Aspecte criminologice - talharie

Aspecte criminologice - talharie

Infractiunile contra patrimoniului sunt comise in mod frecvent in actualul stat de drept, avand la baza cauze atat de ordin obiectiv (somaj), cat si de ordin subiectiv (dezinteres in dobandirea celor de trebuinta pe cale cinstita, dorinta de imbogatire fara munca, carente in educatie, etc.).

Faptele indreptate impotriva patrimoniului au fost incriminate si sanctionate din cele mai vechi timpuri de legile penale. Legea penala este chemata sa apere situatiile de fapt existente, adica acestea sa fie mentinute in starea in care se aflau pana la interventia ilicita a unei persoane, deoarece orice modificare a lor prin acest procedeu duce la o imposibila sau dificila ocrotire reala a entitatilor patrimoniale care fac obiectul drepturilor subiective.

Alaturi de celelalte mijloace de ridicare a nivelului constiintei, trebuie sa actioneze si legea penala si implicit cei chemati sa o aplice.

Un rol important in combaterea infractiunilor contra patrimoniului trebuie sa-l aiba in permanenta vigilenta si prudenta cetatenilor, caci infractorii care ataca patrimoniul altora profita in general de naivitatea victimelor lor. Lipsa de grija pentru adecvarea autoocrotirii, usurinta in acordarea increderii unor persoane necunoscute nu numai ca inlesnesc comiterea infractiunilor, dar si creeaza o permanenta tentativa pentru cei ispititi sa comita astfel de infractiuni.

Prin modificarile aduse Codului Penal, prin adoptarea Legii nr. 140/1996, legiuitorul a marit limitele pedepselor la infractiunile contra patrimoniului avand in vedere diferentierile sub aspectul pericolului social si al periculozitatii faptuitorilor, tocmai pentru ca scopul urmarit de lege - preventia generala si speciala - sa fie realizat in perioada actuala, cand fenomenul infractional in acest domeniu cunoaste o crestere rapida.

Infractiunea de talharie face parte din categoria infractiunilor complexe, intrucat exprima un grad inalt de duritate, in raport de modul de manifestare a violentei, de la simple lovituri pana la moartea victimei. De aceea, se impune un tratament juridic adecvat pentru prevenirea si combaterea acestui gen de fapte.

Se impune o complexitate de masuri pentru eradicarea acestor infractiuni, la nivel statal, nu numai interventia organelor de ordine si a justitiei pentru sanctionarea corespunzatoare si rapida a acestor fapte. O atentie deosebita trebuie acordata minorilor care pot fi atrasi mai usor la comiterea acestor fapte si mai ales la formarea de grupuri infractionale. Acestia actioneaza fara a discerne faptele si conditiile pe care le genereaza.

Un rol deosebit de important revine si mass-mediei, care trebuie sa cunoasca manifestarile de acest gen, sa ia pozitie fata de acestea pentru a crea o atitutidine colectiva a cetatenilor fata de faptuitori si faptele lor.

Este, de asemenea, necesara luarea de masuri pentru ca pedeapsa sa asigure reeeducarea faptuitorilor in locurile de detentie, precum si observarea acestora si dupa executarea pedepsei.

Este inutila marirea cuantumului pedepsei pentru infractiunea de talharie, daca in timpul detentiei nu se iau masuri ca pedeapsa sa constituie un mijloc real de reeducare a faptuitorului.

Se observa ca infractiunile de talharie si, in general, toate infractiunile se comit de persoane cu un grad scazut de pregatire scolara si cu mari carente educative.

Penitenciarele trebuie sa asigure o continuare a pregatirii profesionale a detinutilor, in scopul de a-i scoate din sfera si nivelul de cunostinte la care se afla, constientizandu-i in acest fel de necesitatea reintegrarii in societate.