CONSIDERATII GENERALE PRIVIND STATUTUL SI ROLUL PROCURORULUI IN PROCESUL PENAL

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND STATUTUL SI ROLUL PROCURORULUI IN PROCESUL PENAL

I.1 STRUCTURA SI PRINCIPIILE DE ORGANIZARE ALE MINISTERULUI PUBLIC

Ministerul Public este subiect procesual penal, participant la activitatea procesuala, alaturi de instanta judecatoreasca, avand un rol indispensabil pentru constituirea, dezvoltarea si rezolvarea raportului procesual, intrucat indeplineste functia procesuala esentiala a acuzarii. El, nu este considerat, insa, prin lege, parte in procesul penal, nici chiar atunci cand participa la judecata ca titular al functiei de invinuire, desi, in realitate, este asimilat partilor. Astfel, prin parte in procesul penal, se intelege acea persoana fizica sau juridica care are drepturi si obligatii ce izvorasc in mod direct din exercitarea actiunii penale si actiunii civile in cadrul procesului penal.

La baza organizarii si functionarii Ministerului Public stau, formal, urmatoarele principii : a) principiul legalitatii ; b) principiul impartialitatii ; c) principiul controlului ierarhic ; d) principiul independentei ; e) principiul subordonarii ierarhice ; f) principiul exercitarii atributiilor sub autoritatea ministrului justitiei ; g) indivizibilitatea.

a) Principiul legalitatii este consacrat, cu titlu general, in art. 1, alin. 5 din Constitutia revizuita, in care se prevede ca " in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie" si, in privinta Ministerului Public, in art. 132, alin.1, in care se dispune ca procurorii isi desfasoara activitatea, printre altele, potrivit principiului legalitatii. Asa cum s-a aratat in doctrina consacrarea constitutionala a legalitatii ca principiu de desfasurare a activitatii procurorilor isi are doua explicatii : domeniul actiunii procurorului il constituie actiunea publica[1] ; legiuitorul a stabilit drept functie a Ministerului Public asigurarea respectarii legii. Principiul legalitatii mai este inscris si in art. 62 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, conform caruia Ministerul Public este independent in relatiile cu instantele de judecata si cu celelalte autoritati publice si isi exercita atributiile in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia. Totodata, se prevede expres ca procurorii isi desfasoara activitatea, printre altele, potrivit principiului " legalitatii" si " isi exercita functiile in conformitate cu legea, respecta si protejeaza demnitatea umana si apara drepturile persoanei ", in plus, incluzand procurorii printre magistrate, textul art. 4, alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si magistratilor, prevede in mod expres ca " Judecatorii si procurorii sunt obligati ca, prin intreaga lor activitate, sa asigure suprematia legii, sa respecte drepturile si libertatile persoanelor, precum si egalitatea lor in fata legii si sa asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participantilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, sa respecte Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor si sa participe la formarea profesionala continua". In acest fel, se explica de ce Ministerul Public este conceput si ca un aparator al ordinii de drept si al egalitatii cetatenilor in fata legii.

Astazi, insa, abrogarea expresa a art. 279 alin.2, lit.a din C.proc.pen., care prevedea o " procedura speciala a plangerii prealabile", prin Legea nr. 356/2006, asociata cu aparitia Legii nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, pare sa induca recunoasterea in sistemul nostru judiciar a oportunitatii urmaririi penale, cu titlu de exceptie de la regula legalitatii, care sa permita si la noi utilizarea de catre Ministerul Public a alternativelor la urmarire, intr-adevar, medierea penala ar putea reprezenta si in Romania, in consens cu Recomandarea Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei nr. R(99)19, o modalitate alternativa la solutionarea cauzelor penale, care ar putea fi decisa chiar de procuror, in calitatea acestuia de titular al urmaririi, dupa modelul altor legislatii. Cu toate acestea, cred ca o solutie de lege lata nu este posibila inca, deoarece, desi medierea penala este reglementata de Legea nr. 192/2006, detasandu-se de " impacarea partilor", cunoscuta prin reglementarile precedente existente in Codul penal si in legi penale speciale, prin interventia unui mediator, ea nu reprezinta nici pe departe o tehnica particulara de conciliere a partilor si nici nu pune in valoare ideea de oportunitate a urmaririi penale. Consider ca pentru aceasta este necesara, pe de o parte, modificarea expresa a Constitutiei si a legii de organizare judiciara, iar pe de alta parte, introducerea medierii penale in Codul de procedura penala printre cazurile de stingere a urmaririi penale careia sa-i corespunda noua atributie care se prefigureaza pentru procuror, in chiar cuprinsul Legii nr. 304/2004, constand in posibilitatea recurgerii la modalitatile alternative de solutionare a cauzei penale, avand ca fundament principiul oportunitatii.

b) Impartialitatea procurorilor este indispensabila pentru realizarea scopului procesului penal, acela de infaptuire a justitiei, fiind o consecinta a pozitiei procesuale a procurorului, care nu este considerat ca parte in procesul penal, ceea ce ar exclude orice subiectivism in exercitarea atributiilor prevazute de lege. Acest principiu este concretizat prin aceea ca, in sistemul nostru judiciar, procurorul nu trebuie sa fie un simplu reprezentant al statului in procesele penale, ci el trebuie sa fie liber sa efectueze urmarirea penala si sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza si, prin urmare, sa-si indeplineasca fara partinire toate atributiile ce-i revin potrivit legii. Mai mult, el poate contesta la Consiliul Suprem al Magistraturii, in cadrul procedurii de verificare a conduitei judecatorilor si procurorilor, interventia procurorului ierarhic superior, efectuarea urmaririi penale sau in adoptarea solutiei, precum si masura trecerii cauzei altui procuror ( art. 64, alin.2 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificata si completata Legea nr. 247/2005, prin O.U.G. nr. 50/2006 si prin O.U.G. nr. 60/2006 ).

Totodata, potrivit art. 10 din Legea 303/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, procurorii nu isi pot exprima public opinia asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. De asemenea, procurorii nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor parchete decat acelea in cadrul carora isi exercita functia si nu pot indeplini orice activitate, care, potrivit legii, se realizeaza de avocat. Procurorilor le este permis sa pledeze, in conditiile prevazute de lege, numai in cauzele lor personale, ale ascendentilor sau descendentilor, ale sotilor, precum si ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar si in asemenea situatii, insa, procurorilor nu le este ingaduit sa se foloseasca de calitatea pe care o au pentru a influenta solutia parchetului si trebuie sa evite a se crea aparenta ca ar putea influenta in orice fel solutia.

c) Controlul ierarhic se realizeaza, mai intai de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra tuturor parchetelor, fie direct, fie indirect, prin procurori anume desemnati, apoi, de catre procurorii generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel si de catre prim-procurorii parchetelor de pe langa tribunale, care exercita atributii de coordonare si control al administrarii parchetului unde functioneaza, precum si a parchetelor din subordine. Tot in acest fel, procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Militara de Apel exercita, direct sau prin procurori anume desemnati, controlul asupra parchetelor militare din subordine, iar procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie exercita controlul asupra tuturor procurorilor specializati in combaterea infractiunilor de coruptie ( art. 81, alin. 1 din Legea nr. 304/2004 ).

d) Independenta Ministerului Public, care se gasea consacrata, ab initio, doar in Legea de organizare judecatoreasca nr. 92/1992, nu si in Constitutie, priveste, pe de o parte, relatiile cu celelalte autoritati publice, iar pe de alta parte, relatiile cu instantele judecatoresti, pe langa care functioneaza, in acest sens, art. 62, alin. 4 din Legea nr. 304/2004 precizeaza ca " parchetele sunt independente in relatiile cu instantele judecatoresti, precum si cu celelalte autoritati publice". In termeni similari, art. 81 alin. 2 din aceeasi lege prevede ca " Directia Nationala Anticoruptie este independenta in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice, exercitandu-si atributiile numai in temeiul legii si pantru asigurarea respectarii acesteia".     In Legea 303/2004, art. 3, cu modificarile aduse prin Legea nr. 247/2005, prevede, insa, ca "procurorii numiti de Presedintele Romaniei se bucura de stabilitate si sunt independenti, in conditiile legii".

e) Subordonarea ierarhica inseamna subordonarea procurorilor din fiecare parchet conducatorului acelui parchet si a conducatorului unui parchet, conducatorului parchetului ierarhic superior din aceeasi circumscriptie teritoriala. Aceasta reprezinta o trasatura fundamentala a organizarii Ministerului Public, ce tine de puterea executiva. Astfel, in timp ce judecatorii nu primesc ordine de la nimeni, ci judeca doar dupa propria lor constiinta, magistratii Ministerului Public, din contra, primesc ordine de la superiorii lor ierarhici carora trebuie sa li se supuna. Asa cum reprezentantii partilor trebuie sa actioneze dupa ordinele si directivele clientilor lor, si magistratii parchetului sunt plasati sub directia si controlul sefilor lor ierarhici, precum si sub autoritatea ministrului justitiei, care, fara a avea calitatea de membru, ramane totusi un veritabil sef al Ministerului Public.

Datorita acestui principiu, procurorul ierarhic superior are indrituirea sa indeplineasca oricare dintre atributiile procurorilor din subordine si chiar sa preia cauza, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala ( art. 209, alin. 4, introdus prin Legea nr. 356/2006 ) sau sa suspende ori sa infirme actele si dispozitiile acestora, daca sunt contrare legii, conform art. 64, alin. 3 din Legea nr. 304/2004, in actuala redactare. Dispozitiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, daca sunt date in scris si sunt in conformitate cu legea ( art. 64, alin.1 din Legea nr. 304/2004 ). Ca atare, daca o asemenea dispozitie ar contine o ilegalitate, procurorul ierarhic inferior nu este obligat s-o indeplineasca, ci, din contra, este obligat sa refuze executarea ei.

f) Autoritatea ministrului justitiei fata de Ministerul Public, la care se refera art. 132 din Constitutie si art. 62, alin. 2 din Legea nr. 304/2004, are astazi, sub imperiul noilor reglementari, o alta configuratie, fiind mai apropiata de conceptul de autoritate administrativa, termen pe care il foloseste expressis verbis textul art. 77, alin. 1 din Legea privind organizarea judiciara in privinta Directiei Nationale Anticoruptie ( inainte de modificarile din 2005 ) decat de cel de " autoritate judecatoreasca ", reprezentata doar de Consiliul Superior al Magistraturii, care, preluand o mare parte din atributiile ministrului justitiei, " este independent si se supune in activitatea sa, numai legii ", fiind " garantul independentei justitiei " ( art. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ), in acest fel, dupa noile reglementari, clar superioare, autoritatea ministrului justitiei este redusa doar la cadrul conferit de noul text al art. 69, alin. 1 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, potrivit caruia " ministrul justitiei, cand considera necesar, din proprie initiativa sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercita controlul asupra procurorilor, prin procurorii anume desemnati de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau, dupa caz, de procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie ori de ministrul justitiei".

g) Indivizibilitatea. Magistratii Ministerului Public, cel putin cei care apartin aceluiasi parchet, sunt considerati din punct de vedere juridic, ca formeaza o singura persoana. Se spune ca functia absoarbe personalitatea fiecarui membru. Acela care actioneaza sau care vorbeste nu procedeaza in numele sau propriu, ci in numele intregului parchet. De asemenea, membrii unui parchet pot intotdeauna sa se inlocuiasca in exercitarea atributiilor si chiar in cursul judecatii unei cauze, in timp ce un judecator nu are posibilitatea de a se substitui unui alt judecator in timpul dezbaterilor unui proces penal, sub actiunea nulitatii absolute a procedurii. In acelasi timp, insa, indivizibilitatea Ministerului Public nu impiedica un magistrat al parchetului, devenit judecator, sa judece o cauza la a carei urmarire penala nu a luat parte direct sau indirect.

Structura Ministerului Public

Potrivit Constitutiei si Legii privind organizarea judiciara, Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori, constituiti in parchete pe langa fiecare instanta judecatoreasca, sub autoritatea ministrului justitiei. Articolul 131, alin. 2 din Constitutie prevede expres ca " Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii", iar alin. 3, introdus prin Legea de revizuire a Constitutiei din anul 2003 dispune ca " parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata.", in termeni identici, art. 1, alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevede ca " Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii", iar art. 4, alin. 2 din aceeasi lege stabileste ca " parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata, conduc si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, in conditiile legii".

Ministerul Public are urmatoarele organe : parchetele de pe langa judecatorii, tribunale pentru minori si familie, tribunale si curti de apel ; parchetele militare, care sunt organizate si functioneaza potrivit legii ; Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care coordoneaza activitatea parchetelor din subordine, indeplineste atributiile prevazute de lege, are personalitate juridica si gestioneaza bugetul Ministerului Pubilc.

La fiecare parchet functioneaza un anumit numar de procurori. Structura si organizarea aparatului tuturor parchetelor, precum si stabilirea parchetelor la care se vor infiinta sectii maritime si fluviale, birouri sau servicii de criminalistica si criminologii nu se mai stabilesc de ministrul justitiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ci de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu avizul ministrului justitiei. Repartizarea procurorilor pe compartimente de activitate se face de catre conducatorul fiecarui parchet. Articolul 90 din Legea nr. 304/2004 prevede expres ca parchetele de pe langa curtile de apel si tribunale au in structura sectii, in cadrul carora pot functiona servicii si birouri. Parchetele de pe langa curtile de apel au in structura si cate o sectie pentru minori si familie. Birourile, serviciile ori alte compartimente de specialitate din cadrul parchetelor se stabilesc de catre procurorul general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu avizul ministrului justitiei. Articolul 95, alin. 2, din aceeasi lege, prevede ca repartizarea procurorilor pe sectii, servicii si birouri este de competenta conducatorului fiecarui parchet.

Parchetele de pe langa judecatorii, tribunale pentru minori si familie si tribunale sunt conduse de prim-procurori. Prim-procurorii parchetelor de pe langa tribunale sunt ajutati de 1-2 adjuncti, in functie de volumul de activitate, iar la parchetele de pe langa judecatorii si tribunale pentru minori si familie, prim-procurorii sunt ajutati de un adjunct.

Parchetele de pe langa curtile de apel sunt conduse de procurori generali. Procurorii generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel sunt ajutati de 1-2 adjuncti. Sectiile, serviciile si birourile parchetelor de pe langa instante sunt conduse de procurori-sefi.

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este condus de un procuror general ajutat de un prim-adjunct, un adjunct si 3 consilieri. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este promovat si eliberat din functie de Presedintele Romaniei la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii ( art. 54 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 ) si reprezinta Ministerul Public in relatiile cu celelalte autoritati publice si cu orice persoane juridice sau fizice din tara si din strainatate. Totodata, procurorul general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie participa la sedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie in Sectii Unite, precum si la orice complet al acesteia, cand considera necesar. In cazul imposibilitatii de participare, procurorul general delega pe prim-adjunctul sau pe adjunctul sau ori pe un alt procuror pentru a participa, in locul sau, la sedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. De asemenea, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie desemneaza, dintre procurorii acestui parchet, pe procurorii care participa la sedintele Curtii Constitutionale, in cazurile prevazute de lege. In exercitarea atributiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie emite ordine cu caracter intern.

Procurorul are, potrivit legii, calitatea de magistrat si face parte din corpul magistratilor, la fel ca judecatorii. Pentru a dobandi calitatea de procuror, o persoana trebuie sa aiba capacitatea functionala de a exercita aceasta functie ceruta de art. 12 si urmatoarele din Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor prin investirea ei ca procuror la unul din parchete, care se face, cu exceptia stagiarilor, prin numire prin decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Procurorii stagiari sunt numiti in functie de catre Consiliul Superior al Magistraturii, cu respectarea conditiilor prevazute de lege, pe baza rezultatelor obtinute la examenul de absolvire al Institutului National al Magistraturii. Procurorii stagiari pot fi numiti in functie numai la parchetele de pe langa judecatorii. Durata stagiului este de 1 an, iar in aceasta perioada procurorii sunt obligati sa continue formarea profesionala sub coordonarea unui procuror anume desemnat de prim-procurorul parchetului de pe langa aceasta instanta. Dupa incheierea perioadei de stagiu, magistratii stagiari sunt obligati sa se prezinte la examenul de capacitate, care se organizeaza anual de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului National al Magistraturii.

Pe langa parchetele obisnuite, in prezent functioneaza, in cadrul Ministerului Public, si Directia Nationala Anticoruptie, infiintata, la nivel national, in structura Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie ( Parchetul National Anticoruptie ), prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2004, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 601/2004 si, mai recent, prin Legea nr. 247/2005 de modificare si completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si apoi, prin O.U.G. nr. 134/2005, cu modificarile aduse prin Legea nr. 54/2006, ca strucutra autonoma, cu personalitate juridica proprie, in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin reorganizarea Parchetului National Anticoruptie si transformarea lui, pe rand, in department si, in prezent, in directie.

I.2 PREZENTAREA GENERALA A DNA-ULUI

Directia Nationala Anticoruptie este organizata ca structura cu personalitate juridica in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si este specializata in combaterea infractiunilor de coruptie, potrivit legii.

Aceasta are sediul in municipiul Bucuresti si isi exercita atributiile pe intregul teritoriu al Romaniei, prin procurori specializati in combaterea infractiunilor de coruptie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia Nationala Anticoruptie prin intermediul procurorului sef al acestei directii. Conducerea Directiei Nationale Anticoruptie este asigurata de un procuror sef, asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, doi procurori sefi adjuncti, asimilati adjunctului procurorului general si 4 procurori sefi de sectie. Acestia sunt numiti, conform prevederilor art. 54 din Legea nr. 303/2004, de Presedintele Romaniei, la propunerea Ministrului Justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

In conformitate cu legea de organizare, Directia Nationala Anticoruptie este o structura complexa, in sensul ca procurorii directiei sunt sprijiniti in activitatea de urmarie penala, atat de ofiteri si agenti de politie judiciara, cat si de specialisti cu inalta calificare in domeniile : economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii. Acestia isi desfasoara activitatea in cadrul unor echipe operative complexe, sub directa conducere, supraveghere si control al procurorului, sporind astfel eficienta si calitatea anchetelor penale.

Directia Nationala Anticoruptie are, prin lege, independenta financiara, in sensul ca fondurile se asigura de la bugetul de stat si sunt evidentiate distinct in bugetul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar procurorul sef al directiei este ordonator secundar de credite.

Este o entitate independenta in raport cu instantele judecatoresti, cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice, exercitandu-si atributiile numai in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia.

Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie sunt numiti prin ordinul procurorului sef al directiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru a fi numiti in cadrul directiei procurorii trebuie sa aiba o buna pregatire profesionala, o conduita morala ireprosabila, o vechime de cel putin 6 ani in functia de procuror sau judecator si sa fi fost declarati admisi in urma unui interviu organizat de comisia constituita in acest scop. Comisia, numita prin ordinul procurorului sef al directiei, este formata din 3 procurori din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si specialisti in psihologie ori resurse umane. Interviul consta in verificarea pregatirii profesionale, a capacitatii de a lua decizii si de a-si asuma raspunderea, a rezistentei la stres, precum si a altor calitati specifice.

Procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie evalueaza rezultatele obtinute de procurorii directiei si ii poate revoca, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor specifice functiei sau in cazul aplicarii unei sanctiuni disciplinare.

In scopul efectuarii cu celeritate si in mod temeinic a activitatilor de descoperire si de urmarire a infractiunilor de coruptie, in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie functioneaza ofiteri de politie, care constituie politia judiciara a directiei. Ei isi desfasoara activitatea numai in cadrul directiei, sub autoritatea procurorului sef al acesteia si pot efectua actele de cercetare penala dispuse de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie. Ofiterii de politie judiciara ai Directiei Nationale Anticoruptie isi desfasoara activitatea sub directa conducere, supraveghere si control al procurorului, dispozitiile acestuia fiind obligatorii. Actele intocmite de ofiterii de politie judiciara din dispozitia scrisa a procurorului sunt efectuate in numele acestuia.

Detasarea ofiterilor si agentilor de politie judiciara in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie se face, la propunerea nominala a procurorului sef al acesteia, prin ordin al Ministrului Administratiei si Internelor, iar numirea acestora in functii se face prin ordin al procurorului sef al directiei. Detasarea ofiterilor si agentilor de politie judiciara are o durata de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii detasarii in functie, cu acordul acestora.

In cadrul Directiei Nationale Anticoruptie sunt numiti, prin ordin al procurorului sef, cu avizul ministerelor de resort, specialisti cu inalta calificare in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice in activitatea de urmarire penala. Specialistii mentionati au calitatea de functionar public si, similar cu ofiterii de politie judiciara, isi desfasoara activitatea sub directa conducere, supraveghere si control nemijlocit al procurorilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie. Ei efectueaza, la dispozitia scrisa a procurorilor, constatari tehnico-stiintifice care constituie mijloace de proba, in conditiile legii.

In conformitate cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, structura de personal a directiei este urmatoarea :

145 procurori ;

170 ofiteri si agenti de politie judiciara ;

55 specialisti ;

196 personal auxiliar de specialitate si personal economic si administrativ.

Atributiile Directiei Nationale Anticoruptie sunt urmatoarele :

a) efectuarea urmaririi penale, in conditiile prevazute in Codul de procedura penala, in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si in prezenta ordonanta de urgenta, pentru infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, in competenta Directiei Nationale Anticoruptie ;

b) conducerea, supravegherea si controlul actelor de cercetare penala, efectuate din dispozitiile procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea exclusiva a procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie ;

c) conducerea, supravegherea si controlul activitatilor de ordin tehnic ale urmaririi penale, efectuate de specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii, numiti in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie ;

d) studierea cauzelor care genereaza si a conditiilor care favorizeaza coruptia, elaborarea si prezentarea propunerilor in vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei penale ;

e) elaborarea raportului anual privind activitatea Directiei Nationale Anticoruptie si prezentarea acestuia Consiliului Superior al Magistraturii si ministrului justitiei, nu mai tarziu de luna februarie a anului urmator, iar ministrul justitiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Directiei Nationale Anticoruptie ;

f) constituirea si actualizarea bazei de date in domeniul faptelor de coruptie ;

g) exercitarea altor atributii prevazute de lege.

In exercitarea atributiilor ce ii revin, procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie emite ordine.

In cazul in care exista indicii temeinice privind comiterea uneia dintre infractiunile aflate in competenta Directiei Nationale Anticoruptie, procurorii au posibilitatea de a folosi, potrivit legii, urmatoarele metode speciale, in scopul strangerii probelor si identificarii faptuitorilor :

- punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora ;

- punerea sub supraveghere, interceptarea sau inregistrarea comunicatiilor ;

- accesul la sistemele informationale ;

- folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reala.

De asemena, ei pot dispune sa le fie comunicate inscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile. Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie au, de asemenea, dreptul de a dispune masuri specifice de protectie a martorilor, expertilor si a victimelor, in conditiile legii.

I.3 NUMIREA PROCURORILOR

Recrutarea si formarea profesionala initiala in vederea ocuparii functiei de magistrat se realizeaza pe baza de concurs, prin Institutul National al Magistraturii, Legea nr. 303/2004, art. 13. In scopul garantarii unei administrari optime a justitiei, dreptul comparat cunoaste sisteme diferite privitoare la recrutarea si investirea in functie a magistratilor.

Orice legislatie trebuie sa manifeste o preocupare majora pentru recrutarea unor magistrati care sa corespunda exigentelor tehnice si morale necesare exercitarii impartiale a functiei respective. Metodele aplicate in selectionarea judecatorilor difera in functie de conceptiile politice existente intr-o societate data, de nivelul libertatilor politice, de moravuri si traditie.

Sistemele aplicate in selectionarea judecatorilor au diferit in timp, in functie de necesitatile impuse de dezvoltarea societatii.

In statele moderne s-a simtit tot mai mult nevoia recrutarii in magistratura a unor persoane avand nu numai o inalta moralitate, ci si o buna pregatire de specialitate.

Din cauza incovenientelor pe care le prezinta sistemul numirii neconditionate de catre puterea executiva, unele state au adoptat sistemul alegerii magistratilor. Sistemul electiv are avantajul ca inlatura posibilitatea aservirii judecatorilor fata de puterea executiva. Totusi, acest sistem este aplicat integral doar foarte in dreptul contemporan, deoarece sistemul numirii este amendat prin instituirea unor conditii si criterii profesionale riguroase.

Si in tara noastra a fost organizat, in temeiul dispozitiilor constitutionale, un Consiliu Superior al Magistraturii, cu sarcini privitoare la recrutarea magistratilor si care indeplineste, in acelasi timp, rolul de Consiliu de disciplina.

Inainte de a-si exercita atributiile, procurorii sunt obligati sa depuna juramantul. Nedepunerea juramantului de catre un magistrat atrage dupa sine nulitatea numirii in functie. Desi legea nu o afirma in mod direct, consecinta fireasca a unei asemenea numiri, in ipoteza in care ea ar fi fost facuta, este nulitatea actelor indeplinite de acel magistrat.

La judecatorii si la parchetele de pe langa acestea pot functiona judecatori si procurori stagiari. Acestia sunt numiti in functie de catre Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza rezultatelor obtinute la examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii.

In perioada stagiului, judecatorii si procurorii sunt obligati sa continue formarea profesionala, sub coordonarea unui judecator sau procuror anume desemnat de presedintele judecatoriei, sau, dupa caz, de prim-procurorul parchetului de pe langa aceasta instanta.

Judecatorii stagiari au dreptul sa faca parte din completul de judecata numai alaturi de un judecator inamovibil. Procurorii stagiari au dreptul sa puna concluzii in instanta, sa efectueze si sa semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucura de stabilitate.

Dupa terminarea stagiului, magistratii sunt supusi unui examen de capacitate, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului National al Magistraturii dupa validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecatorii de pe langa aceste instante se publica separat pentru judecatori si procurori in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a, si se afiseaza la sediile instantelor si parchetelor, prin grija Consiliului Superior al Magistraturii.

I.4 DREPTURILE SI OBLIGATIILE PROCURORULUI

Drepturile procurorilor

Conform legii, procurorii se bucura de stabilitate si nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv, fara incuviintarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Ministerul de Interne are obligatia, potrivit legii, de a acorda, la cerere, protectie magistratilor procurori si familiilor lor in cazurile in care viata, integritatea corporala sau avutul acestora sunt supuse unor amenintari.

Procurorii pot fi eliberati din functiile pe care le detin numai in cazurile enumerate de lege, si anume : demisie, pensionare potrivit legii, transferarea intr-o alta functie in conditiile legii, daca impotriva lui s-a luat masura indepartarii din functie, fie ca masura disciplinara, fie pentru vadita incapacitate profesionala, daca a fost condamnat definitiv pentru o infractiune, daca nu mai indeplineste conditiile prevazute de art. 13, alin. 2 din Legea 303/2004 privind statutul magistratilor.

Procurorii au dreptul sa pledeze in conditiile prevazute de lege cauzele lor personale, ale parintilor, sotilor ( sotiilor ) si copiilor lor, precum si ale persoanelor aflate sub tutela sau curatela lor.

Promovarea si transferarea procurorilor se poate face numai cu consimtamantul acestora, la fel ca si delegarea, intr-un an, cu mai mult de doua luni.

Procurorii se bucura, de asemenea, de o serie de alte drepturi, cum ar fi salariul, concediul anual de odihna si de studii, asistenta medicala si medicamente, asigurarea de risc profesional, pentru viata, sanatate si bunuri, dreptul la pensie.

Obligatii si raspundere disciplinara

Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor enumera abaterile pentru care magistratii raspund disciplinar.

Procurorii raspund disciplinar pentru abaterile de la indatoririle de serviciu, precum si pentru abaterile prin care se aduce atingere prestigiului institutiei. Pentru savarsirea de abateri, legea prevede aplicarea de sanctiuni disciplinare. In cazul procurorilor, actiunea disciplinara se exercita de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru procurorul general, prim adjunct si adjunctii acestuia, precum si pentru procurorii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si procurorii generali ai Parchetelor de pe langa Curtile de Apel, de colegiul de conducere al Parchetului National Anticoruptie, pentru procurorul general, adjunctii acestuia si procurorii Parchetului National Anticoruptie.

Pentru procurorii din cadrul Parchetelor de pe langa Curtile de Apel si al parchetelor din circumscriptia acestora, actiunea disciplinara se exercita de colegiile de conducere ale Parchetelor de pe langa Curtile de Apel.

Cercetarea prealabila, care este obligatorie, se efectueaza prin procurori-inspectori din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul National Anticoruptie sau din cadrul Parchetelor de pe langa Curtile de Apel. Ascultarea celui in cauza si verificarea apararilor celui cercetat sunt obligatorii. Dupa primirea rezultatului cercetarii prealabile, titularul actiunii disciplinare sesizeaza sectiile Consiliului Superior al Magistraturii in vederea judecarii actiunii disciplinare care daca constata ca sesizarea este intemeiata aplica una din sanctiunile disciplinare prevazute de lege in raport cu gravitatea acesteia si circumstantele personale ale magistratului. Hotararile sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a solutionat o actiune disciplinara pot fi atacate cu recurs la completul de 9 judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Hotararea prin care se solutioneaza recursul este irevocabila. In cazul in care s-a dispus excluderea din magistratura a unui procuror, hotararea irevocabila se transmite Presedintelui Romaniei, in vederea emiterii decretului de eliberare din functie.

Raspunderea civila a procurorilor

Legislatia romana reglementeaza expres un singur caz in care poate fi angajata raspunderea civila a procurorului si anume cel al repararii pagubei produse prin condamnarea sau luarea unei masuri preventive pe nedrept. Conform art. 504 Cod de procedura penala, orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta imputabila ori ca acea fapta nu exista. Acelasi lucru este valabil si pentru persoana impotriva careia s-a luat o masura preventiva, iar ulterior, pentru motivele aratate, a fost scoasa de sub urmarire penala sau a fost achitata.

In cazul in care reclamantului i s-a acordat despagubirea solicitata, statul are, potrivit art. 507 Cod de procedura penala, actiune in regres impotriva aceluia care cu rea credinta sau din grava neglijenta a provocat situatia generatoare de daune.

In acelasi sens sunt si prevederile art. 94 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor.

Raspunderea penala a procurorilor

Pentru a asigura independenta si impartialitatea magistratilor, legea a instituit masuri de protectie a acestora, inclusiv a magistratilor procurori, impotriva antrenarii lor abuzive in procese penale si proceduri viciate de eventuale presiuni politice ori de alta natura.

De mentionat, in acest sens, ca cea mai importanta masura de protectie o constituie stabilirea unei competente speciale de urmarire penala si de judecare a infractiunilor comise de procurori si de judecatori. Conform art. 209 alin. 3 si 4 si art. 29, pct. 1, lit. f din Codul de procedura penala, urmarirea penala in cazul infractiunilor savarsite de procurori se face obligatoriu de catre procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza, care in aceasta situatie este Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar instanta corespunzatoare este Inalta Curte de Casatie si Justitie. Magistratul procuror nu poate fi cercetat de organele politiei sau de alte organe de cercetare penala.

Incompatibilitati si interdictii

O incompatibilitate fundamentala este prevazuta de lege in privinta activitatilor desfasurate de magistrati. In acest sens, art. 125 alin. 3 si art. 132 din Constitutie dispun, in termeni categorici, ca functiile de judecator si de procuror sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

Prin urmare, nerespectarea interdictiei de cumul de functii atrage dupa sine indepartarea din magistratura. Dispozitiile normative destinate a asigura independenta magistratilor sunt instituite in art. 7, alin. 1 din Legea nr. 303/2004, text potrivit caruia magistratilor le este interzis :

- sa desfasoare activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse

- sa desfasoare activitati de arbitraj in litigii civile, comerciale sau de alta natura

- sa aiba calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrative si de control la societati civile, societati comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de credit, societati de asigurare ori financiare, companii nationale, societati nationale sau regii autonome

- sa aiba calitatea de membru al unui grup de interes economic.

O alta interdictie este cea prevazuta in art. 8 din Legea nr. 303/2004, menita sa-i protejeze pe magistrati de presiuni politice de tot felul, cum ar fi :

- magistratii nu se subordoneaza scopurilor si doctrinelor politice

- magistratii nu pot sa faca parte din partide sau formatiuni politice si nici sa desfasoare activitati cu caracter politic

- magistratii sunt obligati ca, in exercitarea atributiilor sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a convingerilor lor politice.

Interdictii insemnate sunt consacrate si in art. 9 din Legea nr. 303/2004, potrivit careia :

- magistratii nu isi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul

- magistratilor nu le este permis sa comenteze sau sa justifice in presa ori in emisiuni audiovizuale hotararile sau solutiile date in dosarele rezolvate de ei

- magistratii nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor instante sau parchete decat acelea carora isi exercita functia si nu pot indeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeaza de avocat.

Nerespectarea acestor interdictii constituie abatere disciplinara si urmeaza sa fie sanctionata in mod corespunzator.