Extradarea

Extradarea

1. Notiunea si natura juridica a extradarii

In lupta impotriva infractiunilor, statele sunt obligate sa-si acorde asistenta juridica reciproca, cooperand in descoperirea, retinerea si condamnarea celor care au incalcat legea penala..

Pentru usurarea realizarii unor astfel de relatii intre state a fost creata institutia extradarii.

Extradarea este un act bilateral, politic si juridic prin care statul, pe al carui teritoriu se afla un infractor strain, preda pe acesta statului unde s-a savarsit infractiunea ori statului ale carui interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al carui cetatean este, in vederea tragerii la raspundere penala ori a executarii pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotarare definitiva.

Sub raportul finalitatii sale, extradarea este un act de reciproca asistenta juridica internationala si poate fi acordata numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.

Extradarea este un act bilateral, deoarece implica cererea de extradare din partea unui stat (solicitant) si predarea infractorului de catre statul pe teritoriul caruia acesta se refugiaza (solicitat).

Extradarea este o institutie ce este reglementata prin norme de drept cuprinse in conventii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeaza aceasta materie.

Romania a incheiat conventii de asistenta juridica internationala, cuprinzand reglementari in domeniul extradarii cu mai multe state, si anume: Albania, Algeria, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Republica Populara Democrata Coreeana, Cuba, Franta, Germania, Grecia, Italia, Iugoslavia, Maroc, Moldova, Mongolia, Polonia, Rusia, Siria, Tunisia, Turcia, Ungaria..

Legea nr. 296/2001 face distinctie intre extradarea activa si extradarea pasiva, in raport de pozitia de stat solicitant sau stat solicitat pe care o are Romania.

Extradarea va fi activa atunci cand tara noastra va inainta o cerere de extradare catre alt stat la propunerea motivata a procurorului competent in faza de urmarire penala, iar in faza de judecata sau de punere in executare a hotararii, la propunerea motivata a presedintelui instantei competente.

In cazul extradarii pasive, statul roman primeste o cerere de extradare, prin Ministerul de Justitie, din partea unui stat strain.

2. Conditiile extradarii

Din analiza reglementarilor Legii nr. 296/2001, rezulta ca pentru realizarea extradarii trebuie indeplinite anumite conditii referitoare la infractiune, la infractor, pedeapsa prevazuta de lege sau aplicata de instanta, competenta si de ordin procedural.

a) Conditiile referitoare la infractiune sunt urmatoarele:

. Sa se fi savarsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant sau de catre un cetatean al acestui stat, ori prin fapta savarsita sa fie lezate interesele acelui stat.

. Fapta savarsita sa fie considerata infractiune atat in legislatia statului solicitant, cat si in cea a statului solicitat sa efectueze extradarea, cu alte cuvinte se cere conditia dublei incriminari, fara de care statul solicitant n-ar avea temei sa-l ceara pe faptuitor, iar statul solicitant nu l-ar preda, intrucat nu l-ar putea considera infractor.

b) Conditiile ce privesc infractorul se refera la:

. Persoana a carei extradare se cere sa fie cetatean strain. Potrivit prevederilor Constitutiei Romaniei, persoanele de cetatenie romana nu pot fi extradate. Daca acestea vor savarsi infractiuni in strainatate, vor fi pedepsite de legea penala romana potrivit principiului personalitatii (art. 4 C. pen.).

. Infractorul sa se gaseasca pe teritoriul statului solicitat adica al tarii careia i se cere extradarea. In conventiile internationale se stipuleaza ca statele se obliga sa-si extradeze reciproc, la cerere, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la raspundere penala.

d) Conditiile de ordin procedural privesc urmatoarele aspecte:

. Sa existe o cerere de extradare din partea unui stat care are interesul sa-l pedepseasca pe faptuitor sau sa-l puna sa execute pedeapsa pe cel condamnat. La cererea de extradare se anexeaza: originalul sau copia autentica fie de pe o hotarare de condamnare executorie, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act avand putere egala, eliberat in formele prescrise de legea statului solicitant; o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea; o copie de pe dispozitiile legale aplicabile sau, daca aceasta nu este cu putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai precise ale persoanei reclamate si orice alte informatii de natura sa determine identitatea si nationalitatea acesteia; date privind durata pedepsei neexecutate, in cazul cererii de extradare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa.

. Statul solicitat care primeste cererea de extradare este obligat sa-l aresteze pe faptuitor pentru ca acesta sa nu aiba posibilitatea sa dispara. In cazul respingerii cererii de extradare, aceasta obligatie nu mai exista.

. Statul solicitat este obligat sa comunice statului solicitant data si locul predarii faptuitorului care este extradat. Daca in decurs de 15 zile de la data stabilita pentru predare, faptuitorul nu este luat in primire de reprezentantii partii solicitante, statul solicitat nu mai este obligat sa satisfaca cererea, putand pune in libertate pe faptuitor. Acest termen nu va putea fi prelungit decat cel mult cu inca 15 zile.

. Statul solicitant este obligat sa comunice partii solicitate informatii cu privire la finalizarea procesului penal in care a fost implicat cel extradat. Dupa pronuntarea hotararii judecatoresti definitive se va transmite si o copie a sentintei.

Sub aspectul competentei, legea fixeaza doar unele exceptari, care vor fi prezentate in randurile urmatoare.

3. Situatiile de exceptie cand nu poate opera extradarea

In contextul actualelor reglementari interne si internationale, pentru protectia persoanelor ce urmeaza a fi extradate si pentru stimularea cooperarii internationale in lupta impotriva criminalitatii sunt stipulate anumite exceptii, cand nu se poate realiza extradarea:

a) Exceptii referitoare la persoana

Potrivit art. 4 din Legea nr. 296/2001, nu pot fi extradati:

. cetatenii romani;

. persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in Romania;

. persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie, in conditiile si in limitele conferite prin conventii sau prin alte intelegeri internationale;

. persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti, martori sau experti in fata unei autoritati judiciare romane solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin conventie internationala;

. extradarea oricarei alte persoane straine poate fi refuzata sau amanata, daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate.

b) Exceptii referitoare la fapte

Extradarea nu se acorda daca:

. statul solicitat are motive temeinice de a crede ca cererea de extradare motivata printr-o infractiune de drept comun a fost prezentata in vederea urmaririi sau pedepsirii unei persoane din considerente de rasa, de religie, de nationalitate sau de opinii politice, ori ca situatia acestei persoane risca sa fie agravata pentru unul sau altul dintre aceste motive;

. infractiunea pentru care se cere extradarea este o infractiune militara care nu constituie o infractiune de drept comun;

. infractiunea pentru care este ceruta este considerata de statul solicitat ca infractiune politica sau ca fapta conexa unei asemenea infractiuni.

Nu sunt considerate infractiuni politice:

. crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;

. infractiunile prevazute la art. 50 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea soartei ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie, la art. 51 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea soartei ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 130 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de razboi si la art. 147 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile in timp de razboi;

. orice violari similare ale legilor razboiului, aplicabile la data intrarii in vigoare a Protocolului aditional la Conventia europeana de extradare, si ale cutumelor razboiului existente in acel moment, care nu sunt prevazute de dispozitiile din conventiile de la Geneva mentionate anterior;

. atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale.

c) Exceptii referitoare la pedeapsa

. daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand sa fie comutata;

. persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate cu suspendarea conditionata a executarii poate fi extradata in caz de suspendare partiala, daca fractiunea de pedeapsa ramasa de executat raspunde exigentelor de gravitate prevazute la art. 12 si nu exista alte impedimente legale la extradare.

d) Exceptii referitoare la competenta

. Romania poate refuza sa extradeze persoana reclamata pentru o infractiune care, potrivit legislatiei romane, a fost savarsita in totul sau in parte pe teritoriul sau;

. cand infractiunea, motivand cererea de extradare, a fost savarsita in afara teritoriului statului solicitant, extradarea va putea fi refuzata numai daca legislatia statului roman nu autorizeaza urmarirea unei infractiuni de acelasi fel, savarsita in afara teritoriului sau, ori nu autorizeaza extradarea pentru infractiunea care face obiectul cererii.

e) Exceptii referitoare la procedura

. statul roman poate refuza sa extradeze o persoana reclamata, daca aceasta se afla si sub urmarirea autoritatilor judiciare romane pentru fapta sau faptele in legatura cu care se cere extradarea, ori pentru orice alte fapte;

. extradarea nu se acorda in cazul in care, potrivit legislatiei ambelor state, actiunea penala poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune extradarii;

. nu se va acorda extradarea in cazurile in care persoana reclamata ar fi judecata in statul solicitant de un tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura si de protectie a drepturilor la aparare sau de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv, ori daca extradarea este ceruta in vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel tribunal;

. extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia actiunii penale sau prescriptia executarii pedepsei este implinita potrivit legislatiei, fie a statului solicitant, fie a statului solicitat;

. extradarea nu se admite pentru o infractiune acoperita de amnistie in statul solicitat, daca acesta avea competenta sa urmareasca aceasta infractiune, potrivit propriei sale legi penale;