CAILE DE ATAC

CAILE DE ATAC

Notiune

Scopul procesului este stabilirea adevarului si pronuntarea unei hotarari legale si temeinice. Garantia acestui scop consta tocmai in posibilitatea pe care o are partea ce se considera nedreptatita de a ataca hotararea instantei inferioare pentru a se corecta eventualele greseli.

Acest deziderat se concretizeaza sub forma controlului judiciar asigurat de instantele superioare care verifica legalitatea si temeinicia hotararilor anterioare pe care le pot reforma sau confirma.

Caile de atac sunt mijloace procedurale prevazute in lege pe care partile interesate le pot folosi pentru a cere instantei superioare competente verificarea legalitatii si temeiniciei hotararii judecatoresti pronuntate si inlaturarea eventualelor greseli. Exercitarea cailor de atac nu este obligatorie, ci o facultate.

Importanta cailor de atac

Caile de atac sunt incluse in actiunea civila, alaturi de celelalte mijloace procesuale care tind la protectia dreptului subiectiv civil ori a altor interese care se pot realiza numai pe calea justitiei. Justificarea este simpla. Desi legiuitorul a reglementat acele mijloace procesuale care sa permita desfasurarea judecatii in prima instanta in bune conditii si sa conduca la pronuntarea unei hotarari corecte, legale si temeinice, pentru a asigura garantiile respectarii acestora a fost nevoit sa prevada si mijloacele de control necesare, care sunt tocmai caile de atac.

Pentru subiectii procesului civil, luati in ansamblu, existenta cailor de atac ofera posibilitatea de a se indrepta greselile cuprinse intr-o hotarare, greseli datorate fie partilor care, prin denaturarile si reticentele lor nu au informat corect pe judecatori ori nu s-au aparat bine si complet, fie chiar judecatorilor care nu si-au exercitat rolul activ, nu au apreciat corect situatia de fapt, probele ori au interpretat sau aplicat gresit normele de drept substantial. Asa fiind, caile de atac constituie o garantie puternica a legalitatii impotriva arbitrarului judecatoresc.

In acelasi timp insa, caile de atac au si o importanta specifica, pentru fiecare din subiecti.

In ce priveste partile, faptul ca hotararea ce se va pronunta poate fi modificata sau desfiintata, prin intermediul cailor de atac, stimuleaza pe fiecare dintre ele sa aiba o pozitie activa in cadrul procesului, sa se apere cat mai complet, sa invoce instantei incalcarile de lege care ar putea atrage anularea hotararii, deoarece sperand intr-o situatie favorabila, fiecare parte are interesul sa se pronunte o hotarare care sa nu fie ulterior desfiintata. Dar, existenta cailor de atac si posibilitatea de a le exercita constituie de asemenea o garantie a dreptului de aparare, da certitudine partilor ca dreptul lor nu este compromis prin pronuntarea unei hotarari nelegale si netemeinice, ceea ce este de natura sa intareasca increderea in justitie in rolul educativ-preventiv al hotararilor judecatoresti. Aceasta, cu atat mai mult cu cat procesul civil presupune, de regula, parti cu interese contrarii si deci, partea care a pierdut procesul are aproape intotdeauna sentimentul ca i s-a facut o nedreptate si simte nevoia de a provoca o noua judecata in speranta ca solutia ii va fi de aceasta data favorabila.

Prin art. 129 din Constitutie se instituie un drept fundamental care trebuie sa guverneze activitatea de infaptuire a justitiei intr-un stat de drept si anume dreptul partilor interesate si al societatii reprezentate prin Ministerul Public - de a exercita impotriva oricarei hotarari judecatoresti caile de atac prevazute de lege.

Prevederile acestui articol constitutional se cer a fi corelate cu prevederile art. 21 al Constitutiei, care instituie dreptul oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Ca atare, in procesul intentat de orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, oricare din partile interesate sunt abilitate sa declanseze procedura controlului judiciar, apeland la caile de atac stabilite de lege si conditiile pe care aceasta le reclama.

Pentru procuror, care are si el pozitia de parte, dar in acelasi timp si de organ al statului, exercitarea cailor de atac constituie mijlocul practic prin care-si aduce la indeplinire sarcina constitutionala si anume apararea ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Daca procurorul, in cadrul activitatii sale judiciare constata pronuntarea de catre instanta de judecata a unei hotarari nelegale, nu poate interveni direct pentru anularea actului jurisdictional, dar prin intermediul cailor de atac va sesiza fie instanta care a dat hotararea, fie o instanta superioara si va solicita pronuntarea unei hotarari legale temeinice. De altfel, in art. 45 alin. 5 din Codul de procedura civila se dispune in mod expres ca procurorul poate, in conditiile prevazute de lege, sa exercite caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti.

Cat priveste instantele, existenta cailor de atac le obliga sa aiba un rol activ, sa respecte dispozitiile legale si temeinice. preocupare care ar putea fi mai slaba daca hotararile pe care le-ar da nu ar putea fi contestate. Iar atunci cand caile de atac sunt de competenta unor instante superioare, exercitarea lor de catre parti sau procuror - deoarece instanta nu se poate investi din oficiu - ofera acestora unul din mijloacele practice prin care realizeaza indrumarea instantelor inferioare.

Clasificarea cailor de atac

Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, reglementeaza mai multe cai de atac: apelul, recursul, contestatia in anulare, revizuirea si recursul in interesul legii (recursul in anulare a fost abrogat prin O.U.G. nr. 58/2003).

O prima clasificare traditionala a acestor cai de atac este facuta prin insesi dispozitiile Codul de procedura civila care le imparte in: cai de atac ordinare si cai de atac extraordinare.

Se considera ca o cale de atac este ordinara daca ea poate fi exercitata de orice parte din proces, pentru simplu fapt ca partea respectiva este nemultumita de hotararea pronuntata. Nu este necesar ca un text de lege sa prevada expres posibilitatea utilizarii caii de atac ordinare, insa, daca se doreste suprimarea acesteia, trebuie sa existe o dispozitie legala expresa in acest sens.

Codul de procedura civila califica apelul ca fiind singura cale de atac ordinara.

Caile de atac sunt clasificate ca extraordinare pentru ca ele pot fi exercitate numai in cazurile si in conditiile anume specificate de lege. Acestea sunt: recursul, revizuirea, contestatia in anulare si recursul in interesul legii.

Aceasta calificare prezinta importanta practica vizand mai multe aspecte:

- pe durata termenului in care poate fi exercitata calea de atac ordinara si pe timpul judecarii acesteia executarea silita a hotararii este suspendata, pe cand exercitarea cailor de atac extraordinare nu are, in principiu, efect suspensiv;

- nu se poate recurge la o cale de atac extraordinara atata timp cat este deschisa o cale de atac ordinara impotriva unei hotarari, insa, caile de atac extraordinare se pot folosi concomitent;

in unele situatii, cand partea interesata putea sa invoce motivul respectiv prin intermediul caii de atac ordinare, dar nu a facut-o, calea de atac extraordinara devine inadmisibila.

Potrivit unei alte clasificari care vizeaza numai hotararile susceptibile de executare silita, caile de atac pot fi: cai de atac suspensive de executare silita si cai de atac nesuspensive de executare silita.

Apelul suspenda de drept executarea silita, efectul suspensiv fiind continuat prin introducerea cererii de apel. In cazurile in care hotararea se bucura de executie vremelnica (de drept sau judecatoreasca), apelul nu mai este suspensiv, insa, instanta de apel poate sa incuviinteze suspendarea executiei vremelnice, cu sau fara cautiune.

In mod exceptional si recursul suspenda executarea silita, in pricinile privitoare la stramutarea de hotarare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand asezare fixa, precum si in cazuri anume prevazute de lege. Pentru celelalte situatii, instanta de recurs poate dispune, la cerere, suspendarea executarii recurate, cu depunerea unei cautiuni, iar in cazuri urgente, suspendarea poate fi incuviintata de catre presedintele instantei de recurs, prin incheiere motivata, data si fara citarea partilor, chiar inainte de primirea dosarului (art. 300 C. proc. civ.).

Contestatia in anulare si revizuirea nu sunt niciodata suspensive de executare silita, dar instanta sesizata cu o contestatie in anulare sau o revizuire poate sa acorde suspendarea executarii hotararii atacate, cu depunerea unei cautiuni.

Clasificarea in cai de atac de reformare si cai de atac de retractare are la baza distinctia care se face intre opozitie (cale de atac ordinara, desfiintata la noi, inca din anul 1943) si apel, prima fiind de competenta aceleiasi instante care a pronuntat hotararea atacata, iar cea de-a doua judecandu-se de o instanta ierarhic superioara.

Contestatia in anulare si revizuirea sunt cai de atac retractare, deoarece ele se solutioneaza de instanta ce a pronuntat hotararea atacata.

Aparent, nu ar fi normal ca aceeasi instanta sa judece si calea de atac exercitata impotriva propriei hotarari, neexistand nici un argument care sa permita atribuirea celei de-a doua hotarari o valoare superioara primei hotarari, de vreme ce judecatorii sunt de acelasi nivel, uneori ambele hotarari fiind pronuntate de aceeasi judecatori. Trebuie insa precizat ca prin caile de atac de retractare se invoca anumite imprejurari, limitativ prevazute de lege, care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii atacate, astfel incat instanta nu isi controleaza propria hotarare, ci judeca unele aspecte noi.

Caile de atac de reformare sunt apelul si recursul, prin intermediul lor realizandu-se controlul judiciar al hotararilor judecatoresti de catre o instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata.

In functie de faptul daca provoaca sau nu o judecata in fond, caile de atac se impart in cai devolutive si cai nedevolutive.

Caile de atac devolutive sunt acelea care, in limitele cererilor formulate in prima instanta si a ceea ce se ataca, provoaca o noua judecata in fond, fiind posibila readministrarea probelor de la prima instanta si administrarea oricaror probe noi. Calea de atac devolutiva tipica este, in sistemul nostru de drept, apelul.

Caile de atac nedevolutive realizeaza un control asupra hotararii atacate, fara posibilitatea de a administra, in principiu probe noi, si fara a avea loc deci o noua judecata in fond. Exemplul tipic este recursul, dar, tot aici se incadra si recursul in anulare, in prezent, abrogat prin O.U.G. nr. 58/2003. Cat priveste caile extraordinare de atac, ele au o pozitie speciala, si nu se includ in categoria cailor devolutive, desi uneori duc la o judecata in fond, pentru ca aceasta are loc in alte conditii decat prima judecata (de exemplu, in prezenta partii care nu fusese legal citata sau la instanta competenta, ori judecata priveste un capat omis).

In functie de faptul daca partile au sau nu acces direct la exercitarea cailor de atac, ele pot fi clasificate in cai de atac comune si cai de atac speciale. Majoritatea cailor de atac se incadreaza in prima categorie, fiind special numai recursul in interesul legii ce apartine exclusiv Procurorului General, care le poate exercita din oficiu, la cererea Ministerului Justitiei sau a colegiilor de conducere ale curtilor de apel.

Reguli comune privind exercitarea cailor de atac

Atat in literatura cat si in practica judiciara s-au cristalizat o serie de reguli privind exercitarea cailor de atac prin care se realizeaza controlul judiciar.

a) O prima regula se refera la 'existenta unei hotarari judecatoresti pe care legea sa o declare susceptibila de a fi atacata'.

b) Ca o forma de manifestare a principiului disponibilitatii, specific procesului civil, se retine si a doua regula si anume 'manifestarea de vointa a unei parti, in sensul de a exercita o cale de atac'.

c) O alta regula este 'legalitatea caii de atac' prin care se intelege faptul ca o hotarare judecatoreasca este supusa cailor de atac stabilite de lege. In practica s-a decis ca mentionarea din eroare, in dispozitivul hotararii, a posibilitatii folosirii unei cai de atac pe care legea nu o acorda, nu creeaza partii dreptul de a formula impotriva hotararii calea de atac respectiva, deoarece caile de atac sunt determinate de lege si nu de instanta de judecata. In schimb, chiar daca instanta a omis sa treaca in dispozitiv mentiunea ca hotararea este susceptibila de a fi atacata prin intermediul unei cai de atac, partea va putea exercita calea de atac prevazuta de lege. Mai mult, aici trebuie subliniata si importanta practica deosebita pe care o reprezinta dispozitiile art. 84 din Codul de procedura civila, conform carora cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea caii de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita.

d) O alta regula priveste 'ierarhia cailor de atac' potrivit careia nu se poate recurge la o cale extraordinara atata timp cat este deschis exercitiul unei cai ordinare de atac. Avand in vedere faptul ca legiuitorul califica recursul ca o cale extraordinara de atac, aplicarea acestei reguli ridica o serie de probleme in practica.

e) Ultima regula este aceea care priveste unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac.

Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizandu-se prin chiar exercitiul lui. Partea interesata nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac impotriva aceleiasi hotarari, deci nu se poate judeca de mai multe ori in aceeasi cale de atac.

Principiul unicitatii dreptului de a utiliza o cale de atac se aplica, in mod corespunzator, in privinta recursului.

In materia contestatiei in anulare, art. 321 C. proc. civ. permite declararea unei a doua contestatii, dar numai pentru motivele ce nu au existat de la data cand a fost introdusa prima contestatie.

In materia revizuirii, principiul unicitatii dreptului de a folosi o cale de atac nu se aplica, dat fiind specificul acestei cai de atac, insa va opera decaderea in legatura cu termenele in care pot fi invocate motivele de revizuire, astfel incat, intr-o a doua cerere de revizuire, vor putea fi invocate numai unele dintre motivele prevazute de art. 322 C. proc. civ.