CONTROLUL ACTIVITATII ORGANELOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

CONTROLUL ACTIVITATII ORGANELOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

SECTIUNEA I-A

NOTIUNEA CONTROLULUI ACTIVITATII

ORGANELOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

1. Necesitatea controlului activitatii organelor administratiei publice

Pentru a asigura conformitatea activitatii organelor administratiei publice cu exigentele stabilite de forurile politice, este nevoie de instruirea unui vast si complex control asupra acestei activitati. Natura diferitelor forme de control difera de particularitatile subordonarii.

Activitatea organelor administratiei publice este supusa, inainte de toate, controlului organelor puterii legiuitoare.

Administratia    publica realizeaza ea insasi o vasta activitate de control asupra felului in care sunt indeplinite sarcinile ce revin diferitelor organe ale administratiei publice.

Forme institutionalizate de control: controlul administrativ.

Baza de referinta a controlului poate cuprinde obiectivele pe care trebuie sa le realizeze diferitele organe ale administratiei publice, avand un anumit criteriu de apreciere.

Se cuprind apoi elementele privitoare la mijlocele folosite pentru atingerea obiectivelor propuse.

Se cuprind elementele care se raporteaza la procedeele folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.

Pot intra elemente care privesc calitatea activitatii cu care este insarcinat organul administratiei publice supus controlului.

Intregul arsenal de mijloace umane, materiale, financiare, precum si mijloace si proiectele folosite de organele administratiei publice pot face obiect al controlului.

Operatiunile de control administrativ urmaresc sa stabileasca conformitatea obiectivului controlat cu elemente cuprinse in baza de referinta.

SECTIUNEA A II - A

CONTROLUL REALIZAT DIN INTERIORUL SISTEMULUI ORGANELOR

ADMINISTRATIEI PUBLICE

Notiunea acestui control

Exista o activitate de control prin care se autoregleaza actiunile organelor competente ale sistemului cat si structurile interioare ale acestor organe.

Activitatea de autoreglare prin control se realizeaza prin controlul intern exercitat in cadrul fiecarui organ al administratiei publice, prin controlul ierarhic exercitat de autoritatile administrative ierarhic superioare, prin controlul de tutela administrativa si prin controlul jurisdictiilor administrative.

Controlul intern

Este realizat ca o componenta a activitatii de conducere a organelor administratiei publice de catre organele colegiale sau unipersonale care au competenta conducerii in cadrul fiecarui     organ a administratiei publice, ca unitate componenta a sistemului organelor administratiei publice. Se realizeaza pe titularii functiilor superior ierarhice asupra subordonatilor lor.

Este permanent si cuprinde intreaga activitate si toate componentele organelor administratiei publice.

Se declanseaza din oficiu, dar poate fi pornit si la sesizarea oricui, sau a celor interesati. Declansarea acestui tip de control administrativ printr-o sesizare sau reclamatie poarta denumirea de recurs gratios. Recursul gratios poate sa se refer la orice reper din baza de referinta a controlului, deci atat la legalitatea cat si la oportunitatea activitatii organului respectiv.

Controlul ierarhic (notiunea)

Autorul controlului este un organ ierarhic superior celui fata de care se exercita controlul. Reprezinta o parte esentiala a activitatii de conducere in administratia publica si se exercita in cadrul raporturilor de subordonare care exista in interiorul diferitelor organe ale administratiei publice cat si in cadrul subsistemelor ale sistemului organelor administratiei publice.

Pentru exercitarea controlului ierarhic nu sunt necesare dispozitii exprese ale legii. Textele de lege sunt necesare numai atunci cand se doreste o limitare a atributiilor de control.

Modalitatile de desfasurare a controlului ierarhic

Controlul ierarhic poate fi declansat pe baza unei sesizari sau a unei reclamatii, pe calea recursului ierarhic, pe care o face o persoana interesata impotriva unui act administrativ.

Recursul ierarhic este o posibilitate oferita de lege celor vatamati in drepturile lor prin actele administrative, pe care o pot folosi inainte de a se adresa instantelor judecatoresti cu actiune in contencios administrativ.

Controlul ierarhic se executa insa, in cea mai mare parte, din oficiu. Are ca scop descoperirea unor erori sau abuzuri si constatarea calitatii activitatii desfasurate de organele subordonate. Obiectul controlului ierarhic poate cuprinde toate elementele pe care le presupune activitatea organelor administratiei publice. Se poate referi la mijloace umane, materiale si financiare ale organelor administratiei publice si la activitatea acestor organe. Cand se realizeaza un control exhaustiv, controlul ierarhic poate sa se desfasoare la locul unde functioneaza organele controlate.

Controlul ierarhic priveste operatiunile materiale, operatiunile administrative si prin actele juridice pe care le fac aceste organe. Controlul poate fi facut la fata locului, poate fi realizat prin cercetarea lucrarilor respective, sau actelor juridice la locul unde isi desfasoara activitatea organul de control.

Controlul ierarhic se poate desfasura in timp, in mod continuu sau discontinuu. In cazul controlului continuu, activitatea organului subordonat este supusa controlului organului superior de fiecare data cand aceasta activitate se desfasoara. Se realizeaza in cadrul ierarhiei interioare, in care functionarii superiori ierarhic controleaza activitatea subordonatilor lor.

Privita din punct de vedere al momentului in care intervine activitatea de control, se poate observa ca aceasta poate fi concomitenta cu activitatea controlata, poate fi anterioara sau posterioara acesteia.

Controlul ierarhic se poate realiza in mod inopinat, sau dupa o instiintare prealabila a celui care urmeaza sa fie controlat.

Operatiunile de control ierarhic sunt cele mai complexe datorita faptului ca ele cuprind intreaga activitate a organelor administratiei publice. Autorii controlului trebuie sa aiba calitati profesionale care sa le permita indeplinirea misiunilor pe care le au.

Activitatea de control ierarhic se poate realiza in mod individual sau pe echipe.

Realizarea controlului de catre un colectiv permite alcatuirea echipei de control din cadre cu o pregatire adecvata activitatii care urmeaza sa fie controlata. Practica controlului colegial da mai multe garantii de obiectivitate.

Efectele controlului ierarhic

Controlul ierarhic se refera atat la actele juridice pe care le fac organele subordonate sau functionarii acestora, cat si la operatiunile materiale ale acestora.

Urmareste conformitatea actiunii administrative in raport cu sarcinile care revin administratiei in cauza. Este un control de legalitate, dar si de oportunitate.

Efectele controlului ierarhic sunt de natura sa asigure eficienta actiunii administrative supuse controlului.

Subiectul controlului poate impune refacerea actului sau a operatiunii materiale pe care le considera neconforme cu elementele bazei de referinta, legalitatea si oportunitatea actiunii. In competenta autorului controlului ierarhic poate sa intre si dreptul de a anula anumite acte juridice pe care le-au facut functionarii controlati. Subiectul controlului poate dispune incetarea executarii unui act de catre organele sau functionarii controlati.

Autorul controlului poate sa ia masuri privind sanctionarea disciplinara a celor care se fac vinovati de anumite nereguli, sau sa sesizeze autoritatea disciplinara in vederea aplicarii unor sanctiuni disciplinare. Daca se constata ca abaterea comisa constituie o infractiune, autorul controlului are obligatia de a sesiza organele de urmarire penala.

Autorul controlului ierarhic poate lua masuri prin care sa fie modificata situatia juridica a agentului controlat, sau sa faca propuneri organelor competente in acest domeniu.

Controlul de tutela administrativa

Va fi institutionalizat in masura in care diferite parti componente ale sistemului administratiei publice vor fi organizate si vor functiona in mod autonom.

Baza de referinta a controlului priveste legalitatea unor acte juridice pe care le fac organele administratiei publice supuse controlului, expres mentionate de lege. Controlul de tutela se poate exercita numai in cadrul unui termen care prezinta importanta pentru exercitarea actiunii in contencios administrativ.

7. Controlul exercitat prin jurisdictiile administrative

Se exercita prin organe care au atributii jurisdictionale si care sunt incluse in sistemul organelor administratiei publice. Baza de referinta a acestui control priveste numai legalitatea unor acte administrative expres prevazute de lege. Rezultatul acestui control se exprima in actele administrative de jurisdictie care pot face obiectul actiunilor in contencios administrative numai in anumite conditii care vor fi explicate in alt capitol.

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Activitatea de organizare a executarii legii pana la realizarea concreta a acesteia necesita controlul conformitatii cu legea. Posibilitatea acestor persoane sa se poata plange judecatorului in cazurile in care li se incalca drepturile prevazute de lege sau li se refuza realizarea acestor drepturi in cadrul activitatii de organizare a executarii legii.

Aspectul obiectiv al acestui control si anume asigurarea desfasurarii activitatii sistemului administrative si a celorlalte cosisteme care participa la organizarea legii in conformitate cu legea.

2. Baza de referinta acestei forme de control

In baza de referinta a cestei forme de control intra toate componentele activitatii de organizare a executarii legii care implica oamenii folositi, mijloacele materiale si financiare si competenta conferita de lege pentru realizarea acestei activitati.

3.Obiectul controlului judecatoresc cu privire la organizarea executarii legii

Are ca obiect numai rezolvarea litigiilor care se ivesc in legatura cu organizarea executarii legii si care formeaza ceea ce se numeste contenciosul administrativ.

4. Operatiunea de conformitate in controlul executat de instantele judecatoresti asupra activitatii de organizare a executarii legii

Verifica daca obiectul controlului satisface sau nu exigentele impuse in baza de referinta a controlului cu privire la acest obiect. Dubla conditie pentru autorul contractului care este judecatorul cauzei, a cunoasterii temeinice a continutului bazei de referinta a controlului si anume particularitatile organizarii executarii legii si exigentele juridice pe care le presupune aceasta activitate.

Judecatorul cauzei sa fie independent fata de subiectele in litigiu, astfel acest judecator trebuie sa se bucure de independenta fata de autoritatea administrativa care a organizat executarea legii si care este contestata de cel vatamat in drepturile sale cat si fata de cel care contesta modul in care a fost organizata executarea legii.

5. Notiunea contenciosului administrativ

Contencios contestat litigios si care provine la randul sau din verbul latin contendere ce inseamna a lupta. Exprima conflictul de interese, contradictorialitatea intereselor. Totalitatea litigiilor juridice in care se afla administratia publica cu cei administrati, indiferent de natura juridica a acestora de drept comun sau de drept public.

Desemneaza ansamblul litigiilor juridice in care organele administratiei publice folosesc regimul juridic administrativ. Tribunalelor si curtilor de apel le revine competenta de a rezolva "procesele si cererile in materie de contencios administrativ."

Instantele judecatoresti carora li se confera competenta judecarii acestor litigii juridice sunt denumite instante de contencios administrativ. Notiunea contenciosului administrativ are un sens material normal organic.

Litigiile juridice ce trebuie rezolvate si in sens organic instantele judecatoresti carora le revin competenta rezolvarii acestor litigii.

Tot intr-un sens restrictiv apare notiunea contenciosului administrativ si atunci cand se refera la procedura folosita pentru rezolvarea litigiilor dintre administratie si ce administrati. Sensul material al notiunii care ne arata natura juridica a litigiilor care apar in activitatea de organizare a executarii legii atunci subiectele active folosesc competentele lor in acest domeniu aplicand regimul juridic administrativ. Sensul organic al notiunii contenciosului administrativ preocupandu-ne de natura organelor de jurisdictie carora le revine competenta rezolvarii litigiilor juridice la care ne-am referit mai sus.

Doua principale modalitati de solutionare a litigiilor juridice care se ivesc in activitatea de organizare a executarii legii:

1. modalitate a constructiei unui sistem de tribunale administrative care alcatuiesc justitia administrativa si care functioneaza paralel cu tribunalele care alcatuiesc justitia judiciara.

2. modalitatea atribuirii rezolvarii acestor litigii instantelor judecatoresti care alcatuiesc sistemul justitiei judiciare.

Controlul exercitat pe calea actiunii directe prin instantele judecatoresti speciale sau specializate sau prin cele ordinare, cale controlului judecatoresc pe calea exceptiei de ilegalitate care reprezinta o modalitate de control deosebit de importanta, de asigurare a functionarii principiului legalitatii administratiei publice in statul de drept.

6. Scurt istoric al contenciosului administrativ in Romania

Apare sub influenta sistemului francez, prin infiintarea in 1864, a Consiliului de Stat in cadrul puterii executive, are si atributii de solutionare a litigiilor juridice dintre organele administratiei publice si cei administrati.

In 1866, acest consiliu este desfiintat, atributiile de contencios administrativ trec, treptat, in competenta instantelor judecatoresti, mai intai sub forma unui control indirect. Apoi, contenciosul administrativ se extinde prin conferirea, prin legile succesive de organizare a Inaltei Curti de Casatiuni si Justitie din 1905, 1910, si 1912, unor atributii de exercitare a controlului judecatoresc pe calea actiunii directe impotriva actelor administrative ilegale.

7. Contenciosul administrativ dupa 1989

In 1990 este emisa legea 29 cu privire la contenciosul administrativ, lege care este intregita, conform prevederilor pe care le cuprinde, cu dispozitiile altor legi referitoare la controlul judecatoresc asupra legalitatii actelor administrative.

Legea 29/1990 nu da o reglementare satisfacatoare constituirii unui contencios administrativ unitar si compact asa cum a existat acesta inainte de 1948 in baza dispozitiilor Constitutiei din 1923 si a legii organice din 1925.