Infractiunea de evaziune fiscala

Infractiunea de evaziune fiscala

Art. 1 din Legea nr. 87/1994, republicata, pentru combaterea evaziunii fiscale, defineste acest fenomen ca fiind "sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la piata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoane juridice romane sau straine, denumite in continuare contribuabile".

Activitatea generatoare de venituri impozabile, permanente sau temporara, trebuie obligatoriu sa se desfasoare in baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei prevazut de lege (art. 2 din Lege).

Aceeasi lege, prevede in art. 3 obligatiile contribuabilului si anume: declararea, in termen de 5 zile de la inregistrare, a datelor in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii si cu orice alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza in tara sau in strainatate.

Legea 87/1994 este o lege speciala cu dispozitii penale, acestea fiind cuprinse in art. 9-16. Astfel, au fost inscrise mai multe infractiuni speciale si anume:

infractiunea de refuz a prezentarii documentelor contabile oficiale necesare stabilirii obligatiilor fiscale;

infractiunea de intocmire sau acceptare a unor documente contabile oficiale incomplete sau necorespunzatoare pentru impiedicarea identificarii cazurilor de evaziune fiscala;

infractiunea de sustragere de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati;

infractiunea de nedeclarare a unor venituri sau ascunderea obiectului sau a sursei impozabile ori taxabile cu scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale;

infractiunea de efectuare a unor operatii nereale in documente contabile sau in alte documente;

infractiunea de organizare sau conducere de evidente contabile duble sau de alterare a datelor din mijloacele de stocare a datelor;

infractiunea de distrugere a documentelor contabile oficiale, a altor acte sau a memoriilor mijloacelor de stocare a datelor;

infractiunea de declaratii fictive cu privire la sediul societatii comerciale.

Dupa cum rezulta din definitia data in art. 1 din Legea nr. 87/1994, subiect al evaziunii fiscale este contribuabilul, persoana fizica sau juridica, romana sau straina, care desfasoara activitati generatoare de impozite.

Subiecte ale evaziunii fiscale pot fi atat administratorii, contabilii sau alti functionari cu atributii de serviciu in domeniul fiscal de la persoanele juridice, indiferent de natura capitalului - de stat sau privat - cat si persoanele fizice autorizate sau neautorizate.

La majoritatea faptelor incriminate ca infractiuni in art. 9 si urm. din Legea nr. 87, republicata in 2003, subiect nu poate fi decat persoana care are o anumita calitate: administrator, contabil sau alta persoana insarcinata cu atributii de serviciu specifice. Se poate vorbi in acest caz de un subiect calificat al evaziunii. Fapta prevazuta la art. 12 poate fi facuta de orice persoana, conditia fiind cea prevazuta de art. 2 si anume sa efectueze "activitati permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile in baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei prevazut de lege".

Obiectul juridic al infractiunii de evaziune fiscala il reprezinta relatiile sociale privind constituirea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare.

Obiectul material al infractiunii este constituit din sumele datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si juridice romane si straine.

Infractiunile reglementate de Legea nr. 87/1994 in art. 9 si art. 10-16 se savarsesc cu intentie directa si, uneori, indirecta. Faptele care nu sunt savarsite in astfel de conditii incat potrivit legii sa constituie infractiuni sunt reglementate in Capitolul II al legii sub titlul "Contraventii si sanctiuni ce se comit din culpa.

Asadar, instituirea raspunderii pentru faptele incriminate in schimbul Legii nr. 87/1994 se face in baza vinovatiei.

Latura obiectiva este constituita din actiuni si inactiuni privind[1]:

refuzul de a prezenta organelor de control prevazute de lege documentele justificative si actele de evidenta contabila necesare pentru stabilirea obligatiilor fata de stat;

intocmirea incompleta sau necorespunzatoare de documente primare sau de evidenta contabila, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a impiedica verificarile financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune;

sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor datorate statului, prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii;

sustragerea de la plata obligatiunilor fiscale, in intregime sau in parte prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile sau efectuarea oricaror altor operatiuni in acest scop;

neevidentierea prin acte contabile sau alte documente legale, in intregime sau in parte a veniturilor realizate, ori inregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale, daca au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului; a organizarea sau conducerea unei evidente contabile duble, de catre conducatorul unitatii sau alte persoane cu atributii financiar-contabile, ori alterarea memoriilor aparatelor de taxat, de marcaj, sau a altor mijloace de stocare a informatiilor, in scopul diminuarii veniturilor supuse impozitelor;

declararea fictiva facuta de contribuabili sau de imputernicitii acestora cu privire la sediul unei asociatii comerciale sau la schimbarea acesteia, fara indeplinirea obligatiilor prevazute de lege.

Urmarea unor asemenea acte sau fapte o constituie neplata sumelor datorate statului. In vederea sanctionarii autorului este necesara existenta raportului de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea din latura obiectiva si urmarile acesteia.

Obligatiile fiscale fata de stat trebuie respectate cu rigurozitate, iar pentru realizarea acestui deziderat se impune ca volumul veniturilor si cheltuielilor sa fie stabilit pe baza unor evidente conduse cu respectarea prevederilor legale.