DESFIINTAREA CASATORIEI

DESFIINTAREA CASATORIEI

110. Precizari prealabile

Nerespectarea conditiilor cerute de lege pentru valabila incheiere a casatoriei, ca act juridic, se sanctioneaza, ca si in dreptul comun, cu nulitatea.

Cu toate acestea, in materia casatoriei legea instituie insa unele dispozitii derogatorii de la dreptul comun, avand in vedere importanta casatoriei si gravitatea consecintelor pe care le implica desfiintarea ei.

Particularitatile nulitatii casatoriei se regasesc in cazurile de nulitate a casatoriei, regimul juridic al nulitatilor si efectele acestora.

Sectiunea 1

Cazurile de nulitate (desfiintare) a casatoriei

111. Reglementare

Codul familiei prevede cazurile de nulitate a casatoriei in art. 19 si 21. De asemenea, art. 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, prevede nulitatea casatoriei pentru necompetenta materiala a ofiterului de stare civila.

112. Clasificare

Din examinarea acestor dispozitii legale pot fi identificate doua criterii de clasificare, potrivit carora de nulitatile pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

a) dupa modul cum sunt reglementate de lege, nulitatile sunt - de regula - exprese, dar exista si nulitati virtuale, care nu sunt expres prevazute de lege. In literatura juridica si in jurisprudenta s-au admis doua asemenea cazuri de nulitate, si anume: casatoria intre persoane al caror sex nu este diferentiat si casatoria fictiva;

b) din punctul de vedere al interesului ocrotit, nulitatile casatoriei sunt absolute si relative.

Sub-sectiunea 1.1.

Nulitati absolute ale casatoriei. Regimul juridic

Nulitati absolute exprese

113. Reglementare.

Nulitatile absolute exprese sunt prevazute de art. 19 din C. fam. si de art. 7 din Legea nr. 119/1996.

114. Incalcarea dispozitiilor art. 4 C. fam. privind varsta matrimoniala

Desi aceasta nulitate este absoluta, fiind prevazuta expres ca atare de art. 19 C. fam., spre deosebire de dreptul comun poate fi acoperita, potrivit art. 20 din C. fam., in urmatoarele doua ipoteze:

a) pana la declararea nulitatii de catre instanta sotul care, la incheierea casatoriei, nu avea varsta matrimoniala a implinit-o. Desfiintarea casatoriei in acest caz ar fi pur formala, deoarece, imediat dupa declararea nulitatii casatoriei pe acest motiv, fostii soti se pot recasatori;

b) pana la declararea nulitatii, sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata. Nulitatea casatoriei se acopera pentru aceste motive nu numai atunci cand femeia nu a avut varsta matrimoniala, dar si atunci cand barbatul este cel care nu a avut implinita varsta matrimoniala la incheierea casatoriei, deoarece textul nu face nici o distinctie. In plus, daca sotului impuber i se aplica prezumtia de paternitate (potrivit art. 53 C. fam.), atunci trebuie sa se aplice si prezumtia de pubertate, atunci cand sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata. Aceasta cauza de acoperire a nulitatii a fost prevazuta in interesul copilului nascut sau care urmeaza sa se nasca.

Casatoria se mentine chiar daca s-a nascut un copil mort sau daca femeia a intrerupt cursul sarcinii, deoarece s-a dovedit astfel ca, in pofida varstei impubere, sotii au fost apti sa aiba relatii conjugale normale.

Casatoria este nula si in cazul in care femeia care a implinit 15 ani s-a casatorit fara sa obtina in prealabil dispensa de varsta, respectiv incuviintarea presedintelui consiliului judetean sau a primarului general al Municipiului Bucuresti. Dar si aceasta nulitate se acopera, daca se obtine dispensa ulterior, pana la desfiintarea casatoriei prin hotarare judecatoreasca.

115. Incheierea casatoriei de catre o persoana casatorita (art. 5 C. fam)

Existenta unei casatorii anterioare a unuia dintre soti este un impediment absolut si dirimant la incheierea unei noi casatorii.

Nulitatea casatoriei apara in acest caz principiul monogamiei, care este unul de ordine publica.

Momentul in functie de care se analizeaza starea de bigamie este acela al incheierii celei de-a doua casatorii si pana la constatarea nulitatii ei.

Nulitatea casatoriei nu se acopera, iar cea de a doua casatorie este nula, chiar daca prima casatorie este desfacuta prin divort sau inceteaza (prin moarte) dupa data incheierii celei de a doua casatorii.

De asemenea, cea de a doua casatorie poate fi declarata nula, chiar daca intre timp ea a incetat prin decesul oricaruia dintre soti, inclusiv al sotului bigam, sau a fost desfacuta prin divort.

De exemplu, nulitatea casatoriei pentru bigamie poate fi declarata chiar daca, intre timp, sotul bigam a decedat. In acest, caz, sotul din prima casatorie are tot interesul sa ceara desfiintarea celei de a doua casatorii pentru bigamie, pentru a inlatura de la mostenire pe sotul supravietuitor din cea ce a doua casatorie. Daca, insa, acesta din urma a fost de buna-credinta, necunoscand cauza de bigamie, pastreaza calitatea de sot pana la desfiintarea casatoriei, astfel incat la mostenirea sotului bigam va veni atat sotul supravietuitor din prima casatorie, cat si cel din cea de a doua casatorie.

In cazul prevazut de art. 22 din C. fam., exista bigamie si cea de a doua casatorie este nula, daca sotul celui ce fusese declarat mort si care a reaparut, obtinand anularea hotararii declarative de moarte, a fost de rea-credinta la incheierea celei de a doua casatorii. Daca a fost de buna-credinta, prima casatorie se considera desfacuta pe data incheierii celei de a doua casatorii.

116. Incheierea casatoriei intre persoane care sunt rude in gradul prohibit de lege (art. 6 C. fam.)

Rudenia este un impediment relativ si dirimant.

Avem in vedere casatoria incheiata intre rudele prevazute de art. 6 C. fam. (in linie directa, indiferent de grad, si in linie colaterala, numai pana la gradul IV, inclusiv), atat in cazul rudeniei firesti, cat si al rudeniei rezultate din adoptia cu efecte depline, deoarece art. art. 50 alin. 4 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei prevede ca "impedimentul la casatorie izvorat din rudenie exista, potrivit legii, atat intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si rudele sale firesti, pe de alta parte, cat si intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si persoanele cu care a devenit ruda prin efectul adoptiei, pe de alta parte

Casatoria este nula si in cazul in care s-a incheiat intre rudele colaterale de gradul IV, dar fara obtinerea prealabila a dispensei, respectiv a incuviintarii presedintelui consiliului judetean sau a primarului general al Municipiului Bucuresti. Aceasta nulitate se acopera insa daca, pana la declararea nulitatii, este obtinuta dispensa de rudenie.

117. Incheierea casatoriei intre cel care adopta sau ascendentii lui, pe de o parte, si adoptat ori descendentii acestuia, pe de alta parte (art. 7 lit. a C. fam)

Aceasta cauza de nulitate - care constituie un impediment dirimant si relativ - se mai aplica doar in cazul adoptiilor cu efecte restranse incheiate anterior O.U.G.. nr. 25/1997, in conditiile C. fam. care reglementa adoptia cu efecte restranse, aceasta dand nastere la raporturi de rudenie doar intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si adoptator, pe de alta parte. In masura in care mai exista astfel de adoptii, impedimentul prevazut de art. 7 lit. a C. fam. li se aplica.

118. Casatoria incheiata de alienatul mintal, debilul mintal si cel vremelnic lipsit de facultatile sale mintale (art. 9 C. fam)

Art. 9 C. fam. consacra un impediment dirimant si absolut.

In cazul alienatiei sau debilitatii mintale nu are importanta daca cel in cauza este sau nu pus sub interdictie judecatoreasca. De asemenea, casatoria este nula, chiar daca a fost incheiata intr-un moment de luciditate pasagera, deoarece, interdictia incheierii casatoriei isi gaseste justificare intr-un interes de ordin social, respectiv prevenirea procrearii unor copiii cu deficiente psihice. De asemenea, starea de alienatie sau debilitate mintala este incompatibila cu statutul de persoana casatorita, deoarece casatoria se incheie pe viata si presupune drepturi si indatoriri a caror exercitare, respectiv executare se realizeaza in timp. De aceea, starea de luciditate pasagera la incheierea casatoriei nu are importanta, atata timp cat acesta este exceptionala, iar starea de boala psihica exclude, de regula, discernamantul.

In schimb, in cazul celui vremelnic lipsit de facultatile mintale, pentru constatarea nulitatii casatoriei trebuie sa se faca dovada ca la momentul incheierii casatoriei nu avea discernamantul faptelor, datorita unei boli grave - alta decat alienatia sau debilitatea mintala -, starii de betie, hipnoza etc.

Potrivit art. 19 C. fam. este nula casatoria incheiata cu incalcarea art. 9 C. fam. Rezulta de aici ca nulitatea absoluta se aplica in ambele ipoteze, atat in cazul celui care sufera de alienatie sau debilitate mintala, cat si in cazul celui vremelnic lipsit de facultatile sale mintale.

Fostul Tribunal Suprem s-a pronuntat in acest sens, desi ulterior Curtea Suprema de Justitie a considerat ca, in cazul celui lipsit vremelnic de discernamant, sanctiunea este nulitatea relativa. Intr-adevar, potrivit dreptului comun, lipsa discernamantului atrage doar nulitatea relativa a casatoriei, dar fata de regula de interpretare potrivit careia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga, ar trebui sa consideram ca sanctiunea este si in acest caz nulitatea absoluta.

119. Casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor art. 16 C. fam., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 23/1999

Casatoria este nula cand lipseste consimtamantul viitorilor soti ori cand acesta nu a fost exprimat cu respectarea formalitatilor prevazute de lege: in fata ofiterului de stare civila, in prezenta viitorilor soti si a doi martori, in mod public si la sediul serviciului de stare civila.

120. Casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor 13¹ C. fam.

Potrivit art. 19 C. fam., este nula casatoria incheiata fara respectare formalitatii privind afisarea, in extras, a declaratiei de casatorie, la sediul de stare civila competent.

Aceasta este o sanctiune excesiva impusa de legiuitor. Ar fi fost suficient sa se prevada sanctiuni pentru ofiterul de stare civila care nu a afisat declaratia de casatorie, aceasta fiind o obligatie care-i revine lui, potrivit legii. Nu exista nici un argument pentru care neindeplinirea acestei obligatii trebuie suportata de catre soti prin desfiintarea casatoriei, in conditiile in care nu a existat nici un impediment la incheierea casatoriei.

121. Nulitatea prevazuta de art. 7 din L. 119/1996

Este nula casatoria celebrata de o persoana care nu are calitatea de ofiter de stare civila. Nulitatea se acopera, insa, atunci cand persoana a exercitat in mod public atributiile respective, creand o aparenta de legalitate care a determinat o eroare comuna si invincibila (error communis facit ius).

Nulitati absolute virtuale ale casatoriei

122. Lipsa diferentierii de sex

Nulitatea a fost constatata in practica in cazul unor malformatii genitale grave, care impiedica posibilitatea de procreare si relatiile normale dintre soti, precum hermafroditismul.

123. Casatoria fictiva

Acest caz de nulitate nu este reglementat in legislatie, ci este o creatie a doctrinei si a jurisprudentei.

123.1. Definitie

Casatoria fictiva poate fi definita ca fiind acea casatorie care a fost incheiata in alt scop decat acela al intemeierii unei familii.

Cu alte cuvinte, in cazul casatoriei fictive consimtamantul la casatorie nu este sincer, deoarece numai aparent, public partile declara ca inteleg sa se casatoreasca - iar apoi ca sunt casatorite -, fara sa urmareasca, in realitate, sa intemeieze o familie. Casatoria fictiva se incheie in scopul de a realiza unele efecte secundare, care nu sunt specifice casatoriei, dar care nu pot fi obtinute in alt mod.

123. 2. Natura juridica

Ca natura juridica, casatoria fictiva pare a fi o simulatie (reglementata in dreptul comun de art. 1175 C. civ.): barbatul si femeia incheie o casatorie in mod public (actul aparent, mincinos), dar - in realitate - convin ca nu inteleg sa intemeieze o familie si sa aiba relatii de sot si sotie (actul secret, ocult).

Cu toate acestea, casatoriei fictive nu i se aplica regimul juridic specific simulatiei, deoarece:

a) in ceea ce priveste structura acestor operatiuni juridice, simulatia presupune intotdeauna asa-numitul acord simulatoriu, adica o conventie a partilor in sensul ca actul public se incheie doar aparent, eventual pentru inducerea in eroare a tertilor, iar nu pentru a produce efecte reale intre parti. Or, in practica judecatoreasca s-a decis ca fictivitatea casatoriei poate sa fie si unilaterala, adica numai unul dintre soti sa fi incheiat casatoria in alt scop decat acela al intemeierii unei familii, celalalt sot fiind sincer la incheierea casatoriei. Intr-o asemenea situatie, practic nu mai poate fi vorba de o simulatie in sensul tehnic al notiunii;

b) din punctul de vedere al naturii actului simulat si al sanctiunii: in principiu, simulatia este o operatiune intalnita in cazul actelor patrimoniale. Or, casatoria este un act de stare civila, iar starea civila este de ordine publica, unica si indivizibila, fiind opozabila erga omnes. De aceea, nu se pot aplica in materia casatoriei efectele specifice simulatiei: intre soti sa se considere ca nu exista casatoria, iar fata de terti ca exista; de asemenea, nu se poate admite nici ca, in temeiul art. 1175 C. civ., tertii de buna-credinta sa aiba un drept de optiune intre actul public si cel secret. Deci inopozabilitatea, ca sanctiune specifica simulatiei, este incompatibila cu natura juridica a casatoriei ca act de stare civila.

Prin urmare, desi la prima vedere s-a parea ca cele doua notiuni sunt intr-o relatie de la parte (casatoria fictiva) la intreg (simulatia), in realitate exista deosebiri intre casatoria fictiva si simulatie.

Daca inopozabilitatea nu poate fi admisa ca fiind o sanctiunea adecvata se pune problema de a stabili care sunt efectele casatoriei fictive si, respectiv, cum se sanctioneaza.

123.3. Sanctionarea casatoriei fictive

O asemenea casatorie este lovita de nulitate absoluta. Aceasta nulitate este justificata, insa, in mod diferit:

a) temeiul nulitatii il poate constitui lipsa cauzei necesare, determinante a casatoriei - adica intemeierea unei familii; sau cauza ilicita - deoarece se urmareste un alt scop (contrar legii) decat intemeierea unei familii;

b) temeiul nulitatii il poate constitui chiar lipsa consimtamantului, in sensul ca exista doar vointa declarata la incheierea casatoriei, dar nu si o vointa interna, reala care nu este in sensul intemeierii unei familii;

c) temeiul nulitatii il constituie fraudarea legii. Este solutia admisa si in jurisprudenta: s-a constat ca, in practica, partile incheie o asemenea casatorie atunci cand urmaresc sa eludeze o norma imperativa. Casatoria nu este un scop in sine, ci devine doar un mijloc licit pentru a obtine un rezultat ilicit.

In masura in care temeiul nulitatii il constituie fraudarea legii, s-a aratat ca nulitatea poate fi acoperita daca, dupa incheierea casatoriei, se stabilesc in fapt relatii de familie, respectiv sotii duc o viata conjugala normala, chiar daca la incheierea casatoriei nu au urmarit intemeierea unei familii. Cu atat mai mult, solutia trebuie sa fie aceeasi daca s-au nascut ori au fost conceputi copii dintr-o asemenea casatorie, care nu mai poate fi declarata nula pe motiv de fictivitate.

Se remarca, asadar, ca fictivitatea poate sa fie unilaterala numai la momentul incheierii casatoriei, dar raportat la perioada ulterioara, pentru a se putea declara nulitatea casatoriei, fictivitatea trebuie sa fie bilaterala, in sensul ca nu s-au stabilit relatii conjugale.

123.4. Dovada casatoriei fictive

Dovada fictivitatii se poate face cu orice mijloc de proba, fiind vorba de imprejurari de fapt. In realitate, proba este foarte dificila, deoarece trebuie sa se dovedeasca faptul ca sotii nu au dorit sa intemeieze o familie, ci au urmarit ca, prin incheierea casatoriei, sa obtina un rezultat ilicit, pe care nu il puteau atinge pe alta cale. Prin urmare, trebuie dovedita intentia frauduloasa.

123.5. Cazuri de casatorie fictiva

Un caz intalnit frecvent in practica era acela al incheierii casatoriei intre autorul infractiunii de viol si victima, cu scopul exclusiv de a fi exonerat de raspundere penala, in conditiile in care, alin. 5 al art. 197 C. pen. stabilea o cauza de nepedepsire a faptuitorului in ipoteza casatoriei cu victima. Prin Legea nr. 197/2000 pentru modificarea si completarea Codului penal, alin. 5 al art. 197 a fost abrogat, astfel incat, din punct de vedere legal, acest caz de fictivitate a casatoriei nu mai poate fi intalnit.

In jurisprudenta recenta s-a constatat nulitatea casatoriei fictive cand sotii au urmarit prin incheierea casatoriei dobandirea calitatii legale pentru a beneficia de facilitatile prevazute de lege tinerilor casatoriti la achizitionarea de locuinte, precum si in cazul in care unul dintre soti, fiind preot, s-a casatorit in scopul exclusiv de a dobandi calitatea pentru a fi promovat

In prezent, O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul juridic al strainilor, aprobata prin Legea nr. 357/2003, republicata, cu modificarile ulterioare, prevede o forma speciala de casatorie fictiva, si anume "casatoria de convenienta", definita ca fiind casatoria incheiata cu singurul scop de a eluda conditiile de intrare si de sedere a strainilor in Romania si de a obtine dreptul de sedere pe teritoriilor Romaniei. Potrivit art. 64 din acest act normativ:

Cand dreptul de sedere este solicitat in baza casatoriei, va fi refuzata prelungirea acestuia in cazul casatoriilor de convenienta.

Elementele pe baza carora se poate stabili faptul ca o casatorie este de convenienta pot fi urmatoarele:

a) coabitarea matrimoniala nu exista;

b) sotii nu s-au intalnit niciodata inaintea casatoriei;

c) lipsa unei contributii efective la indeplinirea obligatiilor nascute din casatorie;

d) sotii nu vorbesc o limba inteleasa de amandoi;

e) unul dintre soti a mai incheiat casatorii de convenienta;

f) sotii sunt inconsecventi in declararea datelor cu caracter personal, precum si a circumstantelor in care s-au cunoscut;

g) incheierea casatoriei a fost conditionata de plata unei sume de bani intre soti, cu exceptia sumelor primite cu titlu de dota.

Elementele prevazute la alin. (2) pot rezulta din:

a) declaratiile celor in cauza sau ale unor terte persoane;

b) inscrisuri;

c) date obtinute cu ocazia realizarii interviului sau a unor verificari suplimentare."

Din punctul de vedere al dreptului familiei, o asemenea casatorie este fictiva si ar trebui sanctionata cu nulitatea.

O.U.G. nr. 194/2002 prevede insa numai o sanctiune administrativa, respectiv refuzarea prelungirii dreptului de sedere. Este explicabila atitudinea legiuitorului, care nu s-a preocupat in contextul reglementarii regimului juridic al strainilor de valabilitatea acestei casatorii. Insa, potrivit principiilor dreptului familiei - si mai ales potrivit aceluia care spune ca o casatorie se incheie in scopul intemeierii unei familiei - si casatoria de convenienta este o casatorie fictiva si va fi sanctionata cu nulitatea absoluta ori de cate ori va fi descoperita.

Regimul juridic al nulitatii absolute a casatoriei

124. Caracterizare generala

Ca si in dreptul comun, analiza regimului juridic al nulitatii absolute a casatoriei presupune determinarea cercului de persoane care pot sa o invoce, daca actiunea este sau nu prescriptibila si daca nulitatea poate ori nu sa fie acoperita. In ce priveste distinctia dintre nulitatea absoluta expresa sau virtuala, aceasta nu are incidenta asupra regimului juridic al nulitatii absolute a casatoriei, care este identic, indiferent daca nulitatea este sau nu prevazuta de lege.

125. Titularul actiunii

Actiunea in constatarea nulitatii absolute a casatoriei poate fi pornita de orice persoana care justifica un interes. Ea poate fi formulata, in conditiile art. 45 alin. 1 C. pr. civ., si de Ministerul Public (adica de catre procuror), daca unul dintre soti este pus sub interdictie sau este disparut. Judecatorul nu poate invoca din oficiu nulitatea absoluta a casatoriei (de exemplu, in cadrul unui proces de divort in care ar sesiza existenta unei astfel de nulitati), dar poate pune in discutia partilor eventuala cauza de nulitate.

126. Imprescriptibilitatea actiunii

Fiind o actiune in constatarea nulitatii absolute, este imprescriptibila, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

127. Posibilitatea acoperirii nulitatii absolute a casatoriei

In principiu, in dreptul comun, nulitatea absoluta nu poate fi acoperita nici macar prin manifestarea de vointa expresa a partilor actului juridic lovit de nulitate sau a altor persoane, care o pot invoca.

Situatia este diferita in dreptul familiei, deoarece mentinerea casatoriei si a familiei poate fi impusa de necesitatea ocrotirii interesului superior al copilului si a vietii de familie, in general, valori care pot prevala asupra ideii formale de sanctionare a nulitatii cu orice pret.

De aceea, sunt cazuri in care nulitatea absoluta poate fi acoperita, dupa cum sunt unele in care incalcarea legii este atat de grava si ratiunile instituirii regulii incalcate sunt atat de importante, incat acoperirea nulitatii nu poate fi acceptata.

A. Din prima categorie fac parte urmatoarele cazuri de nulitate:

a) cele determinate de incalcarea varstei matrimoniale (in conditiile art. 20 C. fam.);

b) cele impuse de nesocotirea impedimentului la casatorie rezultand din gradul IV de rudenie, daca s-a obtinut, chiar dupa incheierea casatoriei, dispensa de rudenie prevazuta de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 119/1996;

c) cel prevazut de art. 9 teza a II-a C. fam., adica situatia celui care, lipsit vremelnic de facultatile sale mintale, a incheiat casatoria intr-un moment de lipsa pasagera a discernamantului, iar ulterior intelege sa nu invoce aceasta imprejurare, ci sa mentina casatoria;

d) casatoria fictiva: aceasta se poate "transforma" intr-o adevarata stare de casatorie atunci cand, in ciuda si dincolo de scopul initial urmarit de parti (altul decat acela al intemeierii unei familii, sotii ajung sa intretina relatii normale de familie, aduc pe lume copii etc., caz in care - in mod evident - nu se mai impune declararea nulitatii absolute a casatoriei pentru fictivitate;

e) nulitatea prevazuta de art. 7 din L. 119/1996: dupa cum am mai aratat, este nula casatoria celebrata de o persoana care nu are calitatea de ofiter de stare civila, dar nulitatea se acopera daca persoana a exercitat in mod public atributiile respective, creand o aparenta de legalitate care a determinat o eroare comuna si invincibila (error communis facit ius);

f) nulitatea prevazuta de art. 19, raportat la art. 13¹ C. fam.: am afirmat mai sus ca sanctiunea nulitatii absolute a casatoriei pentru neindeplinirea, de catre ofiterul de stare civila a obligatiei de a afisa declaratia de casatorie, potrivit art. 13¹ C. fam., este mai mult decat excesiva; de aceea, ori de cate ori s-ar constata neindeplinirea acestei formalitati, dar s-ar dovedi ca sotii au o viata de familie fireasca si nu exista nici un alt impediment la casatorie, solutia ar trebui sa fie aceea a acoperirii acestei cauze de nulitate absoluta.

B. Nulitatea absoluta a casatoriei nu poate fi acoperita in urmatoarele situatii:

a) in cazul bigamiei (art. 19, raportat la art. 5 C. fam.);

b) in cazul impedimentului la casatorie constand in rudenia in linie directa sau colaterala pana la gradul III inclusiv (art. 19, raportat la art. 6 C. fam.);

c) in cazul impedimentului la casatorie rezultand din adoptia cu efecte restranse (art. 19, raportat la art. 7 lit. a C. fam.);

d) in cazul impedimentului la casatorie constand in alienatia sau debilitatea mintala (art. 19, raportat la art. 9 teza I C. fam.);

e) in cazul incalcarii conditiilor de forma ale casatoriei, prevazute de art. 16 C. fam.;

f) in cazul casatoriei intre persoane de acelasi sex sau al caror sex nu este suficient diferentiat.

Sub-sectiunea 1.2.

Nulitati relative ale casatoriei. Regimul juridic

128. Consideratii generale. Reglementare.

Nulitatea relativa a casatoriei este determinata de aceleasi cauze, ca si in dreptul comun: eroarea, dolul si violenta (mai putin leziunea, care - avand o determinare patrimoniala predominanta - nu isi poate gasi locul printre cauzele de anulare a casatoriei, act juridic prin esenta lui nepatrimonial). Aceste cauze sunt expres prevazute de art. 21 alin. 1 C. fam., care instituie si unele specificitati fata de dreptul comun: eroarea - dar numai daca poarta asupra identitatii fizice a celuilalt sot -, viclenia (dolul) si violenta. Alin. 2 al aceluiasi text reglementeaza regimul juridic specific al nulitatii relative a casatoriei, dupa cum vom vedea mai jos.

Cauzele de nulitate relativa a casatoriei

129. Eroarea

Dupa cum am evocat deja, eroarea nu constituie viciu de consimtamant la casatorie decat daca poarta asupra identitatii fizice a celuilalt sot (art. 21 alin. 1 C. fam.), imprejurare aproape imposibil de intalnit in practica, datorita conditiilor de forma extrem de riguroase prevazute de lege pentru incheierea casatoriei.

130. Dolul (viclenia)

Jurisprudenta a identificat o serie de imprejurari de fapt constitutive de dol (inclusiv prin reticenta) la incheierea casatoriei, cum ar fi: ascunderea starii de boala cronica, grava; ascunderea starii de graviditate de catre viitoarea sotie, determinata - evident - de relatiile intime cu un alt barbat decat viitorul sot etc. Elementul asupra caruia poarta dolul trebuie sa fie, desigur, determinant pentru luarea deciziei privind casatoria, in sensul ca acela al carui consimtamant a fost viciat nu ar fi incheiat-o daca ar fi cunoscut realitatea ascunsa prin manoperele dolosive, fie ele comisive ori omisive.

131. Violenta

In ceea ce priveste acest viciu de consimtamant, el trebuie sa aiba un anumit grad de intensitate ori gravitate, apt sa siluiasca vointa celui care consimte la casatorie. Ca si in dreptul comun, violenta poate fi fizica sau morala. Datorita acelorasi conditii de forma ale casatoriei, strict si riguros reglementate de lege, violenta fizica este, practic, aproape imposibil de intalnit in aceasta materie; mai probabila poate fi existenta unei cauze de violenta morala, dar aceasta nu poate sa constea in simpla temere reverentiara fata de parinti sau, eventual, alte rude care ar putea exercita presiuni asupra viitorilor soti pentru incheierea casatoriei. In orice caz, in aprecierea existentei si impactului violentei - indiferent de natura sa - asupra viitorilor soti trebuie sa fie avuta in vedere situatia concreta a victimei, starea sa psihica, nivelul de educatie etc.

Regimul juridic al nulitatii relative a casatoriei

132. Titularul actiunii

Din art. 21 alin. 2 C. fam. rezulta ca anularea casatoriei pentru eroare, dol sau violenta poate fi ceruta numai de sotul al carui consimtamant a fost viciat. Asadar, actiunea in anularea casatoriei are un caracter strict personal, astfel incat mostenitorii sotului nu o pot introduce, iar daca unul dintre soti a formulat-o, iar apoi a decedat, mostenitorii sai nu o pot continua.

In ciuda caracterului ei strict personal Ministerul Public (procurorul) poate formula , in conditiile art. 45 alin. 1 C. pr. civ., actiunea in anularea casatoriei, daca unul dintre soti este pus sub interdictie sau este disparut. Cat priveste judecatorul, acesta nu poate invoca din oficiu nulitatea relativa a casatoriei, dar poate pune in discutia partilor eventuala cauza de nulitate de acest fel pe care o sesizeaza.

133. Prescriptibilitatea actiunii

Acelasi art. 21 alin. 2 C. fam. prevede ca termenul de prescriptie a actiunii in anularea casatoriei este de 6 luni si incepe sa curga de la incetarea violentei sau de la data descoperirii erorii ori a dolului. Rezulta aici ca, in materia prescriptiei, urmatoarele aspecte au caracter special, derogatoriu fata de dreptul comun:

a) exista un termen special de prescriptie de 6 luni, spre deosebire de termenul general de 3 ani;

b) in ceea ce priveste momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, in cazul erorii si al dolului s-a prevazut doar un moment subiectiv -data descoperirii erorii sau dolului, spre deosebire de dreptul comun (art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958) unde este prevazut, alaturi de momentul subiectiv al descoperirii cauzei de anulare, si un moment obiectiv, respectiv "cel mult 18 luni de la data incheierii actului". Acesta inseamna ca, in materia casatoriei, chiar daca eroarea sau dolul se descopera dupa ani de zile de la incheierea casatoriei, termenul de prescriptie de 6 luni curge intotdeauna de la data descoperirii lor.

134. Confirmarea nulitatii

Ca orice nulitate relativa - si cu atat mai mult in dreptul familiei, unde se poate trece si peste unele cauze de nulitate absoluta, in interesul mentinerii familiei si a ocrotirii copiilor -, si nulitatea relativa a casatoriei poate fi confirmata expres, prin declaratia in acest sens a sotului indrituit sa o invoce, sau tacit, prin neintroducerea actiunii in anulare in termenul legal de prescriptie.

Sectiunea 2

Aspecte de drept procesual

135. Caracterul judiciar al nulitatii.

Nulitatea casatoriei are caracter judiciar, in sensul ca aceasta trebuie sa fie constatata, sau, dupa caz, pronuntata de instanta judecatoreasca.

Spre deosebire de dreptul comun, unde nulitatea unui act juridic poate fi invocata fie pe care de actiune, fie pe cale de exceptie, nulitatea casatoriei implica intotdeauna o actiune in justitie, care are un caracter personal nepatrimonial (este o actiune in contestare de stare civila).

136. Hotararea judecatoreasca privind anularea casatoriei

Casatoria este desfiintata din ziua ramanerii irevocabile a hotararii.

Hotararea este supusa cailor de atac prevazute de lege, apel si recurs.

Fiind o hotarare pronuntata in materia starii civile a persoanei, este opozabila erga omnes.

Despre hotararea definitiva si irevocabila a instantei se face mentiune pe actul de casatorie si pe cele de nastere ale fostilor soti, potrivit art. 48 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila. Mentiunea se inscrie din oficiu, pe baza comunicarii hotararii irevocabile care a constatat nulitatea ori a dispus anularea sau la cererea persoanei interesate.

Sectiunea 3

Efectele nulitatii

137. Precizari prealabile

Nulitatea casatoriei produce aceleasi efecte, indiferent daca este absoluta sau relativa, expresa ori virtuala. In principiu, nulitatea casatoriei produce efecte retroactive, ceea ce inseamna ca se considera ca drepturile si obligatiile personale si patrimoniale dintre soti nu au existat niciodata. De la aceasta regula exista, insa, unele exceptii.

Sub-sectiunea 3.1.

Efectele retroactive ale nulitatii

138. Domeniile de aplicare a efectelor retroactive ale nulitatii casatoriei

Retroactivitatea efectelor nulitatii - similara celei din dreptul comun - trebuie analizata pe diverse domenii: relatiile personale dintre soti, capacitatea de exercitiu, relatiile lor patrimoniale, dupa cum se va vedea mai jos.

139. Relatiile personale dintre soti

Efectul retroactiv al nulitatii casatoriei afecteaza relatiile personale nepatrimoniale ale sotilor dupa cum urmeaza:

a) Sotii nu au avut niciodata calitatea de persoane casatorite si, pe cale de consecinta, nu au avut nici una din obligatiile rezultand dintr-o astfel de situatie. De aceea, daca unul dintre soti s-a recasatorit pana la data desfiintarii primei casatorii, cea de a doua casatorie ramane valabila, neconstituind un caz de bigamie.

b) Sotii redobandesc numele avut inainte de incheierea casatoriei, daca acesta se schimbase prin casatorie, deoarece legea nu prevede posibilitatea pastrarii numelui, ca in cazul divortului, si nici nu permite aplicarea prin asemanare a dispozitiilor de la divort in aceasta materie.

c) Intre soti nu a avut loc suspendarea cursului prescriptiei extinctive a dreptului la actiune, potrivit art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, si a dreptului de a cere executarea silita (art. 405¹ alin. 1 C. pr. civ., raportat la art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958), caci se considera ca ei nu au fost niciodata casatoriti.

140. Capacitatea de exercitiu.

Daca, pana la desfiintarea casatoriei,    sotia nu a implinit varsta de 18 ani, dupa desfiintarea casatoriei nu poate pastra capacitatea deplina de exercitiu dobandita la incheierea casatoriei, potrivit art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, deoarece se considera ca nu a fost casatorita si nu a avut aceasta capacitate nici pentru trecut.

141. Relatiile patrimoniale dintre soti

Efectele nulitatii asupra relatiilor patrimoniale dintre soti privesc regimul matrimonial, obligatia de intretinere si dreptul de mostenire.

a) Regimul comunitatii de bunuri nu a existat. Daca in perioada cuprinsa intre incheierea casatoriei si declararea nulitatii casatoriei s-au dobandit anumite bunuri, se vor aplica dispozitiile dreptului comun in materia proprietatii comune pe cote-parti.

b) Intre soti nu a existat obligatia de intretinere, prevazuta de art. 86 si urm. si art. 41 alin. 1 C. fam., astfel incat, daca unul dintre ei a prestat intretinere celuilalt poate sa ceara restituirea contravalorii prestatiilor sale, in temeiul platii lucrului nedatorat sau al imbogatirii fara justa cauza, dupa caz.

c) Sotul supravietuitor nu are drept de mostenire. Aceasta problema se poate pune, insa, numai in cazul in care nulitatea casatoriei se pronunta dupa decesul unuia dintre soti.

Sub-sectiunea 3.2.

Exceptiile de la efectul retroactiv

al nulitatii casatoriei

Situatia copiilor nascuti dintr-o casatorie nula sau anulata

142. Inexistenta efectelor nulitatii casatoriei asupra situatiei copiilor.

Potrivit art. 23 alin. 2 din C. fam., desfiintarea casatoriei nu are nici un efect in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie.

Se pune intrebarea care este relevanta acestui text fata de faptul ca, oricum, chiar daca ar fi considerat din afara casatoriei, copilul din afara casatoriei are aceeasi situatie legala ca si copilul din casatorie, potrivit art. 63 C. fam.

Textul trebuie interpretat in sensul ca se refera nu la drepturile acestor copii, ci la modul de stabilire a filiatiei, deoarece - sub aspectul statutului sau legal - nu exista deosebiri intre copilul din casatorie si cel din afara casatoriei. Prin urmare, desi casatoria este desfiintata, filiatia copiilor nascuti si conceputi pana in momentul desfiintarii casatoriei se stabileste ca si pentru copiii din casatorie. Prin urmare, acestui copil i se va aplica prezumtia de paternitate, reglementata de art. 53 C. fam., potrivit careia "sotul mamei este tatal copilului".

Pentru ca in aceasta materie nulitatea nu produce efecte decat pentru viitor, art. 24 alin. 2 C. fam. prevede ca relatiile personale si patrimoniale dintre parinti si copii vor fi reglementate, prin asemanare, potrivit dispozitiilor din materia divortului.

Aceasta inseamna ca instanta, pronuntand nulitatea casatoriei, trebuie sa dispuna incredintarea copilului si sa stabileasca si contributia fiecaruia dintre fostii sot la intretinerea copilului, aplicand prin asemanare art. 42 C. fam., din capitolul referitor la divort.

Casatoria putativa - exceptie de la efectul retroactiv al nulitatii

143. Consideratii generale

Este posibil ca, in practica, unul sau ambii soti sa fie de buna credinta la incheierea casatoriei afectate de o cauza de nulitate, in sensul ca a ignorat ori au ignorat cu inocenta existenta acelei cauze de nulitate. Pentru ca art. 23 si 24 C. fam. prevad un regim juridic special al casatoriei incheiate in asemenea conditii, prin aceeasi hotarare prin care se constata sau, dupa caz, se pronunta nulitatea casatoriei, instanta este obligata sa stabileasca buna sau reaua credinta a sotilor la incheierea casatoriei.

Sectiunea 4

Casatoria putativa

Sub-sectiunea 4.1.

Consideratii generale

144. Definitie

Pornind de la prevederile art. 23 alin. 1 C. fam., casatoria putativa poate fi definita ca acea casatorie care, desi lovita de nulitate absoluta sau relativa, produce anumite efecte fata de sotul care a fost de buna-credinta.

Notiunea de casatorie putativa evoca ideea ca, de fapt, casatoria a existat doar in imaginatia sotului de buna credinta, care a ignorat in mod inocent existenta cauzei de nulitate.

Putativitatea (caracterul putativ al casatoriei) poate fi bilaterala cand ambii soti au fost de buna credinta) sau unilaterala (cand numai unul dintre ei a fost de buna credinta).

Deci, in aceasta materie buna credinta nu acopera cauza de nulitate, casatoria ramanand lovita de nulitate si fiind supusa desfiintarii, dar efectele nulitatii se vor produce doar pentru viitor, iar nu si pentru trecut, fiind mentinute efectele casatoriei pana la data desfiintarii ei prin hotarare judecatoreasca.

Casatoria putativa este o creatie a dreptului canonic, care a aparut in secolul al XII-lea (matrimonium putativum). Cand sotii au fost de buna-credinta, desfiintarea casatoriei nu schimba convietuirea faptica de pana atunci intr-un "pacat de neiertat".

145. Conditiile si dovada bunei credinte

In ceea ce priveste buna credinta, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) Buna credinta presupune o eroare din partea unuia dintre soti ori a ambilor, in sensul ca nu au cunoscut cauza de nulitate. Eroarea poate fi de de fapt (de exemplu, n-au cunoscut ca sunt rude) sau de drept (n-au cunoscut faptul ca legea opreste casatoria intre veri - rude colaterale de gradul IV). Deci eroarea de drept are valoare juridica in aceasta materie, prin exceptie de la principiul nemo censetur ignorare legem. De asemenea, eroarea are alta semnificatie in aceasta materie decat eroarea - viciu de consimtamant. Eroarea ca viciu de consimtamant se invoca pentru a obtine anularea unui act, in timp ce eroarea ca si cauza a caracterului putativ al casatoriei se invoca, dimpotriva, pentru a mentine, pentru trecut, efectele casatoriei lovite de nulitate. De aceea, unul dintre soti poate sa invoce dolul - eroarea provocata - ca viciu de consimtamant la incheierea casatoriei si sa aiba si beneficiul putativitatii casatoriei.

b) Buna-credinta trebuie sa existe la momentul incheiererii casatoriei.

Buna-credinta de prezuma ca si in dreptul comun (art. 1899 C. civ.), revenind celui ce afirma existenta relei credinte sarcina sa o dovedeasca.

Sub-sectiunea 4.2.

Efectele casatoriei putative

146. Consideratii generale

Potrivit art. 23 alin. 1 din C. fam., sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane irevocabila, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila. De asemenea, art. 24 alin. 1 C. fam. prevede ca cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privind divortul.

Dupa cum aratam si mai sus, in practica se pot intalni doua situatii, pe care le vom analiza separat: cand ambii soti au fost de buna credinta si cand numai unul dintre ei a ignorat in mod inocent existenta cauzei de nulitate.

Ambii soti au fost de buna-credinta (putativitate bilaterala):

147. Efecte asupra raporturilor personale dintre soti

Acestea trebuie analizate din urmatoarele perspective:

a) Intre soti au existat obligatiile reciproce specifice casatoriei: obligatia de sprijin moral, obligatia de a locui impreuna, obligatiile conjugale, obligatia de fidelitate etc.

b) Sotul care a luat numele de familie al celuilalt sot la incheierea casatoriei nu-l poate insa mentine dupa desfiintarea casatoriei, deoarece art. 24 alin. 1 C. fam. nu trimite la materia divortului si in ceea ce priveste numele, ceea ce inseamna ca acest sot va reveni la numele avut inainte de casatorie.

c) Intre soti a operat suspendarea cursului prescriptiei extinctive a dreptului la actiune (art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958) si a dreptului de a cere executarea silita (art. 405¹ alin. 1 C. pr. civ., raportat la art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958).

148. Efecte cu privire la capacitatea de exercitiu

In cazul in care declararea nulitatii are loc inainte ca sotia sa fi implinit varsta de 18 ani, isi mentine capacitatea deplina de exercitiu si pentru viitor, deoarece aceasta nu se poate pierde decat in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.

149. Efecte cu privire la raporturile patrimoniale

Potrivit art. 24 alin. 1 C. fam., aceste raporturi vor fi solutionate dupa cum urmeaza:

a) Intre soti a existat comunitatea de bunuri, iar impartirea acestora se va face potrivit dispozitiilor din materia divortului.

b) A existat, de asemenea, obligatia de intretinere intre soti si in viitor va putea exista obligatia de intretinere intre fostii soti, ca si in cazul sotilor divortati (art. 41 alin. 2-5 C. fam.).

c) Fiecare sot beneficiaza de dreptul la mostenire, daca decesul celuilalt sot a avut loc inainte de desfiintarea casatoriei prin hotarare judecatoreasca.

Doar unul dintre soti a fost de buna credinta (putativitate unilaterala)

150. Precizare prealabila

Daca numai unul dintre soti a fost de buna credinta, efectele analizate cu privire la relatiile personale si capacitatea de exercitiu se vor produce numai in persoana acestuia.

151. Raporturile patrimoniale

Trebuie examinate aici raporturile dintre soti cu privire la bunurile dobandite in timpul convietuirii, problema obligatiei de intretinere si cea a dreptului de mostenire.

151.1. Raporturile cu privire la bunurile dobandite in timpul convietuirii

In legatura cu aceste raporturi, s-a pus problema daca va beneficia de comunitatea de bunuri si sotul de rea-credinta. Altfel spus, care va fi natura juridica a bunurilor dobandite in timpul unei asemenea casatorii? Mai multe raspunsuri sunt posibile:

A. S-ar putea considera ca beneficiaza de comunitatea de bunuri doar sotul de buna-credinta, deoarece fata de cel de rea credinta nulitatea produce efecte retroactive. Solutia este insa ilogica. Daca proprietatea devalmase presupune doi titulari si daca numai sotul de buna credinta beneficiaza de aceasta, atunci cu cine este el codevalmas, daca sotul de rea-credinta nu beneficiaza si el de comunitate?

B. S-ar putea, de asemenea, considera ca numai sotul de buna credinta se poate prevala de prezumtia comunitatii de bunuri. Aceasta ar insemna sa se faca distinctie dupa cum bunurile au fost dobandite in timpul casatoriei de sotul de buna-credinta sau de rea-credinta, dupa caz, astfel:

a) pentru bunurile dobandite de sotul de rea credinta, sotul de buna credinta se va putea prevala de prezumtia de comunitate;

b) pentru bunurile dobandite de sotul de buna credinta, sotul de rea credinta nu va putea invoca prezumtia de comunitate, ci va fi tratat ca un concubin: daca pretinde ca a contribuit la dobandirea bunurilor de catre sotul de b-c va trebui sa faca dovada dreptului sau, care va fi, dupa caz, o proprietate pe cote parti sau un drept de creanta. Aceasta solutie, desi judicioasa, ridica numeroase dificultati in practica.

C. A treia solutie este in sensul ca beneficiaza de comunitatea de bunuri si sotul de rea-credinta, deoarece:

a) art. 24 alin. 1 C. fam. prevede ca, beneficiaza de dispozitiile privitoare la divort, in ceea ce priveste pensia de intretinere numai sotul de buna credinta, pe cand in privinta raporturilor patrimoniale nu mai prevede ca beneficiaza de prevederile legale privind aceste raporturi numai sotul de buna credinta, de unde rezulta ca beneficiaza de comunitatea de bunuri si sotul de rea credinta;

b) in fapt, nu poate exista regimul juridic matrimonial prevazut de C. fam. pentru un sot, iar pentru celalalt un alt regim juridic, ceea ce inseamna ca, o data ce s-a invocat comunitatea de bunuri de catre un sot, aceasta se rasfrange si asupra celuilalt sot. Altfel ar insemna sa se recunoasca existenta unui regim matrimonial sui generis, pe care C. fam nu-l reglementeaza.

Aceasta solutia a fost impartasita si in jurisprudenta.

151 2. Obligatia de intretinere

Situatia obligatiei de intretinere trebuie analizata distinct pentru perioada convietuirii dinainte de desfiintarea casatoriei, respectiv pentru cea de dupa ramanerea irevocabila a hotararii de desfiintare.

A. In prima situatie, sotul de buna credinta a avut dreptul la intretinere din partea celui de rea credinta, fara ca acesta din urma sa se bucure, in mod reciproc, de acelasi drept. De aceea, daca sotul de buna credinta a prestat, totusi, intretinere in favoarea celui de rea credinta, el poate cere restituirea prestatiilor in temeiul platii nedatorate sau al imbogatirii fara just temei, dupa caz.

B. In privinta obligatiei de intretinere dupa desfiintarea casatoriei, se aplica dispozitiile din materia divortului in ceea ce priveste pensia de intretinere intre fostii soti (art. 41 alin. 2-5 C. fam.), ceea ce inseamna ca sotul de buna credinta va beneficia de intretinere in aceleasi conditii ca si sotul divortat care nu a avut nici o culpa in desfacerea casatoriei. Sotul de rea credinta nu are dreptul la intretinere dupa desfiintarea casatoriei, nici macar in conditiile prevazute de art. 41 alin. 2 C. fam. pentru sotul din a carui vina s-a desfacut casatoria (art. 24 alin. 1 C. fam.).

151.3. Dreptul de mostenire

Sotul de buna credinta beneficiaza de dreptul la mostenire a sotului de rea credinta, daca acesta din urma decedeaza pana la desfiintarea casatoriei. In schimb, sotul de rea credinta nu se bucura de acelasi drept in raport cu sotul de buna credinta.