Actiunile ce se exercita in cadrul procesului penal

Sectiunea I-a

Consideratii generale privind actiunile in justitie

1. Notiunea si elementele actiunii in justitie

Actiunea in justitie este instrumentul (mijlocul) juridic prin care o persoana este trasa la raspundere juridica in fata autoritatii judecatoresti pentru a fi obligata sa suporte constrangerea de stat corespunzatoare normei de drept incalcate.

Pentru a avea eficienta juridica, actiunea in justitie este conditionata de existenta unor elemente care permit o reglementare precisa a ei si asigura corecta desfasurare a intregii activitati judiciare. Aceste elemente sunt: temeiul, obiectul, subiectii si aptitudinea functionala.

2. Actiunile in justitie ce se exercita in cadrul procesului penal

In cadrul procesului penal se exercita actiunea penala si eventual si actiunea civila accesorie actiunii penale.

Actiunea penala este specifica procesului penal si nu se poate promova si exercita decat in cadrul unui proces penal. Actiunea civila este specifica procesului civil.

In cazul in care actiunile sunt exercitate impreuna in cadrul procesului penal, actiunea penala constituie principalul, iar actiunea civila accesoriul.

Actiunea civila poate fi promovata si separat de actiunea penala in cadrul unui proces civil. In cazul in care cele doua actiuni sunt exercitate concomitent judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.

Sectiunea a II-a

Actiunea penala

1. Notiunea si elementele actiunii penale

Actiunea penala este mijlocul procesual prin care o persoana care a savarsit o infractiune este adusa in fata organului judiciar penal in vederea tragerii la raspundere penala.

Elementele actiunii penale sunt cele comune oricarei actiuni in justitie: temeiul, obiectul, subiectii si aptitudinea functionala.

Temeiul de drept al actiunii penale il constituie norma de drept care incrimineaza fapta si da dreptul la actiune; temeiul de fapt consta in savarsirea unei infractiuni.

Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni (art.9 al.1).

Subiectii activi ai actiunii penale sunt procurorul, partea vatamata si instanta de judecata.

Subiectul pasiv este inculpatul.

Actiunea penala are aptitudine functionala atunci cand folosirea ei poate determina pornirea procesului penal, iar actele procesuale efectuate in exercitarea sa pot servi la dinamizarea desfasurarii activitatii procesuale.

Codul de procedura penala prevede la art.10 unele situatii in care aptitudinea functionala a actiunii este inlaturata in sensul ca actiunea penala nu poate conduce la realizarea obiectului ei si, ca urmare, nu mai poate fi pusa in miscare, sau daca a fost promovata, ea nu mai poate fi exercitata. Aptitudinea functionala a actiunii penale este inlaturata in urmatoarele situatii:

lit.a) fapta nu exista;

lit.b) fapta nu e prevazuta de legea penala;

lit.b¹) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;

lit.c) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat;

lit.d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;

lit.e) exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;

lit.f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

lit.g) a intervenit amnistia, prescriptia sau decesul faptuitorului; lit.h) a fost retrasa plangerea prealabila sau partile s-au impacat;   

lit.i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

lit.i¹) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

lit.j) exista autoritate de lucru judecat.

2. Trasaturile actiunii penale

Avand in vedere obiectul sau specific, precum si cadrul legal in care se desfasoara, actiunea penala se manifesta prin trasaturi particulare ce o diferentiaza de alte actiuni judiciare. Cele mai importante trasaturi caracteristici ale actiunii penale sunt urmatoarele:

actiunea penala apartine statului;

actiunea penala este obligatorie;

actiunea penala este indisponibila;

actiunea penala este personala;

actiunea penala este indivizibila.

Momentele desfasurarii actiunii penale

Desfasurarea actiunii penale presupune existenta a trei momente esentiale: punerea in miscare a actiunii penale, exercitarea si epuizarea sau stingerea ei.

Punerea in miscare a actiunii penale

Actiunea penala se pune in miscare de subiectii sai activi - procurorul, partea vatamata si instanta de judecata - fiecare dintre acestia putand realiza acest act numai in cazurile anume prevazute de lege.

Procurorul poate pune in miscare actiunea penala prin urmatoarele acte de inculpare:

prin ordonanta, in cursul urmaririi penale;

prin rechizitoriu, la terminarea urmaririi penale;

prin declaratie orala, in cursul judecatii, in cazul extinderii procesului penal cu privire la alte fapte sau alte persoane.

Partea vatamata pune in miscare actiunea penala in cazul infractiunilor prevazute la art.279 al.2 lit.a pentru care plangerea prealabila se adreseaza direct instantei.

Actiunea penala se pune in miscare de instanta de judecata, prin incheiere, numai in mod exceptional, in cazul extinderii procesului penal cu privire la alte fapte si numai daca procurorul nu este prezent la judecata.

Exercitarea actiunii penale

Actiunea penala se exercita de procuror si de partea vatamata.

Solutionarea actiunii penale

Actiunea penala se solutioneaza de catre instanta de judecata.

Instanta de judecata sesizata cu judecarea cauzei poate da actiunii penale una din urmatoarele rezolvari:

condamnarea, atunci cand fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat (art.345 al.2);

achitarea, cand se constata existenta uneia din situatiile prevazute la art.10 lit. a-e (art.11 pct.2 lit.a si art.345 al.3);

incetarea procesului penal cand se constata existenta uneia din situatiile prevazute la art.10, lit. f-j (art.11 pct.2 lit.b si art.345 al.3).

4. Continuarea procesului penal

In caz de amnistie, prescriptie, retragere a plangerii prealabile, precum si in cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul pot cere continuarea procesului penal, pentru a-si dovedi nevinovatia (art.13).

Sectiunea a III-a

Actiunea civila

1. Notiunea si elementele actiunii civile

Actiunea civila ce se exercita in cadrul procesului penal este mijlocul legal prin intermediul caruia persoana pagubita material sau moral in urma savarsirii unei infractiuni, cere organelor judiciare penale sa-i fie reparat prejudiciul cauzat sau daunele morale.

Temeiul actiunii civile il va constitui asadar producerea unui prejudiciu material sau moral ca urmare a savarsirii unei infractiuni.

Obiectul actiunii civile consta in tragerea la raspundere civila a persoanei ce a savarsit infractiunea ce a produs prejudiciul reclamat sau/si a persoanelor care raspund din punct de vedere civil pentru prejudiciul cauzat de acesta. Actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile (art.14 al.5).

Subiectii activi ai actiunii civile sunt partea civila si procurorul. Subiectii pasivi sunt inculpatul si partea responsabila civilmente.

Pentru ca actiunea civila ce se exercita in cadrul procesului penal sa aiba aptitudine functionala trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

infractiunea sa fi produs un prejudiciu material sau moral;

intre infractiunea savarsita si prejudiciul reclamat sa existe un raport de cauzalitate;

prejudiciul sa fie cert.;

prejudiciul sa nu fi fost reparat;

sa existe o manifestare de vointa a persoanei vatamate in legatura cu dezdaunarea sa.

2. Trasaturile actiunii civile

Trasaturile caracteristice actiunii civile desfasurate in procesul penal sunt urmatoarele:

actiunea civila apartine persoanei care a suferit un prejudiciu prin infractiune;

actiunea civila este facultativa

actiunea civila este disponibila;

actiunea civila este patrimoniala;

actiunea civila este divizibila

3. Dreptul de optiune

Prejudiciul material sau moral rezultat dintr-o infractiune poate fi reparat pe calea unei actiuni civile promovata fie in fata unei instante penale, fie in fata unei instante civile. Persoana vatamata este cea care hotaraste pe care dintre cele doua cai o va folosi.

Odata ce dreptul de optiune a fost exercitat prin alegerea caii prin intermediul careia persoana vatamata a inteles sa-si valorifice pretentiile sale civile, optiunea devine irevocabila. Partea vatamata nu poate parasi calea aleasa pentru a se indrepta pe cealalta cale sub sanctiunea pierderii dreptului de a obtine repararea pagubei pe cale judiciara, afara de cazurile exceptate de lege.

4. Momentele desfasurarii actiunii civile in fata instantei penale

Desfasurarea actiunii civile in fata instantei penale presupune existenta a trei momente principale: punerea in miscare, exercitarea si solutionarea actiunii civile.

Punerea in miscare a actiunii civile

Punerea in miscare a actiunii civile se realizeaza de catre subiectii sai activi: partea civila si procurorul.

Actiunea civila se pune in miscare in procesul penal de catre persoana vatamata printr-o declaratie de constituire ca parte civila, facuta in fata organelor de urmarire penala sau instantei de judecata, in scris sau oral (art.15 al.2).

Procurorul pune in miscare actiunea penala, din oficiu, in cazurile in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa (art.17 al.1).

Exercitarea actiunii civile

Actiunea civila se exercita de partea civila concomitent cu actiunea penala exercitata de procuror pentru ca instanta sa solutioneze concomitent cele doua actiuni.

Actiunea civila promovata de partea civila poate fi exercitata si de procuror (art.18 al.1). In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa procurorul este obligat sa exercite din oficiu actiunea civila, chiar daca acesta nu s-a constituit parte civila sau a renuntat, cu incalcarea legii, la pretentiile civile (art18 al.2).

Solutionarea actiunii civile

Actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal se solutioneaza de catre instanta odata cu actiunea penala prin aceeasi hotarare judecatoreasca. Solutionarea actiunii civile presupune adoptarea unei solutii de admitere sau de respingere.

In mod exceptional, codul permite lasarea nerezolvata a actiunii civile in anumite situatii, expres prevazute (art.346 al.4).

5. Exercitarea actiunii civile in fata instantei civile

Daca persoana vatamata a ales calea civila pentru valorificarea pretentiilor sale civile, se vor aplica regulile procesului civil in ceea ce priveste promovarea, exercitarea si solutionarea actiunii civile. Cand, dupa sesizarea instantei civile, se pune in miscare actiunea penala in procesul penal, judecata in fata instantei civile se suspenda pana la solutionarea definitive a actiunii penale de catre instanta penala (art.14 al.2).

Bibliografie

Apetrei, Mihai. Drept procesual penal, Editura Victor, Bucuresti, 2004, p.67-82.

Gorganeanu, Ion. Actiunea penala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, 207p.

Neagu, Ion, Paraschiv, Carmen, Lazar, Mugurel, Damaschin, Mircea. Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucuresti, 2001, p.79-88.

Pamfil, Mihaela Laura. Drept procesual penal. Partea generala, Editura Venus, Iasi, 2005, p.65-88.

Pavaleanu, Vasile. Drept procesual penal. Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.177-221.

Theodoru, Grigore. Drept procesual penal. Partea generala, vol. I, Editura Cugetarea, Iasi, 1996, p.87-202.

Tulbure, Adrian Stefan, Tatu, Angela. Tratat de procedura penala, Editura All, Bucuresti, 2001, p.58-102.

Volonciu, Nicolae. Tratat de procedura penala, vol.I, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p.217-272.