Concursul de infractiuni

Concursul de infractiuni

1. Notiune

Potrivit legislatiei penale si doctrinei, concursul de infractiuni este o forma a pluralitatii de infractiuni, constand in existenta a doua sau mai multe infractiuni, savarsite de aceeasi persoana, mai inainte de a fi intervenit o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele si daca toate sunt susceptibile de a fi supuse judecarii.

2. Conditiile de existenta ale concursului de infractiuni

Din definitie rezulta urmatoarele conditii:

a) Savarsirea a doua sau mai multe infractiuni.

b) Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana.

c) Infractiunile sa fie savarsite inainte de a se fi pronuntat o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele.

d) Infractiunile savarsite sau cel putin doua dintre ele sa poata fi supuse judecatii.

3. Formele concursului de infractiuni

In teoria si legislatia penala se cunosc doua feluri de concurs de infractiuni, si anume: concursul real si concursul ideal.

3.1. Concursul real de infractiuni

In conformitate cu dispozitiile art. 33 lit. a) C. pen., exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana inainte de a fi condamnata pentru vreuna dintre ele, chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altor infractiuni.

Caracteristica pentru concursul real de infractiuni este savarsirea mai multor infractiuni ca urmare a savarsirii mai multor actiuni sau inactiuni. Infractiunile pe care le reuneste apar in mod succesiv, intre ele intercalandu-se perioade de timp diferite.

Infractiunile savarsite de o persoana pot fi de aceeasi natura si concursul devine omogen (inselaciune - inselaciune), iar cand infractiunile sunt de natura diferita, concursul este eterogen (violare de domiciliu - fals intelectual).

Concursul real de infractiuni este de doua feluri: concurs real simplu si concurs real cu conexitate.

Concursul real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infractiunile in concurs nu exista o legatura obiectiva.

Concursul real cu conexitate presupune existenta anumitor legaturi, conexiuni intre infractiunile concurente comise de aceeasi persoana.

Dintre formele de conexitate ce pot exista intre infractiunile aflate in concurs, in legea penala au fost retinute: conexitatea etiologica si conexitatea consecventionala [art. 33 lit. a) C. pen.: "Exista concurs chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni"]. Legiuitorul roman, retinand numai aceste doua forme ale conexitatii, a exclus discutiile contradictorii din doctrina penala pe care o creeaza teoria unitatii infractionale.

Potrivit acestei teorii, prin comiterea unei infractiuni pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni nu se realizeaza un concurs de infractiuni, ci o singura infractiune - infractiunea-scop. Infractiunea mijloc se sustinea ca nu ar avea autonomie si ar fi absorbita in infractiunea-scop. O astfel de sustinere apare ca artificiala, absorbtia functionand in toate cazurile de infractiuni complexe legal constituite in directia actiunii-scop, singura directie logica de constituire pe acest tip de legatura a unor unitati legale de infractiuni.

3.2. Concursul ideal sau formal de infractiuni

Potrivit dispozitiilor art. 33 lit. b), exista concursul ideal de infractiuni atunci cand: "o actiune sau inactiune, savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni".

Aceasta forma a concursului de infractiuni se caracterizeaza prin aceea ca, desi faptuitorul savarseste o singura actiune sau inactiune din cele incriminate de legea penala, comportamentul ilicit este exprimat in astfel de imprejurari, incat fapta comisa realizeaza cumulativ elementele constitutive ale continuturilor concrete a doua sau mai multe infractiuni.

Infractiunile savarsite in concurs ideal pot fi de aceeasi natura, caz in care concursul este omogen, ori de natura diferita si concursul este eterogen.

In practica judiciara s-a retinut concurs ideal de infractiuni: daca prin nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia muncii in conditiile in care aceasta se constituie ca infractiune se produce si moartea victimei; savarsirea unor acte de talharie simultan impotriva mai multor persoane; fapta conducatorului unui autocamion care, din cauza neatentiei, distruge din culpa un autoturism si provoaca totodata ranirea grava a unei persoane.

Infractiunile aflate in concurs ideal pot fi savarsite cu intentie ori din culpa.

4. Sanctionarea concursului de infractiuni

4.1. Sisteme de sanctionare

In legislatiile penale si in stiinta dreptului penal se admit trei sisteme de sanctionare a concursului de infractiuni: sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorbtiei si sistemul cumulului juridic.

a. Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul aditionarii pedepselor consta in stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune in concurs, dupa care acestea se totalizeaza.

Sistemul a fost criticat pentru severitatea deosebita, existand posibilitatea de a se aplica, in unele cazuri, un cuantum de pedeapsa ce ar depasi durata probabila a vietii unui om, transformandu-se intr-o pedeapsa permanenta.

b. Sistemul absorbtiei consta in stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune, urmand sa se aplice cea mai severa, care se considera ca le absoarbe pe celelalte. Acest sistem a fost si el criticat, sustinandu-se ca nu face, de fapt, altceva decat sa sanctioneze pe infractor pentru fapta cea mai grava dintre infractiunile concurente, lasandu-le pe celelalte nesanctionate.

c. Sistemul cumulului juridic sau al contopirii reprezinta o imbinare a primelor doua sisteme, constand in aplicarea pedepsei pentru fiecare dintre infractiunile concurente, aplicandu-se cea mai grava dintre ele, la care se poate adauga un spor.

Sistemul, consacrat in majoritatea legislatiilor moderne, mai ales in materia pedepselor principale, este considerat ca fiind cel mai convenabil, elastic si echitabil, asigurand atat sanctionarea corecta a faptei celei mai grave, cat si a celorlalte fapte comise in concurs de infractiuni.