentul prin care se desfasoara si se finalizeaza procesul penal. Potrivit art. 9 C. proc. pen., actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni, se pune in miscare prin actul de inculpare si se poate exercita in tot cursul procesului penal.

Actiunea penala are un caracter inevitabil ce deriva din comiterea unei infractiuni si din obligatia organelor judiciare de a asigura tragerea la raspundere penala a celor vinovati de incalcarea legii penale.

Actiunea penala presupune: punerea in miscare dupa identificarea persoanei care a comis o fapta prevazuta de legea penala; exercitarea actiunii penale prin trimiterea in judecata sau chemarea in judecata a persoanei vinovate, sustinerea invinuirii in fata instantei de judecata; condamnarea inculpatului in cazul stabilirii vinovatiei sale.

In raport cu procesul penal, actiunea penala, desi este o institutie de baza a acestuia, trebuie remarcat ca nu se confunda nici ca obiect, nici ca activitate. Astfel, actiunea penala este doar o componenta a procesului penal care se declanseaza numai dupa identificarea faptuitorului si strangerea de probe de vinovatie pe cand procesul penal poate incepe imediat ce a fost descoperita sau a fost sesizata o infractiune. Exercitarea actiunii penale se incheie o data cu pronuntarea unei hotarari definitive pe cand procesul penal continua, in cazul unei condamnari, cu punerea in executare a hotararii de condamnare. Procesul penal include si solutionarea actiunii civile.

Observam ca legiuitorul nostru nu foloseste decat termenul de "actiune penala" si nu de "actiune publica", acest lucru revenindu-i literaturii juridice. Desi Codul nostru de procedura penala nu da o definitie actiunii penale, in literatura de specialitate s-au dat mai multe definitii, astfel:

- "actiunea penala este dreptul sau puterea de a aduce in fata justitiei penale cazul de savarsire a unei infractiuni, pentru ca instantele judecatoresti sesizate astfel sa statueze asupra ei, intelegandu-se atat dreptul la actiune penala, cat si mijlocul de manifestare, de valorificare a dreptului, adica cererea, actul de sesizare a instantei judecatoresti." Actiunea penala este un drept, o putere si chiar o indatorire pentru Ministerul Public, de a aduce in fata justitiei conflictul de drept penal substantial, pentru a se rezolva de organele in drept, conform legii.

- "actiunea apare ca un echivalent procedural al sanctiunii din orice regula de drept, fiind expresiunea unei imputerniciri legale decurgand din orice norma juridica substantiala, in temeiul careia se poate aduce inaintea justitiei conflictul de drept nascut din incalcarea normei respective [.]"

- "actiunea penala trebuie privita sub doua aspecte: subiectiv si obiectiv. Subiectiv, actiunea penala este puterea juridica privind pe Ministerul Public de a indeplini conditiile pentru a obtine de la judecator o decizie asupra realizabilitatii pretentiunii punitive a statului, derivand dintr-un fapt pe care legea il prevede ca infractiune. Obiectiv, actiunea penala este mijlocul cu care puterea executiva, constransa sa se abtina de la coercitiunea directa in raporturile penale, determina interventia garantiei jurisdictionale in relatie cu pretentiunea sa punitiva."

- "actiunea penala este activitatea animatoare a fazei jurisdictionale a procedurii" sau este un drept de natura procesuala, caruia ii corespunde obligatia judecatorului de a emite o pronuntare in merit.

- Profesorul R. Garraud, citat de Traian Pop, arata ca, "se numeste actiune penala sau publica, recurgerea la autoritatea judiciara exercitata in numele si in interesul societatii, pentru a ajunge la constatarea faptului punibil, la dovedirea culpabilitatii autorului si la aplicarea pedepselor stabilite prin lege."

Definitiile contemporane arata ca, "actiunea penala este instrumentul juridic prin care persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni este adusa in fata autoritatii judecatoresti pentru a raspunde de incalcarea legii penale" sau "mijlocul legal prin intermediul caruia se deduce in fata organelor judiciare raportul conflictual de drept penal in vederea tragerii la raspundere a celui vinovat de comiterea unei infractiuni."

In acelasi sens, "actiunea penala este mijlocul procesual prin care o persoana care a savarsit o infractiune este adusa in fata organului judiciar penal in vederea tragerii la raspundere penala."

Definind actiunea penala, aratam ca, aceasta constituie acea institutie de baza a procesului penal, fiind modalitatea legala pusa la indemana Ministerului Public, in principal, si a instantei de judecata, in subsidiar, prin care cel ce se face vinovat de comiterea unei infractiuni este adus in fata organelor care, conform legii, infaptuiesc justitia, in vederea tragerii la raspundere penala a acestuia, activitate finalizata prin adoptarea unei hotarari de condamnare, de achitare ori de incetare a procesului penal. Este atat un drept cat si o obligatie impusa de lege acestor organe.

Tot literatura juridica arata ca actiunea penala este de ordine publica, fiind, deci, o actiune publica. Ministerul Public, revenindu-i sarcina de a exercita functia de invinuire in cadrul procesului penal, va uza, in realizarea acestei functii, de o serie de instrumente juridice ca: inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale, sustinerea exercitiului acestei actiuni in faza de judecata, exercitarea cailor de atac, extinderea procesului penal etc. Conform legislatiei in vigoare, Ministerul Public reprezinta, in activitatea judiciara, interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor (art. 130 din Constitutia Romaniei).

Deoarece actiunea penala se exercita in interesul societatii, deci, al tuturor, si, intrucat statul poate fi considerat subiect pasiv al tuturor infractiunilor savarsite, s-a considerat ca actiunea penala este o actiune sociala sau publica. In alte legislatii, (franceza sau spaniola) actiunea penala apare sub titulatura de actiune publica sau actiune penala publica, aceasta si datorita acordarii dreptului oricarei persoane, lezate sau nu prin fapta comisa, de a pune in miscare si de a exercita actiunea penala sau publica.

Un alt argument pentru care s-a optat pentru denumirea de actiune publica este faptul ca organele judiciare actioneaza, in principiu, din oficiu, pentru orice situatie ce intereseaza ordinea publica, spre deosebire de actiunea civila care are un caracter privat. Dar, uneori, mentinand denumirea de actiune publica, cele doua actiuni se pot confunda, respectiv in situatiile in care, conform dispozitiilor in vigoare, actiunea civila se exercita din oficiu de catre organele judiciare, respectiv Ministerul Public (art. 17 C. proc. pen.).

Apoi, s-a considerat ca, obiectul actiunii penale il reprezinta conflictul de drept penal material, care este de drept public si ca exercitarea actiunii penale are loc pentru aplicarea sanctiunilor de drept penal, care au caracter public, asupra acestora nefiind posibila tranzactia partilor. Asadar, "actiunea penala este totdeauna publica prin natura, obiectul, scopul si exercitiul ei, chiar si cand punerea ei in miscare ar fi subordonata unei conditii de punibilitate si de procedibilitate - plangere, autorizatie", fiindca prin aceasta esenta si structura actiunii penale nu este alterata, iar odata implinite acestea, exercitiul actiunii penale devine liber."

Fata de toate aceste consideratii vom mentine definitia data anterior actiunii penale, aratand ca aceasta isi mentine caracterul de actiune publica, prin natura sa, prin obiectul sau/si prin calitatea subiectilor ce o exercita. Astfel, exercitiul actiunii penale a fost incredintat Ministerului Public, ca aparator al societatii, acesta fiind titularul principal al exercitiului actiunii penale. Rezulta ca, actiunea penala se exercita intotdeauna in interesul societatii, (care reprezinta suma intereselor tuturor cetatenilor), actiune care are ca obiect deducerea conflictului de drept penal material in fata organelor judiciare in vederea tragerii la raspundere a celor vinovati de comiterea unor infractiuni.

Deoarece si alte organe ale statului exercita tot o actiune publica, publicitatea fiind de esenta dreptului public, (de exemplu: organele administratiei publice, organele financiare ale statului etc.) se impune mentinerea denumirii de actiune penala, tocmai pentru a o delimita de celelalte actiuni ce se exercita de organe distincte, altele decat organele judiciare implicate intr-un proces penal. Astfel, actiunea publica constituie genul proxim, ca denumire generica, iar actiunea penala, de contencios etc. - diferenta specifica.