Divortul s-a incheiat - Cum ramane cu copii?

Divortul s-a incheiat - Cum ramane cu copii?

Un timp si efort destul de indelungate s-a petrecut intocmindu-se o intelegere parentala detaliata si elaborata in ceea ce priveste programul de vizitare, luarea deciziilor comune in legatura cu copii etc. Ne asteptam din partea parintilor sa comunice unul cu celalalt pentru binele copiilor. Insa este aceasta dorinta sociala una realista? Este acest lucru posibil?

Divortul este o rana provocata securitatii unei familii unite si intacte. Divortul reprezinta sfarsitul legal al unei casnicii, insa relatia co-parentala este o legatura de o viata care va continua sa existe in multe stadii ale dezvoltarii si a evenimentelor ciclice de viata.

Primii doi ani dupa divort sunt fundamentali. Desi tiparele de custodie s-au schimbat dramatic in ultimii 20 de ani, societatea inca tinde sa-i priveasca pe cei doi parinti ca adversari. Limbajul asociat divortului contribuie la predominanta stereotipului: caminul dezmembrat inseamna ca ceva trebuie reparat; vititarea inseamna ca un parinte este "oaspetele"; custodia implica "apartenenta". Astfel, este mai potrivit sa privim divortul ca pe o schimbare in structura relatiilor din familie, decat ca pe un punct de final al acestor relatii. O perspectiva a sistemului familial studiaza interrelatiile dintre mama, tata si alti ingrijitori care alcatuiesc o retea de ingrijire in jurul copilului. Aceasta perspectiva este bazata pe presupunerea ca relatiile familiale parentale si extinse predomina in ciuda schimbarii statusului marital.

Familia Binucleara

Familia binucleara este un termen descriptiv conceput de Constance Ahrons in timpul studiului longitudinal asupra relatiilor familiale dupa divort. Ahrons defineste familia binucleara ca fiind "orice famile care cuprinde doua gospodarii". Notiunea de : "binuclear" reflecta imaginea unei familii divortate, dar sanatoase, spre deosebire de notiunea necorespunzatoare: "camin dezmembrat".

Colaborarea Post-Divort, Co-Parentingul

Procesul de divort in sine reprezinta un teren fertil pentru desfasurarea animozitatilor. Termenul "co-parenting" este adesea folosit pentru a descrie imbinarea aranjamentelor de custodie; dar, pe cand custodia se refera la drepturile parentale, co-parentingul este adesea utilizat pentru a descrie responsabilitatile parentale. Co-parentingul colaborativ are loc atunci cand parintii continua sa-si imparta responsabilitatile pentru nevoile emotionale, fizice si economice printr-un parteneriat parental cooperant, care se extinde mult peste judecata finala a semnarii actului de divort. Faptul ca un judecator poate acorda impartirea responsabilitatilor parentale sau imparte custodia ambilor membrii ai cuplului, de fapt acest lucru nu inseamna ca acestea se vor respecta in totalitate. Parintii intampina adesea dificultati in ceea ce priveste colaborarea si cooperarea si copii lor pot fi in fata unui risc major de a simti ca trebuie sa-si imparta devotamentul, in timp ce parintii care colaboreaza sunt liberi sa-si imparta cu adevarat responsabilitatile si sa-si sprijine emotional copii.

Atunci cand parintilor, in primele stadii ale separarii, le este introdusa notiunea de "co-parenting colaborativ" acestia pot fi educati cu privire la importanta muncii impreuna pentru a satisface nevoile copiilor in mod prioritar propriilor nevoi. Acest lucru vine in ajutorul cuplului divortat, in scopul de a-l ajuta sa recunoasca faptul ca acei copii au doi parinti, ambii avand calitati si abilitati unice si pentru a le redirectiona atentia de la procesul competitiv ("care este cel mai bun parinte"). Parintii colaborativi nu trebuie neaparat sa fie "prieteni", dar trebuie sa invete sa se respecte reciproc si sa aiba incredere unul in celalalt ca parinti.

Sistemul parental anterior separarii maritale

Este dificil a se dezvolta planuri parentale solide si sanatoase fara a lua in considerare slabiciunile parentale si punctele forte. Se intampla des sa se descopere ca parintii s-au echilibrat cu succes ca parinti inainte de divort, punctul forte al unuia dintre parinti sa fi fost slabiciunea celuilalt. Parintii casatoriti adesea au abilitati si interese diferite si difera unul de celalalt in ceea ce priveste competente intr-un anumit domeniu. In cursul procesului de separare si divort, parintii pot pierde acest echilibru complementar si se pot simti presati sa-si asume abilitati si responsabilitati pentru care nu sunt pregatiti. Chiar daca sexul puternic nu limiteaza abilitatea unui parinte de a fi grijuliu, securizant si abilitatea de a crea un mediu iubitor pentru copii, aceste aspecte pot ingreuna tranzitia pentru ambii parinti, dar si pentru copii care se adapteaza noilor programe si noii rutine.

Se recomanda adresarea aliantei parentale de dinaintea divortului: Obisnuiau sa ia deciziile cu privire la copii impreuna? Au creat impreuna reguli si traditii familiale? S-au sustinut unul pe celalalt si nu le-au permis copiilor sa submineze autoritatea celuilalt parinte? Obisnuiau sa amane un raspuns la solicitarea copilului pentru a-si desemna timp sa se sfatuiasca si cu celalalt parinte? Cum obisnuiau parintii sa-si imparta munca si responsabilitatile parentale? Divortul nenesita noi modalitati de impartire a responsabilitatilor parentale si aceste intrebari sunt utile in ajutorarea parintilor sa negocieze schimbarile necesare.

Un factor care trebuie luat in considerare este implicarea parintelui nonrezident anterioara divortului. Este acest parinte familiar cu tiparele de somn si de mancare si alte ritualuri asociate cu rutina de zi cu zi ale copilului? Cum s-a implicat acel parinte in gospodarirea de zi cu zi? Cum ar dori sa-si petreaca timpul cu copilul sau acel parinte? Aceste intrebari sunt relevante pentru planificarea timpului parental petrecut cu copii. Poate fi nerealist sa astepti din partea unui parinte non-rezident, cu o experienta limitata (in ceea ce priveste rutina de zi cu zi) sau chiar lipsa ei sau o alianta parentala slaba, ca va face fata unui program parental indraznet. Propunerea de scopuri realiste vor ajuta parintii nonrezidenti sa faca tranzitia spre noile rutine.

Sistemul parental dupa separare sau divort

Schimbari majore in alianta parentala , relatiile sociale, si tiparele de interactiuni familiale au loc imediat dupa divort. Procesul de restructurare incepe imediat dupa separare si se intinde pe o perioada extinsa. Reorganizarea familiala dupa divort incepe cu o conturare distinctiva intre problemele maritale si responsabilitatile parentale si o definire clara a acestor aspecte protejeaza integritatea relatiilor parentale. Parintii care nu s-au inteles asupra aspectelor parentale in timpul casniciei s-ar putea sa gaseasca dificila separarea aspectelor "maritale" de cele "parentale". Atunci cand parintii sunt in total dezacord asupra aspectelor parentale, sansele ca, copii sa fie afectati sunt mai mari decat daca parintii discuta asupra aspectelor maritale.

Este nerealist sa presupunem ca parintii nu vor avea discutii contradictorii dupa ce intelegerile de divort sunt finalizate. Un anumit tip de conflict parental este prezent in majoritatea relatiilor post-divort si nu este intotdeauna in detrimentul dezvoltarii copiilor. Insa, atunci cand conflictul se intensifica, copilul sufera datorita faptului ca este prins in mijloc. Copii se pot infricosa de conflictele deschise si se vor adapta mai greu daca sunt expusi la comentarii si amenintari deschise.

Renegocierea regulilor si a legaturilor

Pentru unii dintre copii divortul inseamna ca unul dintre parinti decide sa renunte la rolul sau parental. Pentru majoritatea familiilor, divortul pretinde parintilor sa-si renegocieze regulile si legaturile care vor contura noile relatii co-parentale intre cei doi. Unii parinti folosesc o metafora folosita in afaceri: "businesslike", reguli si legaturi "ca-n afaceri", care minimizeaza sansele conflictelor anterioare. Este necesar sa se exploreze un numar de aspecte importante:

Cat de mult timp vor fiecare dintre parinti sa petreaca cu copii?

Sunt acestia motivati sa devina parinti cooperanti, sau isi vor exercita responsabilitatile parentale in paralel?

Cum isi vor imparti responsabilitatile?

Vor continua sa foloseasca aceleasi reguli (pentru disciplina, sarcini menajere, ore de somn, etc) si le vor aplica in ambele gospodarii?

Cum vor face parintii schimb de informatii asupra starilor emotionale si fizice ale copiilor, rutinele zilnice, programele saptamanale si aspectele legate de scoala?

Raspunsurile la aceste intrebari importante sunt miezul relatiilor de colaborare, pentru ca ajuta la definirea noului sistem co-parental in toata complexitatea sa.

Parintii trebuie sa gaseasca metode practice sa schimbe informatii despre ingrijirea copiilor. Stahl sugereaza utilizarea unui caiet ca metoda de a schimba informatii. Acest caiet ar trebui sa cuprinda observatii directe facute asupra timpului petrecut cu copii (despre tiparele de alimentare, de somn, despre sanatatea copiilor, despre starile copiilor, despre rutina zilnica si orice alta informatie relevanta despre functionarea copilului). Sau, pe masura ce copii cresc, se recomanda un telefon pe saptamana pentru a mentine comunicarea intre parinti.

Drepturile fundamentale ale copilului in timpul perioadei de tranzitie de dupa divort

Daca parintii sunt constienti de drepturile fundamentale ale copilului in timpul procesului de divort, ei pot fi motivati sa imparta responsabilitatile parentale. Cele mai multe dintre intelegerile impartasite de ambii parinti sunt, in mare parte listate mai jos, insa cuvantul tiparit nu garanteaza respectarea lui. Pentru a asigura o adaptare optima a copiilor, sanatatea mentala a acestora, specialistii ar trebui sa se adreseze cu grija urmatoarelor sapte drepturi de baza:

Fiecare copil are dreptul sa inteleaga ca decizia de a divorta este o decizie a parintilor si nu este alegerea lui sau a ei si nici vina ei sau a lui.

Fiecare copil are dreptul sa fie scutit de a fi mesagerul, spionul, tapul ispasitor sau mediator, si trebuie scutit de intrebari despre viata privata a celuilalt parinte.

Fiecare copil are dreptul sa mentina relatii independente cu fiecare dintre parinti si sa respecte diferentele individuale ale stilurilor parentale si diferentele personale din fiecare camin.

Fiecare copil are dreptul sa fie scutit de a fi martor la conflictele parentale si de povara de a fi nevoit sa tina partea unuia dintre parinti sau sa dezvolte loialitate exclusivista fata de unul dintre parinti.

Fiecare copil are dreptul sa aiba acces regulat si timp consistent petrecut cu fiecare dintre parinti.

Fiecare copil are dreptul sa fie scutit de comentarii discriminatoare facute de un parinte la adresa celuilalt.

Fiecare copil are dreptul sa mentina relatii de iubire cu membrii familiei extinse.